ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.12.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5935/2005

HOTĂRÂRE
09.12.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5935/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1675 din 15

octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria Marghita a fost admisă excepția de

necompetență materială invocată de pârâta A.D.S. București, în contradictoriu

cu asociația SC D.N. SA Săcuieni și a fost declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bihor Oradea, cu motivarea că în conformitate

cu prevederile art. 2 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă

instanță procesele civile și cererile în materie comercială care au ca obiect o

valoare de până la 10.000.000 lei inclusiv, precum și procesele și cererile în

această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani.

Tribunalul Bihor Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 1500/

COM din 24 mai 2004, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a

reclamantului, la lipsei de interes și a lipsei de obiect a cererii, invocate

de pârâtele A.D.S. București și SC F. SA Palota. A mai fost respinsă excepția

de tardivitate a completării de acțiune, formulată de pârâta SC F. SA Palota. A

fost admisă acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanta A.P.D.N.S.

SA cu sediul social în județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele A.D.S.

București, C.L.S. – C.L.A.L., P.J.B. – C.J.A.L. și S.A.F.P., în sensul că s-a

constatat caracterul nelegal al documentației întocmită de pârâta unu pentru

privatizarea prin negociere directă cu preselecție a SC D.N. SA Săcuieni. S-a

dispus anularea procedurii de licitație declarată de pârâta unu în baza

documentației sus menționate pentru privatizarea SC D.N. SA Săcuieni și

anularea Hotărârii din 15 ianuarie 2003 emisă de pârâta unu în ce privește

dispozițiile prevăzute de art. 16. S-a dispus anularea Hotărârii din 15

ianuarie 2003 emisă de pârâta unu în ce privește dispozițiile art. 20, prin

care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni de la SC D.N. SA

Săcuieni, între pârâtele unu și patru. S-a mai constatat nulitatea contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni din 20 ianuarie 2003, încheiat între pârâta unu

în calitate de vânzător și pârâta patru în calitate de cumpărător.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a

reținut că aceasta a avut calitatea de ofertant la procesul de privatizare al

societății comerciale cu profil agricol în cauză, deoarece, potrivit

mențiunilor efectuate în registrul de intrare-ieșire al A.D.S. reclamanta a

înregistrat oferta de privatizare la data de 2 septembrie 2002, în termenul

menționat în anunțul publicitar pentru depunerea documentelor de participare la

preselecție, oferta tehnică și oferta financiară, deci în deplină concordanță

cu prevederile art. 27 din Legea nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor.

Cu privire la interesul procesual al

reclamantei s-a reținut că acesta constă în intenția legitimă a reclamantei de

a dobândi pachetul de acțiuni al societății comerciale supuse privatizării. S-a

mai apreciat că excepția tardivității introducerii completării de acțiune în

raport de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. este nefondată, deoarece doar

anterior termenului de judecată din 20 mai 2003, la solicitarea reclamantei, a

fost depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, cuprinzând

datele de identificare ale adjudecatarului ofertei de privatizare.

Pe fondul cauzei s-a stabilit că A.D.S.

prin adresa din 20 octombrie 2003 a înștiințat U.O. ca până la concesionarea

terenurilor cu destinație agricolă aflate în administrarea sa, poate încheia

contracte de asociere în participațiune, exprimându-și disponibilitatea de a

transfera terenul cu destinație agricolă aflat în exploatarea SC D.N. SA

Săcuieni, în administrarea M.E.C.T. pentru U.O., aceasta putând demara

lucrările agricole necesare, iar contractul din 20 ianuarie 2003 era deja

încheiat cu SC F. SA Palota.

Asupra legalității actului de

privatizare s-a apreciat că prețul contractual a fost sudimensionat în raport

cu valoarea nominală reală a acțiunilor societății. Din analiza dosarului de

prezentare privind oferta de vânzare-cumpărare de acțiuni, la secțiunea privind

situația patrimonială a societății nu a fost întocmită balanța terenurilor cu

destinație agricolă aflate în exploatarea societăților comerciale agricole

prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 268/2001, precum și inventarierea

terenurilor care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit

Legii nr. 18/1991, republicată și Legii nr. 1/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 149/C/A din 9

noiembrie 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantele A.D.S.

București și S.A.F.P., împotriva sentinței nr. 1500 din 24 mai 2004, pronunțată

de Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, pe care

a menținut-o în totalitate.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de apel a preluat argumentele pe care și-a întemeiat motivarea

instanța de fond.

Astfel, ceea ce nu s-a respectat de

către A.D.S. au fost dispozițiile art. 7 din Legea nr. 268/2001, nereieșind din

nici un act aflat la dosar că A.D.S. ar fi procedat la inventarierea

terenurilor agricole aflate în exploatarea SC D.N. SA Săcuieni, nu s-au

întocmit planurile cadastrale, nu s-a dovedit că s-a procedat la înscrierea

dreptului de proprietate al statului în cartea funciară. Ori tocmai suprafața

de 2082 ha teren a fost contestată inițial, ce a invocat că o parte este

ocupat, o altă parte s-a solicitat a fi restituit foștilor proprietari în baza

Legii nr. 1/2000, iar la dosar nu există nici un extras de C.F. din care să

reiasă ce terenuri și a cui proprietate au intrat în obiectul concesiunii.

Tocmai ca urmare a constatării

acestor deficiențe A.P., în urma achiziționării caietului de sarcini și a

documentației anexe a solicitat amânarea licitației și față de această situație

era clar și logic că A.D.S. trebuia să procedeze la refacerea documentației de

privatizare și concesionare.

Mai mult s-a reținut faptul că

însăși art. 36 din Legea nr. 626/2001 prevede că procesul de privatizare al

societăților comerciale se declanșează concomitent cu procedura de concesionare

a terenurilor, iar conform art. 40 alin. (1) lit. b) - i), dosarul de

prezentare trebuia să cuprindă date privind situația patrimonială cu referire

la terenuri, suprafețe, amplasare, destinație, valoare de înregistrare în

contabilitate, situația juridică, dispoziții ce din actele aflate la doar și

implicit recunoașterea A.D.S. nu au fost respectate, deși erau imperative și nu

dispozitive.

Împotriva deciziei nr. 149/C/A din 9

noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal au promovat recurs pârâtele S.A.F.P. și A.D.S.

București, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate

și netemeinicie, după cum urmează.

Recurenta pârâtă S.A.F.P. a invocat

că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei, deoarece reclamanta nu a avut intenția de a participa direct la

procesul de privatizare și nu a depus documentația în acest sens, greșit

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de obiect a cererii

de chemare în judecată promovată inițial, greșit a fost respinsă excepția

lipsei de interes a reclamantei, greșit a fost respinsă excepția de tardivitate

a promovării completării de acțiune, iar pe fondul cauzei au fost respectate

toate procedurile, instanța de apel făcând o confuzie între documentația de

privatizare depusă de A.D.S. și documentația la care se face trimitere în

cuprinsul caietului de sarcini, temeiul de drept al cererii de recurs

constituind dispozițiile art. 304 pc.7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă A.D.S. București,

la rândul ei, a criticat aceeași hotărâre sub aspectele că instanța de apel a

respins nefondat excepția lipsei calității procesual active a A.P.D.N.S., iar

procedurile legale în materia privatizării au fost întocmai respectate, fiind

invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Intimata-reclamantă A.P.D.N.S. a

depus întâmpinare prin care, motivat în fapt și în drept a solicitat

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererile de recurs,

constată că acestea sunt întemeiate, urmând a admite recursurile declarate de

pârâtele S.A.F.P. și A.D.S. București, pentru următoarele considerente.

Este necontestat că pârâtele S.A.F.P.

și A.D.S. București atât în faza procesuală a fondului cât și a apelului, în

mod constant au evocat în apărările formulate, amplu documentat și bine

argumentat, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.P.D.N.S.

SA.

Greșit au procedat instanțele

judecătorești anterioare atunci când au dispus respingerea excepției invocate

mai sus, regăsindu-se chiar și motivări contradictorii în fundamentarea acestei

soluții juridice.

Astfel, instanța de apel a evocat că

la data de 28 iunie 2002 s-a înregistrat oferta F., iar mențiunea cu privire la

data de 2 septembrie 2002 se referea la împrejurarea că la această dată au fost

returnate 2 plicuri domnului P.M. și nicidecum că reclamanta A.P.D.N.S. ar fi

înregistrat oferta sa, ceea ce determină ca motivele de apel invocate în sensul

că nu există înregistrată o astfel de oferă apar ca fiind fondate, cele

reținute de prima instanță fiind incorecte, cu atât mai mult cu cât însăși A.P.

a recunoscut că a cumpărat doar documentația și caietul de sarcini, fără a

depune documentația și oferta sa pentru a participa la preselecție.

De esența unei corecte stabiliri a

situației de fapt și de drept în speță o reprezintă aspectul că simpla

achiziționare a caietului de sarcini și a documentației anexe nu este

suficientă pentru a conferi drepturi și obligații de natura celor solicitate în

cadrul procesual dedus judecății, reclamanta neputând realiza anularea

procedurii de licitație și a contractului de vânzare-cumpărare întrucât nu

îndeplinea condițiile impuse de caietul de sarcini și documentația de

privatizare pentru înregistrarea ofertei sale.

Cadrul legal instituit de

reglementările cuprinse în art. 62 alin. (1) din Normele Metodologice din 6

iulie 2001 de aplicare a Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăților

comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a

statului cu destinație agricolă și înființarea A.N.S. impune obligația

cumpărătorilor care participă la negocierea cu preselecție, de a depune la

sediul A.D.S., în termenul stabilit, întreaga documentație privind dovada

garanțiilor de participare, a cumpărării dosarului de prezentare și a caietului

de sarcini, împuternicirea persoanei care participă la negociere, actele de

identificare a identității și calității investitorului, toate acestea sub

sancțiunea excluderii ofertantului din desfășurarea procesului de negociere.

Apare cât se poate de evident că faza preselecției este distinctă în contextul procesului

de vânzare de acțiuni prin negociere directă cu preselecție, scopul fiind acela

de a stabili participanții cu vocația de investitor ofertant.

Reclamanta A.P.D.N.S. nu a depus

documentația necesară și nici oferta, nedobândind calitatea de ofertant și

neputând participa la procesul de licitație.

Pentru aceste rațiuni juridice

urmează a admite recursurile declarate de pârâtele S.A.F.P. și A.D.S. București,

împotriva deciziei nr. 149/C/A din 9 noiembrie 2004, împotriva deciziei nr. 149/C/A

din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9,

raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o modifică în sensul că admite

apelurilor pârâtelor unu și patru, schimbă în parte sentința nr. 1500 din 24

mai 2004 a Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios administrativ

și pe fond respinge acțiunea precizată și completată formulată de reclamantă.

De asemenea urmează a menține

celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la respingerea excepțiilor

invocate.

Admite recursurile declarate de

pârâtele S.A.F.P. și A.D.S. București, împotriva deciziei nr. 149 din 9

noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal.

Modifică decizia în sensul că admite

apelurile pârâtelor unu și patru, schimbă în parte sentința nr. 1500 din 24

iunie 2004 a Tribunalului Bihor, secția comercială și contencios administrativ

și pe fond respinge acțiunea precizată și completată formulată de reclamanta A.P.D.N.S.

SA.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței referitoare la respingerea excepțiilor invocate.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2005.

Sursă