ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7634/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 424 din 29 martie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamantului T.A.M. împotriva sentinței civile nr. 114 din 11 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, secția civilă, conform căreia s-a respins ca nefondată contestația împotriva dispoziției nr. 9170/2003 a Primarului municipiului Brăila. S-a reținut că nu s-a putut dispune asupra restituirii în natură a imobilului atâta timp cât reclamantul nu a făcut, odată cu depunerea cererii, dovada returnării despăgubirilor bănești, actualizate cu indicele inflației.

Cu privire la cota de ¼ a reclamantului, s-a avut în vedere certificatul de moștenitor, ce atestă o astfel de cotă, modificarea cotei fiind inadmisibilă în cadrul procesului de față, context în care s-a apreciat că instanța are competență să verifice legalitatea și temeinicia dispoziției primăriei notificate nu și actele ce au stat la baza emiterii dispoziției. Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs recurentul T.A. care arată că instanța este competentă să stabilească valoarea despăgubirilor și deci cota fiecărui moștenitor. În opinia sa, recurentul menționează că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 cota sa era de 1/3, dar unul din succesori nu a formulat cerere de retrocedare valabil înregistrată, astfel că putea să-i revină ½ cotă, altfel cota celui ce nu a pretins ar reveni statului, ceea ce ar însemna o a doua naționalizare.

În acest sens invocă art. 4.6 din H.G. nr. 498/2003 ce prevede expres că în cazul succesibililor renunțători, cota parte ce a făcut obiectul renunțării exprese să profite succesibililor acceptanți împreună cu cei neacceptanți notificatori, care au fost repuși în termen. Deliberând Curtea va respinge recursul pe următoarele rațiuni: Critica recurentului în sensul că i s-a nesocotit cota legală, în raport de care se acordă despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, nu se susține deoarece cota reținută este stabilită de un act autentic, care nu este certificatul de moștenitor. Numai prin el se poate stabili întinderea masei, a moștenitorilor și a cotelor cuvenite față de autorul comun. Atâta timp cât un astfel de act, respectiv certificatul 1338–1339/1974 a rămas valid din moment ce nu a fost sancționat, prin instanță, cu nulitatea, urmează ca acestea să-și producă efectele juridice sub aspectul întinderii drepturilor succesibililor proprietarului.

În afara cadrului dedus judecății în această cauză, instanța nu are a lămuri distinct asupra altei cote cuvenite recurentului, și în afara vreunei virtuale cereri în acest sens. Respectând cadrul procesual creat de însuși recurentul-reclamant și aplicând corect legea, instanța s-a pronunțat asupra întinderii cotei cuvenite. Faptul renunțării unora din comoștenitori, prevăzut de dispozițiile invocate de art. 4.6 din H.G. nr. 498/2003 este rezultatul aplicării instituției succesiunii prevăzute de Codul civil, dar cadrul acestui proces în care s-a invocat Legea nr. 10/2001 a exclus calea dreptului comun în care s-ar fi putut modifica cota deja atestată.

Or, în această cauză, este inadmisibil a rezolva o astfel de chestiune pentru a nu mai discuta și faptul că recurentul, unul din coindivizari, deși a declarat că nu a primit despăgubiri, celălalt notificator coindivizar le-a încălcat, astfel încât este încălcat și principiul unanimității pentru măsurile reparatorii pretinse în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru același imobil. Nefiind întrunită nici una din cererile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.A.M. împotriva deciziei nr. 424 A din 29 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.