ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6147/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

5 ianuarie 2004, reclamanta R.R.F., în contradictoriu cu intimata comuna Bod,

reprezentată prin primar, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să

se dispună anularea dispoziției nr. 350 din 21 noiembrie 2003 emisă de Primarul

comunei Bod (județul Brașov), și să fie obligată intimata la emiterea unei

decizii de restituire în natură a cotei de ½ parte din imobilul situat

în Comuna Bod, înscris în C.F. nr. 257 Bod.

În motivarea contestației,

reclamanta arătat că prin dispoziția menționată, primarul comunei Bod i-a

respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 motivat de faptul că

dosarul nu a fost amplasat cu acte doveditoare.

O atare susținere este neîntemeiată,

în condițiile în care ea a atașat la notificare toate actele necesare

stabilirii calității sale de persoană îndreptățită în sensul actului normativ

menționat, respectiv extrasul de C.F. și actele de stare civilă.

Fiind astfel învestit, Tribunalul

Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 190/S din 23 aprilie 2004, a admis în

parte contestația, a anulat dispoziția nr. 350 emisă la 21 noiembrie 2003 de

către Primarul comunei Bod și a obligat pe intimată să emită o nouă decizie în

condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001 prin care să se dispună

restituirea în natură către contestatoare a cotei de ½ parte din

imobilul cu destinația de casă de locuit înscris în C.F. nr. 257 Bod, situat în

comuna Bod, și prin care să instituie în favoarea acesteia un drept special de

folosință asupra imobilului cu destinația de teren, înscris în cartea funciară

sus arătată. A respins restul pretențiilor formulate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că imobilul situat la adresa menționată a aparținut în

coproprietate numitelor K.A.(născută G.) și K.R.(născută G.), în cotă de

½ parte fiecare.

Conform testamentului autentificat

sub nr. 1515 din 29 august 1966 la fostul Notariat de Stat Sfântu-Gheorghe

numita K.A. a testat în favoarea reclamantei (nepoată de soră) întreaga sa

avere, așa încât, la 5 aprilie 1974, la poziția B 19 din C.F. 257 Bod, este

intabulat dreptul de proprietate al contestatoarei asupra cotei de ½

parte din imobilul în litigiu cu titlu de moștenire după numita K.A.

La aceeași dată de 5 aprilie 1974,

la poziția B 20 din cartea funciară menționată, a fost intabulat dreptul de

proprietate al Statului Român asupra cotei de ½ parte din imobil, cotă

ce a aparținut celeilalte coproprietare, K.R.(născută G.) cu titlu de

succesiune vacantă, conform art. 680 C. civ.

S-a mai reținut că această cotă de

½ ce a aparținut lui K.R. a fost preluată abuziv de către stat, întrucât

K.R. a fost mama contestatoarei și aceasta din urmă făcând parte din clasa

moștenitorilor legali (descendentă), nu se putea trece în proprietatea statului

cu titlu de succesiune vacantă, cota autoarei sale.

Reclamanta fiind moștenitor sezinar

al mamei sale, nu era necesară intabularea în evidențele de publicitate

imobiliară, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 din Decretul nr. 115/1938.

În fine, instanța de fond a mai

reținut că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

în condițiile în care nu s-a făcut nici o dovadă că imobilul revendicat de

contestatoare nu poate fi restituit în natură.

Referitor la teren, instanța a

reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.184

din 12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 și O.U.G.

nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002, raportat la calitatea de cetățean

german a contestatoarei, care poate opta pentru dobândirea unui drept de

folosință special care îi conferă drepturile și obligațiile prevăzute de lege

pentru proprietar, cu excepția dreptului de dispoziție.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care, prin decizia nr. 1040/Ap

din 27 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul intimatei comuna Bod, prin

primar.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

a declarat recurs intimata comuna Bod, reprezentată de Primar.

Deși, recursul este confuz redactat,

din examinarea acestuia rezultă că se critică decizia atacată pentru faptul că

contestatoarea nu ar fi dovedit calitatea procesuală activă și că în mod greșit

s-a reținut că partea indiviză de ½ din imobil ar fi trecut abuziv în

proprietatea statului în condițiile în care succesiunea defunctei K.R.(născută

G.) a fost declarată vacantă, critici ce se pot încadra în pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima susținere,

aceasta nu poate fi primită, în condițiile în care, cu extrasul din registrul

familiei aflat la dosarul de fond, contestatoarea a făcut dovada că este fiica

mamei sale K.R., născută G., iar potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

în calitate de moștenitoare a mamei sale a fost repusă în termenul de acceptare

a succesiunii pentru cota de ½ din imobil ce a aparținut autoarei sale.

Nici cea de a doua susținere nu

poate fi primită în condițiile în care dreptul statului asupra moștenirii putea

opera numai în cazul în care după defunct nu ar fi rămas moștenitori legali.

Or, făcând parte din clasa descendenților, contestatoarea este moștenitor legal

al mamei sale, așa încât, în mod just au reținut instanțele că partea de

½ din imobil ce a aparținut autoarei a trecut în proprietatea statului

în mod nelegal, abuziv.

De menționat este faptul că prin

dispoziția nr. 260 din 27 aprilie 2005 aflată la dosar, emisă de primarul comunei

Bod, s-a dispus restituirea în natură către contestatoare a cotei de ½

din imobilul în litigiu, executându-se astfel hotărârea primei instanțe,

recursul rămânând astfel fără obiect.

Ca atare, în raport de considerentele

arătate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta comuna Bod, prin primar împotriva

deciziei nr. 1040/AP din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 8 iulie 2005.