ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 220 din 10 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, a fost condamnat inculpatul E.C., în baza art. 209 alin. (5) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În bata art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare. În baza artt.78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a mai fost condamnat inculpat la o pedeapsă de un an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare și a fost fixat termen de încercare, potrivit art. 82 C. pen., pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 C. pen.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a instalației artizanale găsită asupra sa. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar, a arătat că reține următoare situației de fapt. În ziua de 28 august 2003, inculpatul E.C. s-a deplasat la volanul autoturismului Opel Vectra, care avea numere de înmatriculare provizorii și expirate și fără a poseda permis de conducere în zona de protecție a conductei magistrale ce transportă produse petroliere aparținând SC C. SA Constanța, situată în partea de nord a localității Valul lui Traian, având asupra sa o instalație artizanală confecționată la domiciliu și compusă din mai multe subansamble specifice, destinată perforării și sustragerii de produse petroliere.

Ajuns la conducta magistrală iar în momentul în care căuta să o asambleze și să sustragă produse petroliere a fost surprins de un echipaj al jandarmeriei, care, după ce l-au reținut au fost anunțate organele de poliție. În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că inculpatul a comis faptele ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de furt de produse petroliere, de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, sub încadrarea juridică menționată mai sus. Prin urmare, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse privative de libertate și în concurs real, de 2 ani închisoare, un an închisoare și respectiv un an închisoare, pedepse care au fost contopite, fapte fiind săvârșite în concurs real, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a închisorii.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., apreciindu-se că o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării este de natură să ducă la reeducarea acestuia. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a instalației artizanale găsită asupra inculpatului. Sentința a fost atacată cu apel, potrivit art. 362 C. proc. pen., pe motiv că el, nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de sustragerea produselor petroliere pentru care a fost condamnat în temeiul art. 209 alin. (5) C. pen., întrucât instalația artizanală a găsit-o în zona în care se deplasa către o fermă de piersici din apropiere, iar această instalație urma să o valorifice la un centru de colectare a metalelor, iar în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 77 și art. 78 din O.U.G.

nr. 195/2002 a solicitat aplicarea unei amenzi administrative, întrucât aceste fapte nu prezintă un grad ridicat de pericol social al unei infracțiuni, deoarece în zona în care a circulat cu autoturismul neînmatriculat și fără a poseda permis de conducere, nu era circulație de persoane sau autovehicule, nefiind drum public. Curtea de Apel Constanța a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de criticile invocate, actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, și în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat a fost respins, ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a arătat că motivele invocate sunt simple afirmații, în condițiile în care, în autoturismul său, s-au găsit componente ale unei instalații artizanale destinate sustragerii de produse petroliere, staționa în apropierea conductei magistrale și scosese din autoturism instalația, iar cu ocazia percheziției domiciliare s-a găsit un număr de 7 bidoane din plastic, de diverse capacități. Prin urmare, această critică, vizând tentativa de furt de produse petroliere a fost înlăturată, ca neîntemeiată, pe considerent că intenția inculpatului a fost aceea de a sustrage produse petroliere folosindu-se de o instalație artizanală, însă acest lucru a rămas în faza de tentativă, deoarece tocmai în momentul în care căuta să o amplaseze la conducta magistrală, au sosit organele de poliție, astfel că, activitate sa a rămas în faza de tentativă.

Și cealaltă critică vizând lipsa de pericol social a faptelor referitoare la conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și neînmatriculat este formală, întrucât chiar inculpatul în declarațiile sale a arătat că pe distanța de la domiciliu până în zona în care a fost surprins a rămas în pană cu autoturismul, fiind necesară intervenția mai multor persoane pentru a-l face funcționabil autoturismul pe care l-a condus. În raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele și de datele personale ale inculpatului, s-a apreciat că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunilor pentru care a fost condamnat și, în consecință, și acest motiv de apel a fost înlăturat.

Decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu a depus motive de recurs prin care să arate în ce constă nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor pronunțate, iar apărătorul desemnat din oficiu, a reiterat criticile din apel. Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, de actele și lucrările existente la dosar, de sentința și decizia pronunțate în cauză, de criticile invocate care ar constitui motive de casare potrivit pct. 12, 17 1 și 18, de la art. 385 9 C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat, urmând a se respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Din mijloacele de probă existente la dosar, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, împreună cu planșele foto, de percheziție domiciliară împreună cu planșele foto, raportul de constatare tehnico-științifică potrivit căruia, instalația artizanală împreună cu uneltele găsite în sacul de rafie al inculpatului, erau destinate să servească la sustragerea de produse petroliere, coroborate cu adresele S.E.I.P. Constanța, în care arată că autoturismul marca Opel Vectra nu era înmatriculat, iar inculpatul nu poseda permis de conducere, se constată că vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza unui material amplu administrat în cauză.

Prin urmare, din ansamblul materialului probator existent la dosar, rezultă în mod indubitabil că, inculpatul a condus autoturismul Opel Vectra, pe care l-a cumpărat cu suma de 500 dolari S.U.A., fără a poseda permis de conducere și neînmatriculat pe drumurile publice, respectiv de la domiciliu până la Valul lui Traian, unde se afla conducta magistrală ce transportă produse petroliere, pentru a sustrage aceste bunuri. Așa fiind, motivul de recurs invocat de către apărător este neîntemeiat, el fiind infirmat de mijloacele de probă arătate, care atestă în mod nemijlocit că inculpatul s-a deplasat în zona menționată cu intenția de a sustrage produse petroliere la volanul unui autoturism neînmatriculat și pe care l-a condus fără a poseda permis de conducere, astfel că, și această critică adusă hotărârilor se va înlătura ca fiind neîntemeiată.

Conchizând deci că, în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei rezultante și modalitate de executare, iar din oficiu potrivit pct. 3 de la art. 385 9 C. proc. pen., nu se constată cazuri de casare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în baza art. 385 15 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.C., împotriva deciziei penale nr. 266 din 19 octombrie 2005, a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 ianuarie 2006.