ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4605/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5 din 27 ianuarie 2004, Tribunalul Gorj, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.P.P.P.G., având ca obiect constatarea nulității contractului de consignație din 20 martie 2000 în contradictor cu pârâții R.I. și SC V. SRL Târgu Jiu, reținând ca neîntemeiate susținerile reclamantului cu privire la capacitatea persoanei care a semnat pentru consignatar contractul câtă vreme printr-o decizie anterioară s-a consfințit irevocabil calitatea de mandatar a pârâtului R.I. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 435 pronunțată la 10 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.

În considerentele deciziei s-a reținut că motivul de nulitate absolută a contractului de consignație din 20 martie 2000, invocat de reclamant și anume lipsa capacității sale la încheierea actului urmare a lipsei ori depășirii împuternicirii intimatului pârât R.I. este de fapt o cauză de nulitate relativă pe care Curtea de Apel Craiova a examinat-o cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 869 din 22 mai 2003, când instanța de recurs a fost investită cu aceeași critică. Prin decizia nr. 869/2003, s-a admis recursul formulat de pârâtul R.I. și s-a respins recursul pârâtului S.P.P.P.G., împotriva sentinței nr. 2055 din 20 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj reținând în considerente că deși R.I.

era încadrat într-o funcție de execuție, în calitate de șef al subcentrului M. și potrivit unei practici mai vechi, încheia în teritoriu contracte de consignație în numele și pentru serviciul public, contractul de consignație încheiat între SC V. SRL Târgu Cărbunești și S.P.P.P.G. fiind valabil. Statuându-se irevocabil că drepturile și obligațiile derivate din contractul de consignație din 20 martie 2000 valabil încheiat de R.I. în calitate de mandatar, s-au născut în numele și pe seama S.P.P.P.G. cu consecința respingerii acțiunii formulate de SC V. SRL față de pârâtul R.I., o acțiune între aceleași părți cu privire la aceeași nulitate relativă a aceleiași convenții nu poate fi primită, instanța de fond reținând corect autoritatea de lucru judecat.

În contra deciziei a declarat recurs reclamantul S.P.P.P.G., solicitând modificarea acesteia pentru: 1) motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând că: - în mod greșit instanța de apel și-a motivat soluția de respingere a apelului invocând cu valoare de autoritate de lucru judecat decizia nr. 869/2003 a Curții de a pel Craiova, deoarece prin această hotărâre s-a soluționat doar problema opozabilității contractului nu și nulitatea acestui contract. 2) art. 304 pct. 10 C. proc. civ.: - instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate: încheierea contractului de consignație de către un angajat într-o funcție de execuție în lipsa unui mandat; forma nelegală a actelor subsecvente contractului de consignație; lipsa oricăror elemente de identificare din contract.

Intimatul R.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei atacate. Recursul nu este fondat. 1. Critica recurentului reclamant privind greșita motivare a deciziei atacate pe caracterul irevocabil al constatărilor din decizia nr. 869/2003 a Curții de Apel Craiova ca instanță de recurs nu poate fi primită. Aceasta deoarece, în mod corect instanța de apel a reținut că, de vreme ce cauza de anulare a contractului de consignație din 20 martie 2000, respectiv lipsa capacității reclamantului recurent la încheierea actului datorată lipsei ori depășirii împuternicirii intimatului pârât R.I., care formează și obiectul acțiunii în cauza de față, a fost examinată prin decizia nr. 869 din 22 mai 2003, irevocabilă, iar considerentele acestei decizii se reflectă în dispozitivul său, autoritatea de lucru judecat este operantă.

2. Cea de a doua critică nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece existența și legalitatea împuternicirii angajatului la încheierea contractului de consignație a format obiectul primului motiv de nelegalitate, analizat deja, nefiind vorba de o probă administrată în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., ca de altfel nici în situația în care recurentul invocă nelegalitatea formei actelor subsecvente contractului de consignație și lipsa elementelor de identificare din contract. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată. În baza art. 274 C. proc. civ., va fi obligat recurentul la 250 RON cheltuieli de judecată către intimat, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.P.P.P.G., împotriva deciziei nr. 435 din 10 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de a pel Craiova, secția comercială, în dosarul nr. 1333/2004, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 250 RON onorariu avocat, către intimatul R.I. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2005.