ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3937/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 din

26 ianuarie 2004, Tribunalul Olt, secția penală, a respins cererile de

schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. și a

condamnat pe inculpata S.P.C., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

A confiscat de la inculpată

o mașină de spălat sau contravaloarea ei de 7.500.000 lei, un cuptor cu

microunde sau contravaloarea lui în sumă de 4.250.000 lei, un prăjitor de pâine

în valoare de 800.000 lei și obiecte electrocasnice în valoare de 2.200.000

lei, dispunând menținerea sechestrului asigurator până la concurența sumei de

14.550.000 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că inculpata S.P.C., director general la D.G.P.D.C.

Olt, a primit de la martorul T.C. bunuri electrocasnice pentru ca SC P.P. SRL

Balș să livreze, în condiții nelegale, un volum mare de mărfuri către C.P.M. din

județul Olt.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 209 din 28 aprilie 2005, a admis apelul declarat de

inculpată, a desființat sentința atacată și rejudecând, a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., și, în consecință, a redus pedeapsa

la un an închisoare, înlăturând aplicarea art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și

a aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

Împotriva deciziei P.N.A. –

Serviciul Anticorupție Craiova a declarat recurs, admis de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia nr. 5428 din 22 octombrie 2004.

Cauza a fost trimisă spre

rejudecare la Curtea de Apel Craiova, fiind incidente dispozițiile art. 197 alin.

(2) și (3) C. proc. pen., privind nulitatea absolută, întrucât în încheierea în

care au fost consemnate dezbaterile din ședința din 21 aprilie 2004 a fost

menționat un singur judecător.

În fond după casare, prin

decizia nr. 20 din 26 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul

inculpatei și a admis apelul P.N.A. – Serviciul Anticorupție Craiova.

A desființat în parte

sentința și a aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen., menținând

celelalte dispoziții ale sentinței nr. 12 din 26 decembrie 2004.

S-a dedus prevenția inculpatei

de la 6 mai 2003 la 5 mai 2004.

Împotriva deciziei,

inculpata a declarat recurs, invocând ca motive:

- neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.,

sub aspectul laturii obiective, motiv prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen.;

- s-au aplicat pedepse

greșit individualizate, motiv prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepsei.

Recursul inculpatei este

nefondat.

Instanța de fond și de apel

a apreciat în mod corect situația de fapt, transpusă în dispozițiile art. 254 C.

pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din examinarea cauzei

rezultă că inculpata, director general la D.G.P.C. Olt a primit, în scopul

îndeplinirii atribuțiilor de serviciu la care era obligată prin fișa postului,

mai multe bunuri electrocasnice de la denunțătorul T.C.

În cauză, au mai fost

cercetați și condamnați pentru trafic de influență și luare de mită C.M. și B.E.,

primul subofițer de poliție care, pentru a interveni pe lângă B.E., membru al

Comisiei de selecție a ofertelor din cadrul D.G.P.C. Olt, a pretins și primit

de la același T.C. bunuri în valoare de 160.000.000 lei.

La rândul său, B.E. în

calitatea menționată a acceptat promisiunea lui T.C. și a primit de la acesta

bani și un autoturism Dacia în sumă totală de 200.000.000 lei pentru a-l

favoriza pe acesta să livreze marfă la C.P. din Județul Olt.

În acest context, S.P.C.,

director general, i-a reproșat lui B.E. că îl favorizează pe T.C. la obținerea

contractului.

Pentru a determina pe

inculpata S.P.C. să continue livrarea în continuare a produselor, la sugestia

lui B.E., T.C. a cumpărat, de la un magazin de electrice din Balș, o mașină de

spălat, un cuptor cu microunde și alte aparate electrocasnice, pe care le-a dus

la domiciliul inculpatei.

Aici au găsit pe soțul

acesteia S.P.M., care a fost convins să primească bunurile întrucât „doamna

director știe despre ce este vorba”.

La puțin timp a venit și

inculpata B.E., l-a prezentat pe T.C. și în urma discuțiilor i-a promis că

„derularea livrărilor va continua fără probleme”, ceea ce s-a și întâmplat până

în luna ianuarie 2001.

La percheziția efectuată la

domiciliul inculpatei, bunurile au fost găsite.

Situația de fapt a fost

dovedită cu denunțul lui T.C., declarația lui C.M., declarațiile lui B.E., a

martorilor S.V. și P.I., date la urmărirea penală și în fața instanței de fond.

De asemenea, se găsesc

ordinele de plată, către SC R.I. SRL Balș, ordine de plată emis de SC P.P. SRL

Balș cu nr. 68 din 30 noiembrie 2001, 3 din 4 ianuarie 2001 și 8 din 13

februarie 2001 pentru suma totală de 11.000.000 lei, restul sumei fiind

achitată în numerar de T.C., acestea folosind la achitarea bunurilor primite de

inculpată.

Audiată în legătură cu

proveniența aparaturii electrocasnice găsite cu ocazia percheziției, S.P.C. a

susținut, ca de altfel și în motivele de recurs, că acestea le-a cumpărat cu

bani personali, pe care i-a dat lui B.E. care, la rândul său, le-a cumpărat.

Invocă neconcordanțe între

actele de proveniență, încercând să acrediteze ideea că au proveniență legală,

împrejurare pe care însă nu a dovedit-o, existând identitate între bunurile

cumpărate de T.C. și consemnate în factura și ordine de plată cu cele găsite la

inculpată.

De asemenea, denunțătorul a

fost cu certitudine în apartamentul inculpatei, atunci când au fost duse

bunurile, descriind configurația acestuia, inculpata neputând explica de unde

anume acesta cunoaște unde locuiește, atâta timp cât nu a avut cu el nici un

fel de relație.

La rândul său, B.E.,

confirmă că pentru a primi ajutorul inculpatei S.P.C., a mers cu T.C. la

locuința acesteia, dându-i aparatura în cauză, în scopul de a continua

legăturile de afaceri.

În această situație este

fără dubiu că, în calitatea sa de director general al D.P.C. Olt, inculpata a

primit pentru a îndeplini un act legat de atribuțiile sale de serviciu, bunuri

în valoare de 14.500.000 lei de la T.C.

În conformitate cu

dispozițiile art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

constituie infracțiune de luare de mită fapta funcționarului care pretinde ori

primește bani sau alte foloase materiale și acceptă promisiunea unor astfel de

foloase sau nu o respinge în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori

interzice îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori

în scopul de a face un act contrar acestei îndatoriri.

Elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 254 C. proc. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr.

78/2000 sunt îndeplinite cu privire la inculpată.

Infracțiunea are ca subiect

activ calificat, un funcționar (sau funcționar public, cum era inculpata) în

exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, calitatea de director general

prevăzând și responsabilitatea pe linia selecției firmelor ce făceau aprovizionarea

centrelor de plasament.

Sub aspectul elementului

material, rezultă primirea de foloase sau bunuri, de la denunțător, acestea

fiind găsite la domiciliul său.

Sub aspectul laturii

subiective, se constată că aceasta este, de asemenea, îndeplinită, primirea

foloaselor în cauză având loc pentru a face sau nu face ceva legat de

atribuțiile de serviciu, în speță promisiunea și continuarea relațiilor de

afaceri cu firma denunțătorului.

Din probe rezultă că, în

remediul primirii acestor foloase, inculpata a precizat că „derularea

livrărilor va continua fără probleme”.

Înalta Curte va constata că

în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatei infracțiunea de luare de mită

în condițiile art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

funcția deținută de aceasta fiind de natura celor enumerate în legea enunțată

astfel că în mod judicios a fost condamnată.

Cu privire la

individualizarea pedepsei se constată că s-a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

pedeapsa de 3 ani fiind minimum prevăzut de lege, fiind respectate astfel

dispozițiile art. 52 C. pen.

S-a avut în vedere, pe de o

parte, natura infracțiunii de corupție, cu un grad ridicat de pericol social,

atitudinea procesuală a inculpatei, calitatea acesteia de director general, dar

și datele personale ce o caracterizează, infractor primar, și cu probleme de

sănătate atestate de actele medicale.

Nu se impune astfel

reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanțelor atenuante, fapta comisă

prezentând un grad ridicat de pericol social, activitatea unui funcționar

public nu trebuie să fie influențat de interese materiale, de obținerea unor

foloase ce nu i se cuvin, el fiind ținut să-și îndeplinească atribuțiile în mod

corect, nu să facă din ele o sursă de venituri ilicite.

Față de aceste motive,

recursul inculpatei va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu să

conducă la casarea hotărârilor.

Cheltuielile judiciare vor

fi suportate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata S.P.C. împotriva deciziei penale nr. 20 din 26

ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta inculpată

să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iunie 2005.