ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5169/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr. 126 din 27 ianuarie 2004, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ., formulată la data de 6 ianuarie 2004 de revizuentul-reclamant M.V.V. în contradictoriu cu intimații-pârâți M.V.C., M.T., M.D., M.V.V., S.E., M.V.I. și N.T., având ca obiect sentința civilă 578 din 26 martie 2003 pronunțată de aceiași instanță în dosar nr. 3721/2002. S-a reținut și motivat că înscrisul nou prezentat de revizuent, o chitanță sub semnătură privată încheiată cu mama sa M.V.E. atestând că aceasta i-a vândut mai multe trupuri de teren, înscris pe care revizuentul l-a pierdut prin casă, intrând în posesia acestuia premergător introducerii cererii de revizuire, nu îndeplinește condiția prevăzută de pct. 5 al art. 322 C. proc.

civ.( „înscrisuri care nu au putut fi înfățișate într-o împrejurare mai presus de voința părților”). Referitor la învinuirea de mărturie mincinoasă adusă martorei T.S., a cărei declarație a fost apreciată ca fiind esențială în cauza revizuită întrucât ar fi semnat antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui perfectare a fost respinsă prin sentința civilă 578/2003, s-a constatat că nu există hotărâre definitivă care să confirme existența acestei fapte penale (rezoluția nr. 3321/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, se referă la revizuent, față de care s-a dispus reînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen.). Ca atare s-a apreciat că nici pentru acest motiv nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 4 C. proc.

civ. De precizat că prin sentința civilă nr. 578 din 26 martie 2003 a Judecătoriei Câmpulung, rămasă irevocabilă, în condițiile art. 277 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. prin decizia civilă 1674/R/10 octombrie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, s-a respins acțiunea reclamantului revizuent, privind constatarea valabilității promisiunii de vânzare-cumpărare intervenită între acesta și mama sa M.E. la data de 15 mai 1994, pentru vânzarea a 7 porțiuni de teren, moștenire părintească (fiind admisă cererea reconvențională formulată de pârâții-intimați M.C., S.E. și N.T. privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță din data de 15 mai 1994 exibat de reclamantul-revizuent, fratele acestora, în promovarea acțiunii principale).

Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care prin decizia civilă nr. 719/A din 8 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul revizuentului M.V.V. Împotriva deciziei civile 719/A/2004 s-a declarat recurs de către revizuent invocându-se motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.( „încălcarea sau aplicarea greșită a legii”). Recursul este nefondat. Revizuirea hotărârii în fond dată de prima instanță, sentința civilă 578 din 26 martie 2003 a Judecătoriei Câmpulung rămasă irevocabilă în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a fost solicitată de reclamantul în cauza amintită invocându-se dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.(„dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”) și pct. 4 C. proc. civ.(„ dacă un martor care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină”). Prin „împrejurare mai presus de voința părții” se înțelege forță majoră, care trebuie dovedită. Înscrisul invocat de revizuent, ca fiind act nou s-a aflat în permanență în posesia acestuia, iar faptul că l-a pierdut prin casă deoarece „nu și-a făcut ordine în timp util” nu constituie o împrejurare de forță majoră care să-l fi împiedicat pe revizuent să prezinte acest act sub semnătură privată în instanță.

Art. 322 pct. 4 C. proc. civ. permite revizuirea hotărârii dacă s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni. Rezoluția nr. 332/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung nu confirmă săvârșirea unei infracțiuni referindu-se la revizuent. Ca atare, în mod justificat a fost respins ca neîntemeiat și cel de-al doilea motiv de revizuire. În consecință, motivul de recurs privind încălcarea sau aplicarea greșită a legii este nefondat urmând a se respinge ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., calea de atac exercitată în cauză de către revizuentul M.V.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.V.V. împotriva deciziei nr. 719 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.