ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4313/2005

Deliberând asupra recursului de

față,

Reclamanta C.M.F. a solicitat

evacuarea pârâtei SC D.B. SRL Techirghiol din spațiul comercial situat în C.P.S.

Techirghiol.

Cauza a făcut obiectul dosarului nr.

1392/2003 înregistrat la 24 februarie 2003.

Motivându-și acțiunea reclamanta

arată că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere din 26 mai 1999, care a

încetat prin ajungere la termen însă pârâta refuză să predea spațiul fiind

notificată de mai multe ori.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 1081 din 9 februarie 2004 a admis acțiunea reclamantei și a dispus

evacuarea pârâtei din spațiul situat în C.P.S. Techirghiol.

A fost admisă și cererea

reconvențională a pârâtei și a fost obligată reclamanta la plata sumei de

24.362.382 lei contra-valoare îmbunătățiri.

S-a luat act de renunțarea pârâtei

la capătul de cerere privind lipsa de folosință a bunurilor din spațiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că locațiunea a încetat și că pârâta nu mai are nici

un titlu pentru a rămâne în spațiu astfel că se aplică dispozițiile art. 143 C.

civ.

În legătură cu cererea

reconvențională s-a apreciat că pârâta a făcut îmbunătățiri în valoare

actualizată de 24.362.382 lei respectiv înlocuirea tâmplăriei și montarea de

jaluzele care trebuie achitate de reclamantă care beneficiază de aceste

îmbunătățiri.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta susținând că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de

proprietate asupra spațiului în litigiu iar expertiza a stabilit indici de

actualizare cu inflația fără a ține seama de relațiile de la I.N.S.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia nr. 272 din 30 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei

reținând că s-a emis notificare astfel că a încetat tacita relocațiune și se

aplică dispozițiile art. 1436 alin. (2) și art. 1438 C. civ.

Referitor la expertiză s-a apreciat

că aceasta a fost avută în vedere de instanța de fond și că a fost corect

aplicat indicele de inflație.

Această decizie a fost atacată cu

recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10

C. proc. civ.

Se susține că nu s-a stabilit

calitatea de proprietar a reclamantei și că nu a fost corect stabilită valoarea

îmbunătățirilor în raport de indicii de inflație.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Contractul de locațiune se poate

încheia și de un neproprietar al bunului închiriat, proprietatea nefiind o

condiție necesară pentru valabilitatea contractului de închiriere.

De altfel pârâta trebuia să-și pună

această problemă la data încheierii contractului și nu după expirarea acestuia.

Așadar critica privind neverificarea

calității de proprietar a reclamantei, locator, nu este întemeiată și nici cea

a pretinsei lipse de calitate procesuală activă pornind de la faptul că

reclamanta nu ar fi proprietar.

Nefăcând astfel de verificări,

instanțele nu au încălcat dispozițiile art. 129 C. proc. civ., întrucât rolul

activ al judecătorului se circumscrie limitelor acțiunii cu care a fost

investit și aceasta era o acțiune în evacuare pentru lipsa titlului.

Pârâta a pierdut titlul care îi

îngăduia să ocupe spațiul prin expirarea contractului de închiriere și este

fără relevanță că instanțele ar fi reținut greșit sau neprobat că reclamanta

este proprietarul spațiului câtă vreme au statuat corect că pârâta nu mai are

un titlu pentru a rămâne în spațiu.

Au fost aplicate corect dispozițiile

art. 1431 și art. 1436 C. civ.

Cea de-a doua critică ce vizează mai

ales temeinicia soluționării cererii reconvenționale referindu-se la calculul

actualizării valorii îmbunătățirilor va fi analizată doar din perspectiva

administrării probei cu expertiză, a legalității acesteia, respectiv a

respectării dispozițiilor art. 212 C. proc. civ.

Se constată că au fost lămurite

toate aspectele reprezentând obiectivele expertizei și s-a răspuns la

obiecțiunile de reactualizare a valorii îmbunătățirilor conform indicilor de

inflație rezultați din actul depus la dosar nefiind ignorat acest act așa cum

pretinde recurenta pârâtă.

Negăsindu-se întemeiate motivele de

recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC D.B. SRL Techirghiol, împotriva deciziei nr. 272/ COM din

30 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 septembrie 2005.