ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7634/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 424 din 29

martie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, s-a respins ca nefondat

apelul reclamantului T.A.M. împotriva sentinței civile nr. 114 din 11 februarie

2004 a Tribunalului Brăila, secția civilă, conform căreia s-a respins ca

nefondată contestația împotriva dispoziției nr. 9170/2003 a Primarului

municipiului Brăila.

S-a reținut că nu s-a putut dispune

asupra restituirii în natură a imobilului atâta timp cât reclamantul nu a

făcut, odată cu depunerea cererii, dovada returnării despăgubirilor bănești,

actualizate cu indicele inflației.

Cu privire la cota de ¼ a

reclamantului, s-a avut în vedere certificatul de moștenitor, ce atestă o

astfel de cotă, modificarea cotei fiind inadmisibilă în cadrul procesului de

față, context în care s-a apreciat că instanța are competență să verifice

legalitatea și temeinicia dispoziției primăriei notificate nu și actele ce au

stat la baza emiterii dispoziției.

Împotriva susnumitei decizii a

declarat recurs recurentul T.A. care arată că instanța este competentă să

stabilească valoarea despăgubirilor și deci cota fiecărui moștenitor.

În opinia sa, recurentul menționează

că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 cota sa era de 1/3, dar

unul din succesori nu a formulat cerere de retrocedare valabil înregistrată,

astfel că putea să-i revină ½ cotă, altfel cota celui ce nu a pretins ar

reveni statului, ceea ce ar însemna o a doua naționalizare.

În acest sens invocă art. 4.6 din

H.G. nr. 498/2003 ce prevede expres că în cazul succesibililor renunțători,

cota parte ce a făcut obiectul renunțării exprese să profite succesibililor

acceptanți împreună cu cei neacceptanți notificatori, care au fost repuși în

termen.

Deliberând Curtea va respinge

recursul pe următoarele rațiuni:

Critica recurentului în sensul că i

s-a nesocotit cota legală, în raport de care se acordă despăgubiri conform

Legii nr. 10/2001, nu se susține deoarece cota reținută este stabilită de un

act autentic, care nu este certificatul de moștenitor. Numai prin el se poate

stabili întinderea masei, a moștenitorilor și a cotelor cuvenite față de

autorul comun. Atâta timp cât un astfel de act, respectiv certificatul

1338–1339/1974 a rămas valid din moment ce nu a fost sancționat, prin instanță,

cu nulitatea, urmează ca acestea să-și producă efectele juridice sub aspectul

întinderii drepturilor succesibililor proprietarului. În afara cadrului dedus

judecății în această cauză, instanța nu are a lămuri distinct asupra altei cote

cuvenite recurentului, și în afara vreunei virtuale cereri în acest sens.

Respectând cadrul procesual creat de

însuși recurentul-reclamant și aplicând corect legea, instanța s-a pronunțat

asupra întinderii cotei cuvenite.

Faptul renunțării unora din

comoștenitori, prevăzut de dispozițiile invocate de art. 4.6 din H.G. nr.

498/2003 este rezultatul aplicării instituției succesiunii prevăzute de Codul

civil, dar cadrul acestui proces în care s-a invocat Legea nr. 10/2001 a exclus

calea dreptului comun în care s-ar fi putut modifica cota deja atestată.

Or, în această cauză, este

inadmisibil a rezolva o astfel de chestiune pentru a nu mai discuta și faptul

că recurentul, unul din coindivizari, deși a declarat că nu a primit

despăgubiri, celălalt notificator coindivizar le-a încălcat, astfel încât este

încălcat și principiul unanimității pentru măsurile reparatorii pretinse în

temeiul Legii nr. 10/2001 pentru același imobil.

Nefiind întrunită nici una din

cererile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul T.A.M. împotriva deciziei nr. 424 A din 29 martie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.