ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4248/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 147 din 4 februarie 2005, l-a condamnat

pe4 inculpatul R.R.C. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință s-a

dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului M.M. din

dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C.

pen., texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 12 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen.,

a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului pentru restul rămas

neexecutat de 365 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 820 din 30 aprilie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, care

a fost contopit cu pedeapsa de 12 ani închisoare dispunându-se, în final ca M.M.,

să execute sancțiunea de 12 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., li

s-au interzis inculpaților R.R.C. și M.M. drepturile de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea

executării pedepselor.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați și conform art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepselor detenția preventivă, a acestora începând

cu data de 9 mai 2003 la zi.

Tribunalul a mai condamnat-o

prin aceeași hotărâre și pe inculpata nerecurentă A.C., la 3 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 208 alin. (1), combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i)

C. pen.

Conform art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei pe

durata termenului de încercare de cinci ani și i s-a atras atenția asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 113 C. pen.,

s-a luat față de inculpata A.C. măsura de siguranță a obligării la tratament

medical până la însănătoșire.

În temeiul art. 116 C. pen.,

s-a luat față de inculpații M.M. și A.C. măsura de siguranță a interzicerii de

a se afla în municipiul București și în comuna Voluntari, jud. Ilfov pe o

perioadă de 4 ani.

În latură civilă inculpații R.R.C.

și M.M. au fost obligați să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență

Bagdasar Arseni suma de 49.072.250 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor

medicale acordate victimei C.G.

Prima instanță a luat act că

partea vătămată C.G. și R.S. nu au solicitat obligarea inculpaților la plata

despăgubirilor civile.

Inculpații au mai fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în ajunul Paștelui din 2003, inculpatul R.R.C. a

locuit la părinții concubinei sale M.M., adresă la care locuiau și inculpatul M.M.

împreună cu inculpata A.C. Anterior în toamna anului 2002, aceasta a trăit în

concubinaj, o perioadă scurtă de timp, cu partea vătămată, cetățeanul italian C.G.

în vârstă de 70 ani și cu această ocazie a observat că are bunuri de valoare în

locuință și a cunoscut astfel configurația acesteia.

Inculpații R.R.C. și M.M.,

fiind interesați în comiterea unor furturi din locuințe, au fost conduși de A.C.

la imobilul în care locuia partea vătămată situat în București și le-a indicat

modul de pătrundere în casă, prin forțarea ușii din spate ori dislocarea unui

placaj care era fixat în locul geamului.

Prima instanță a mai

constatat că, în seara zilei de 28 aprilie 2004, în jurul orei 21, 30,

inculpații M.M. și R.R.C. s-au deplasat din comuna Voluntari, jud. Ilfov la

adresa părții vătămate unde au așteptat pe trotuar, o lungă perioadă de timp

pentru, a evita prezența unor persoane în zonă, după care s-au hotărât să intre

în casă.

Inculpatul M.M. s-a urcat pe

un chioșc metalic, din fața imobilului, după care a ajuns pe acoperiș, l-a

chemat și pe R.R.C., au intrat în podul casei, iar de aici în interior.

Inculpații ajungând la

parterul imobilului și făcând zgomot, au trezit partea vătămată care, speriată

a mers în camera de la intrare și s-a înarmat cu un topor, dar a fost lovită de

aceștia, imobilizată la podea după, care i-au legat mâinile la spate și în timp

ce unul o amenința cu un cuțit, celălalt căuta bunuri prin casă.

După două ore, motivează

instanța, deoarece partea vătămată le-a spus că are probleme cu mâna,

inculpații l-au întins pe C.G. pe o canapea, cu fața în jos și i-au legat

mâinile cu bandă adezivă, punându-i pe cap o cutie.

Inculpații au stat în casă

circa patru ore și au sustras bunuri, 500 Euro, 3.000.000 lei, un televizor, un

video, băutură, produse cosmetice, haine, un telefon și alimente.

Înainte de a pleca cu

bunurile furate, inculpații au dezlegat-o pe partea vătămată și au amenințat-o

că o omoară dacă se mișcă de pe canapea, după care s-au deplasat cu bunurile

respective la o mașină care îi aștepta.

Tribunalul a mai reținut că

inculpații au transportat bunurile sustrase în comuna Voluntari, jud. Ilfov

unde au consumat o parte din ele, iar altele au fost găsite cu ocazia

percheziției domiciliare și restituite părții vătămate.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 277/

A din 8 aprilie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații R.R.C. și M.M., prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate

și a respins ca tardiv apelul declarat de inculpata A.C.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen legal inculpații R.R.C. și M.M., care invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susținut,

ca și în apel, că pedepsele aplicate sunt prea severe și au solicitat reducerea

lor.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că cele două instanțe au reținut corect situația de fapt,

astfel cum a fost pe larg prezentată în considerentele hotărârilor atacate, iar

încadrarea juridică este legală.

Probele administrate

confirmă faptul că, în noaptea de 28 aprilie 2003, recurenții inculpați au

pătruns în locuința părții vătămate C.G., și după ce l-au lovit și imobilizat

au sustras bunuri și bani, parte din acestea fiind găsite cu ocazia

percheziției domiciliare.

La stabilirea pedepselor de

câte 12 ani închisoare aplicate inculpaților R.R.C. și M.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, au fost avute în vedere gradul ridicat de pericol

social al faptelor, împrejurările săvârșirii lor, dar și circumstanțele

personale ale acestora, recurenții fiind recidiviști, fără ocupație, asigurându-și

mijloacele de trai prin comiterea unor asemenea infracțiuni.

Astfel, se constată că au

fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., iar pedepsele aplicate sunt de

natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și reintegrarea socială a recurenților inculpați.

În consecință, fiind

respectate cerințele textele legale arătate și neexistând temeiuri de reducere

a pedepselor, criticile formulate de cei doi recurenți inculpați în sensul

greșitei individualizări a pedepselor, nu pot fi reținute.

Deoarece criticile formulate

în recurs nu sunt fondate, iar în examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursurile declarate de inculpații R.R.C. și M.M., cu obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedepsele aplicate recurenților durata reținerii arestării

preventive a acestora, începând cu data de 9 mai 2003 și până la 8 iulie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.M. și R.R.C. împotriva deciziei penale nr.

277/ A din 8 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 9 mai 2003 la 8 iulie

2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iulie 2005.