ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5638/2005

HOTĂRÂRE
06.10.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5638/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

deliberând asupra recursului declarat de inculpatul N.A.

împotriva deciziei penale nr. 209/ P, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția

penală, la 29 iulie 2005, în dosarul nr. 782/P/2005, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 152 pronunțată la 14 iunie 2005,

în dosarul nr. 750/2005, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul N.A., la

10 ani de închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

Totodată, instanța a făcut și aplicarea art. 83 C.

pen., în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate pentru două

pedepse de 3 ani și respectiv de un an de închisoare anterioare care au fost

contopite stabilindu-se ca pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani de închisoare,

să fie executată pe lângă aceea de 10 ani de închisoare aplicată în cauza de

față, inculpatul urmând a executa în total 13 ani de închisoare.

Prin aceeași sentință s-a dispus:

interzicerea drepturilor „prevăzute de art. 64 C. pen.,

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.”

menținerea stării de arest a inculpatului conform art.

350 alin. (1) C. proc. pen. și

deducerea, potrivit art. 88 C. pen., din pedeapsa

totală amintită, a perioadei cuprinse între 27 ianuarie 2005 și data

pronunțării, interval de timp în care inculpatul s-a aflat în stare de arest

preventiv.

De asemenea inculpatul a fost obligat să plătească:

2.050.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și

20.000.000 lei cu titlu de daune morale datorate părții civile C.C.;

2.866.000 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânzi

legale datorate părții civile C.A.S. Tulcea și

2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

datorate statului, cu mențiunea că suma de 800 000 lei, reprezentând onorariile

pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru asistarea inculpatului, urma a se

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Apelul declarat ulterior de către inculpatul N.A. împotriva

sentinței menționate a fost admis prin decizia nr. 209/ P, pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția penală, la 29 iulie 2005, în dosarul nr. 782/P/2005.

Ca urmare a admiterii acestui apel a fost înlăturată „pedeapsa

accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., pe durata indicată de art. 71 alin.

(2) C. pen.”, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

De asemenea, instanța de apel s-a pronunțat în sensul

menținerii stării de arest a inculpatului și al deducerii din pedeapsă și a

perioadei de arest preventiv ulterioară pronunțării sentinței.

Împotriva hotărârilor astfel pronunțate a declarat

recurs în termen legal inculpatul N.A.,, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul

secției penale a Înaltei Curți de Casație si Justiție cu numărul de dosar

4894/2005.

În motivarea inițială a recursului făcută în scris

inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză exclusiv din punctul de

vedere al individualizării pedepsei, considerate a fi prea severă, aspect care,

din punct de vedere formal intră sub incidența art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, odată cu

reiterarea acestui motiv legal, apărarea recurentului a invocat și prevederile art.

385

9

pct. 9 C. proc. pen., relevând existența unor contradicții

între considerentele și dispozitivul deciziei date în apel.

În ceea ce îi privește, intimații părți civile C.A.S. Tulcea

și C.C. nu s-au prezentat în fața acestei curți și nici nu au comunicat în

scris punctul lor de vedere referitor la soluționarea recursului.

Este de amintit însă că la dosarul cauzei a fost

atașată o scrisoare scrisă aparent de C.C. și prin care se menționează că acest

intimat nu are pretenții civile împotriva inculpatului.

Recursul este fondat.

În acest sens, Curtea are în vedere în primul rând

împrejurarea că motivarea deciziei date în apel este structurată, fără echivoc,

în sensul respingerii apelului, contrazicând astfel dispozitivul prin care

apelul a fost admis,

În același timp dispozitivul amintit este parțial

neinteligibil în partea referitoare la înlăturarea unei pedepse accesorii.

Cele două aspecte evocate atrag incidența în cauză a

prevederilor art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., iar prin natura lor

obstrucționează posibilitatea exercitării de către această curte a

prerogativelor prevăzute de art. 385

14

verificarea hotărârii recurate.

Este de amintit de exemplu că al doilea motiv d de

recurs, întemeiat pe prevederile art. 385

9

pct. 14 din C. proc. pen.,

se constituie într-o critică a modului de individualizare a pedepsei.

Raportat la datele speței justețea acestei critici nu

poate fi evaluată în condițiile în care aprecierea instanței de apel

referitoare la corecta individualizare a pedepsei se regăsește în același paragraf

al considerentelor, penultimul, care se încheie cu formula „urmează a respinge,

ca nefondat, apelul” vădit contrară dispozitivului.

Așa fiind, urmează ca în cauză să se facă aplicarea art.

385

15

pct. 2 lit. c) teza ultimă C. proc. pen., în sensul admiterii

recursului și al casării deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei la

aceeași instanță în vederea rejudecării apelului.

Conform art. 385

17

alin. (2), raportat la art.

382 alin. (3) și, respectiv, la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

starea de arest a inculpatului urmează a fi menținută.

Totodată, Curtea va dispune ca suma reprezentând

onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu în vederea asigurării apărării

inculpatului să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Admite recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva

deciziei penale nr. 209/ P din 29 iulie 2005 a Curții de Apel Constanța.

Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza

la Curtea de Apel Constanța, pentru rejudecarea apelului.

Menține starea de arest a inculpatului.

Onorariul în sumă de 100 lei, pentru apărarea din

oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.O. împotriva deciziei penale nr.201 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța. S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Ș.V.
ÎCCJ 2004-01-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.301 din 9 mai 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul G.M. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, p
ÎCCJ 2003-06-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2727/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 531 din 29 octombrie 2002, Tribunalul Constanța a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpații H.E. și C.G., din infracți
ÎCCJ 2006-01-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 340/2006
deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.S.N. împotriva deciziei penale nr. 842 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, la 1 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3430/2005, constată următoarele: Prin sentința penală
ÎCCJ 2003-03-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1208/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția penală a Tribunalului Constanța, prin sentința penală nr. 530 din 29 octombrie 2002, în fond după casare, a condamnat pe inculpatul P.C. la 14 ani închiso
Sursă