ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 220 din 10

mai 2005, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, a fost condamnat

inculpatul E.C., în baza art. 209 alin. (5) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani

închisoare.

În bata art. 77 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza artt.78 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, a mai fost condamnat inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate și s-a dispus

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare și a fost

fixat termen de încercare, potrivit art. 82 C. pen., pe o durată de 4 ani,

atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 C. pen.

În conformitate cu art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a instalației

artizanale găsită asupra sa.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar, a arătat

că reține următoare situației de fapt.

În ziua de 28 august 2003,

inculpatul E.C. s-a deplasat la volanul autoturismului Opel Vectra, care avea

numere de înmatriculare provizorii și expirate și fără a poseda permis de

conducere în zona de protecție a conductei magistrale ce transportă produse

petroliere aparținând SC C. SA Constanța, situată în partea de nord a

localității Valul lui Traian, având asupra sa o instalație artizanală

confecționată la domiciliu și compusă din mai multe subansamble specifice,

destinată perforării și sustragerii de produse petroliere. Ajuns la conducta

magistrală iar în momentul în care căuta să o asambleze și să sustragă produse

petroliere a fost surprins de un echipaj al jandarmeriei, care, după ce l-au

reținut au fost anunțate organele de poliție.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută, s-a apreciat că inculpatul a comis faptele ce întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de furt de produse

petroliere, de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul

neînmatriculat și conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere,

sub încadrarea juridică menționată mai sus.

Prin urmare, inculpatul a fost

condamnat la trei pedepse privative de libertate și în concurs real, de 2 ani

închisoare, un an închisoare și respectiv un an închisoare, pedepse care au

fost contopite, fapte fiind săvârșite în concurs real, dispunându-se ca acesta

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu suspendarea

condiționată a închisorii.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.

72 C. pen., apreciindu-se că o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării este de natură să ducă la reeducarea

acestuia.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a instalației artizanale găsită

asupra inculpatului.

Sentința a fost atacată cu apel,

potrivit art. 362 C. proc. pen., pe motiv că el, nu se face vinovat de

comiterea infracțiunii de tentativă de sustragerea produselor petroliere pentru

care a fost condamnat în temeiul art. 209 alin. (5) C. pen., întrucât

instalația artizanală a găsit-o în zona în care se deplasa către o fermă de

piersici din apropiere, iar această instalație urma să o valorifice la un

centru de colectare a metalelor, iar în ceea ce privește infracțiunile

prevăzute de art. 77 și art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002 a solicitat aplicarea

unei amenzi administrative, întrucât aceste fapte nu prezintă un grad ridicat

de pericol social al unei infracțiuni, deoarece în zona în care a circulat cu

autoturismul neînmatriculat și fără a poseda permis de conducere, nu era

circulație de persoane sau autovehicule, nefiind drum public.

Curtea de Apel Constanța a examinat

apelul declarat de inculpat, în raport de criticile invocate, actele și

lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, și în

conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat a fost

respins, ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a

arătat că motivele invocate sunt simple afirmații, în condițiile în care, în

autoturismul său, s-au găsit componente ale unei instalații artizanale

destinate sustragerii de produse petroliere, staționa în apropierea conductei

magistrale și scosese din autoturism instalația, iar cu ocazia percheziției

domiciliare s-a găsit un număr de 7 bidoane din plastic, de diverse capacități.

Prin urmare, această critică, vizând

tentativa de furt de produse petroliere a fost înlăturată, ca neîntemeiată, pe

considerent că intenția inculpatului a fost aceea de a sustrage produse

petroliere folosindu-se de o instalație artizanală, însă acest lucru a rămas în

faza de tentativă, deoarece tocmai în momentul în care căuta să o amplaseze la

conducta magistrală, au sosit organele de poliție, astfel că, activitate sa a

rămas în faza de tentativă.

Și cealaltă critică vizând lipsa de

pericol social a faptelor referitoare la conducerea unui autovehicul fără a

poseda permis de conducere și neînmatriculat este formală, întrucât chiar

inculpatul în declarațiile sale a arătat că pe distanța de la domiciliu până în

zona în care a fost surprins a rămas în pană cu autoturismul, fiind necesară

intervenția mai multor persoane pentru a-l face funcționabil autoturismul pe

care l-a condus.

În raport de împrejurările concrete

în care au fost comise faptele și de datele personale ale inculpatului, s-a

apreciat că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social concret al

infracțiunilor pentru care a fost condamnat și, în consecință, și acest motiv

de apel a fost înlăturat.

Decizia și sentința au fost atacate

cu recurs de către inculpat, care deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu

a depus motive de recurs prin care să arate în ce constă nelegalitatea și

netemeinicia hotărârilor pronunțate, iar apărătorul desemnat din oficiu, a

reiterat criticile din apel.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivele arătate, de actele și lucrările existente la dosar, de

sentința și decizia pronunțate în cauză, de criticile invocate care ar

constitui motive de casare potrivit pct. 12, 17

1

și 18, de la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat, urmând a se

respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Din mijloacele de probă existente la

dosar, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, împreună cu

planșele foto, de percheziție domiciliară împreună cu planșele foto, raportul de

constatare tehnico-științifică potrivit căruia, instalația artizanală împreună

cu uneltele găsite în sacul de rafie al inculpatului, erau destinate să

servească la sustragerea de produse petroliere, coroborate cu adresele S.E.I.P.

Constanța, în care arată că autoturismul marca Opel Vectra nu era înmatriculat,

iar inculpatul nu poseda permis de conducere, se constată că vinovăția

inculpatului a fost stabilită pe baza unui material amplu administrat în cauză.

Prin urmare, din ansamblul

materialului probator existent la dosar, rezultă în mod indubitabil că,

inculpatul a condus autoturismul Opel Vectra, pe care l-a cumpărat cu suma de

500 dolari S.U.A., fără a poseda permis de conducere și neînmatriculat pe

drumurile publice, respectiv de la domiciliu până la Valul lui Traian, unde se

afla conducta magistrală ce transportă produse petroliere, pentru a sustrage

aceste bunuri.

Așa fiind, motivul de recurs invocat

de către apărător este neîntemeiat, el fiind infirmat de mijloacele de probă

arătate, care atestă în mod nemijlocit că inculpatul s-a deplasat în zona

menționată cu intenția de a sustrage produse petroliere la volanul unui

autoturism neînmatriculat și pe care l-a condus fără a poseda permis de

conducere, astfel că, și această critică adusă hotărârilor se va înlătura ca

fiind neîntemeiată.

Conchizând deci că, în cauză au fost

pronunțate hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu

prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de

fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la

răspundere penală prin durata pedepsei rezultante și modalitate de executare,

iar din oficiu potrivit pct. 3 de la art. 385

9

C. proc. pen., nu se

constată cazuri de casare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în

baza art. 385

15

C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul E.C., împotriva deciziei penale nr. 266 din 19 octombrie

2005, a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 24 ianuarie 2006.