ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5494/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 293 din 7 septembrie 2004 Curtea de apel Oradea a respins apelul reclamantei P.M. contra sentinței civile nr. 15 din 12 ianuarie 2004 prin care s-a admis cererea de intervenție, reclamanta fiind obligată la 5.150.000 lei cheltuieli de judecată. Contra deciziei reclamanta apelantă a declarat recurs solicitând a nu fi obligată la cheltuieli de judecată către intervenienți, deoarece nu pe terenul care face obiectul acestui litigiu se află clădirile cumpărate de acesta, deci el nu are interes în cauză. Recursul este fondat. Prin acțiunea din 20 martie 2003 reclamanta a cerut restituirea de la SC S.F.

SA restituirea în natură a două terenuri de 7133 mp și de 2762 mp, iar în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent. Prin sentința civilă nr. 15/2004 Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât bunurile nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fiind înstrăinate în anul 1923 de tatăl reclamantei. Totodată, reținând că cererea de intervenție este în interes propriu datorită faptului că acesta nu putea invoca un „drept de superficie asupra terenului revendicat în cauză” a fost admisă și reclamanta obligată la cheltuieli de judecată către acesta. Raportul de expertiză tehnică (filele 4–5 apel) a fost ignorat de instanță și astfel a fost posibilă concluzia greșită a acesteia în sensul că „supraedificatele cumpărate de intervenient presupus un raport de superficie asupra terenului revendicat în cauză”.

Obiectul expertizei topografice privește identificarea terenurilor în litigiu și stabilirea valorii acestora; expertul tehnic în specialitate topografică–cadastru, concluzionează că: - terenul nu este identificat topografic sub nr. topo 1137 cu 7133 mp și nr. topo 1138 în suprafață de 2762 mp, conform planului de situație anexat (fila 6); - terenul în cauză este liber de construcții fiind în fapt un teren viran neafectat de nici un detaliu de sistematizare. Această simplă lectură a acestei relevante probe evită eroarea instanțelor și de aceea le respinge cererea de intervenție, ca fiind lipsită de interes, căci în primul alineat al acestei cereri se arată că ea „se justifică prin faptul că interevenientul este proprietarul unei părți din supraedificatele amplasate pe imobilul a cărui restituire reclamanta cere ... și este beneficiarul unui drept de preemțiune în ceea ce privește terenul aferent supraedificatelor” (pag.

30 fond). Or, instanța de apel a „strămutat” terenurile din amplasamentul lor, determinat ca atare de expertul topo–cadastral și, totodată, a acordat intervenientului un drept de superficie, deși acesta invoca doar un drept de preemțiune. În consecință, decizia și sentința vor fi modificate, iar cererea de intervenție se va respinge ca nefondată, ca și cererea de cheltuieli de judecată a intervenientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei civile nr. 293/A din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinței civile nr. 15 din 12 ianuarie 2004 a Tribunalului Satu Mare. Schimbă în parte sentința în sensul că respinge și cererea de intervenție formulată de H.G. și înlătură obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.