ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.11.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5732/2005

HOTĂRÂRE
30.11.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5732/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3770,

pronunțată de secția a VI-a comercială a Tribunalului București la data de 16

martie 2004, în dosarul nr. 15028/2003, s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului O.N.R.C. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul,

M.B. împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă, și, ca neîntemeiată, acțiunea completată, formulată

în contradictoriu cu pârâții O.R.C. de pe lângă Tribunalul București și SC E.T.C.

SRL.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în soluționarea excepției, că față de dispozițiile art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 314/2004 pârâtul, O.N.R.C. nu are calitate procesuală pasivă

iar, pe fond, că reclamantul nu a făcut dovada că societatea se încadrează în

una din situațiile expres prevăzute de art. 5 pct. 2 alin. (4) din Legea nr. 314/201,

introdus prin Legea nr. 482/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001, pentru

modificarea și completarea Legii nr. 314/2001, respectiv dovada unei creanțe certe

a reclamantului față de SC E.T.C. SRL, întrucât înscrisurile depuse în

probațiune nu pot constitui titlu de creanță, conform art. 3 din O.G. nr.

61/2002.

Apelul formulat de reclamant

împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția a V-a

comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 479,

pronunțată la data de 28 noiembrie 2004, în dosarul nr. 961/2004.

Pentru a pronunța menționata

decizie, instanța de control judiciar, raportând hotărârea atacată motivelor de

apel invocate, a apreciat că acestea sunt nefondate, întrucât datoria invocată,

neconstituindu-se în venit la bugetul de stat, nu se încadrează în situațiile

prevăzute, limitativ, de Legea nr. 428/2002.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs apelantul reclamant, M.B., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 și art. 304

1

În motivarea recursului s-a evocat

conținutul prevederilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., arătându-se,

în mod concret, că, instanța de apel a considerat, eronat, că sumele în

discuție nu constituie venituri la bugetul de stat, față de dispozițiile Legii nr.

189/1998, aplicabilă la data înregistrării debitelor de către societate,

critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul nedezvoltând, conform cerințelor legale, motivul invocat, prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi examinat, iar prevederile art.

304

1

, invocate, nu-și găsesc incidența, în speță, având în vedere că

recursul dedus judecății nu a fost declarat împotriva unei hotărâri care,

potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, ci chiar împotriva deciziei

pronunțate în apel.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (4)

din Legea nr. 314/2001, pentru reglementarea situației unor societăți

comerciale, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 181/2001,

aprobată și completată prin Legea nr. 428/2002, radierea dispusă conform

acestor dispoziții speciale, este nulă de drept în toate cazurile privitoare la

societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat, la datoria publică internă precum și față de alți creditori cu

care au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Rezultă că pentru a induce aplicarea

acestor dispoziții legale este necesară dovada existenței unui titlu executoriu

pentru o creanță bugetară certă, lichidă și exigibilă care să facă venit la

bugetul de stat, ori înscrisurile depuse de reclamant în probațiune nu fac

dovadă valabilă în acest sens, iar dispozițiile Legii finanțelor publice locale

nr. 189/1988 nu sunt incidente în speță.

Așa fiind, constatând neîndeplinite,

în cauză, condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art.

312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat împotriva evocatei decizii pronunțată de instanța de apel.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 479 din 8 noiembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.

Sursă