ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4224/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24/ P din 6 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.P., pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) cu referire la art. 18 1 C. pen., același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea de insultă prevăzut de art. 205 C. pen. În baza art. 91 C. pen., instanța a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 6.000.000 lei. Instanța de fond a reținut, că în ziua de 30 mai 2004, inculpatul S.P., aflat în vizită la S.M., a cărei locuință se învecinează cu cea a părții vătămate A.G., a pregătit grătarul pentru a prepara friptură, dar a fost atenționat de acesta că îl deranjează fumul produs.

În aceste condiții, motivează prima instanță, inculpatul l-a amenințat pe A.G. vorbind la telefon cu o persoană pe care o numea șeful său și i-a adus la cunoștință că îl arestează și amendează cu 20.000.000 lei. S.P. a mai afirmat că partea vătămată A.G. este prost și bețiv, pe când el are șapte facultăți. După acest incident, inculpatul a deplasat grătarul în fața casei rudei sale. Curtea a reținut această situație de fapt având în vedere declarațiile părții vătămate care se coroborează cu cele ale martorilor A.S. și A.N.

Prima instanță a apreciat că prin reproșurile adresate părții vătămate, într-un mod jignitor, batjocoritor, inculpatul a adus atingere onoarei și reputației acesteia, faptă ce întrunește elementele constitutive, ale infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen., dar, față de conținutul ei concret, de împrejurările în care a fost comisă, de gradul de pericol social concret al acesteia, de persoana făptuitorului, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și l-a achitat pe S.P., aplicându-i o sancțiune administrativă. În ceea ce privește infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen., tribunalul a reținut că prin acțiunile săvârșite de inculpat nu i s-a produs o temere părții vătămate, în sensul că persoana sa va fi expusă vreunui pericol, ci dimpotrivă A.G.

a efectuat demersuri pentru identificarea acestuia și tragerea lui la răspundere penală. Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul S.P. susținând că soluția pronunțată este netemeinică deoarece fapta de insultă reținută în sarcina sa nu este dovedită cu probe certe de vinovăție, instanța luând în considerare doar declarațiile părții vătămate, și ale rudelor sale A.S. și A.N. și ca atare greșit a fost sancționat administrativ pentru aceasta. Examinând sentința atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a reținut în mod just vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești.

Într-adevăr, în ziua de 30 mai 2004, a avut loc un conflict între părți în cadrul căruia S.P. a afirmat că A.G. este și bețiv pe când el are șapte facultăți. Fapta de insultă imputată inculpatului a fost corect reținută pe baza declarației părții vătămate care se coroborează cu cele ale martorilor A.N. și A.S., fiul și respectiv soția sa. Astfel, A.S. referindu-se la discuțiile care au avut loc în legătură cu folosirea grătarului, a declarat că inculpatul le-a adresat cuvinte necuviincioase, iar A.N. a arătat în mod detaliat neînțelegerile care au avut loc și cuvintele jignitoare adresate tatălui său. Susținerile părții vătămate sunt confirmate, parțial și de declarațiile martorilor N.V. și D.I., propuși de inculpat, care au precizat că între părți a avut loc un incident în legătură cu utilizarea grătarului și că aceștia și-au adresat cuvinte nepotrivite.

Martorul N.V., concubinul mătușii inculpatului, audiat tot la cererea acestuia, a precizat că între partea vătămată și inculpat au avut loc discuții după ce a fost aprins focul la grătar, dar el a intrat în casă astfel că nu cunoaște ce reproșuri și expresii și-au adresat aceștia, în cadrul incidentului care a urmat. În raport de probele analizate se constată că fapta inculpatului este dovedită cu prisosință fiind corect reținută de curtea de apel, care, de asemenea, a apreciat în mod just că nu constituie infracțiune deoarece prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În consecință, pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul S.P. împotriva sentinței penale nr. 24/ P din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2005.