ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3126/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 octombrie 2003 reclamanta B.A. a introdus la Tribunalul Bistrița Năsăud trei cereri de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Lechința și comuna Lechința solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea dispozițiilor nr. 191, 192 și 193 din 29 august 2003 și obligarea pârâtelor să emită o dispoziție de ofertă de acordare de despăgubiri pentru imobilele înscrise în C.F. Chiraleș pe care să o transmită Prefecturii județului Bistrița Năsăud. În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001. În motivare a arătat că imobilele au formulat proprietatea bunicului B.V., moștenit de tatăl său B.G.

care a fost moștenit de reclamantă și a solicitat restituirea în natură a acestora sau acordarea de despăgubiri bănești. Prin dispozițiile atacate notificările au fost respinse cu motivarea că petenta nu a depus în termenul prevăzut de lege certificatul de moștenitor, că atât castelul cât și anexele au fost demolate iar terenul devenind extravilan nu mai intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 193 F din 5 mai 2004 Tribunalul Bistrița Năsăud a respins cele trei acțiuni. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la data exproprierilor antecesorul reclamantei era proprietar doar asupra imobilelor înscrise în C.F. Chiraleș, castelul revendicat nu este înscris în C.F. iar în prezent terenurile fac obiectul Legii nr. 18/1991 fiind situate în extravilan.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel arătând că și-a demonstrat calitatea de moștenitoare a autorilor săi, iar pârâta nu i-a solicitat completarea depunerii documentelor înscrise. La data exproprierii imobilul (teren și construcție) erau în intravilan. Prin decizia nr. 154/A din 14 februarie 2005 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a respins apelul în baza acelorași considerente ale instanței de fond. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,9 și 10 C. proc. civ. Decizia este criticată pentru că: - a demonstrat prin certificatul de moștenitor și de calitate de moștenitor că este succesoarea tatălui său.

- la data exproprierii imobilul era situat în intravilan. - pârâta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și nu a invitat reclamanta să completeze documentele anexă la notificări. - imobilele revendicate sunt identice cu castelul. Prin întâmpinare Primăria comunei Lechința a solicitat respingerea recursului. Din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului rezultă că este pe deplin conturată ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) și (2) și art. 3 din Legea nr. 10/2001 reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul legii.

Astfel, au fost depuse la dosarul de fond certificatul de stare civilă și certificatul de calitate de moștenitor din care rezultă că reclamanta este succesoarea autorilor săi cât și împrejurarea că imobilul (construcție și teren) a fost preluat abuziv în proprietatea statului ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare (f. 48, 70-72, 93-96 dosar fond). Reclamanta se bucură de beneficiul dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 care statuează: 1. „În absența unor probe contrare existența și dup caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

2. În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”. În raport de împrejurarea că prin dispozițiile de respingere a notificărilor se invocă faptul că s-a demolat castelul și anexele, terenul a devenit extravilan și a fost atribuit unor persoane fizice conform Legii fondului funciar urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 1, alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, decizia recurată va fi modificată în sensul că apelul va fi admis, va fi schimbată în parte sentința iar plângerile (cererile de chemare în judecată) vor fi admise în parte cu obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru castel și anexe cu menținerea celorlalte prevederi ale dispozițiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 154 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 193 din 5 mai 2004 a Tribunalului Bistrița Năsăud. Schimbă în parte sentința în sensul că admite în parte plângerile formulate de petentă și anulează în parte dispozițiile art. 191, art. 192, art. 193, din 29 august 2003 emise de Primarul comunei Lechința. Obligă pe pârât să emită dispoziție privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul (castel + anexe) din localitatea Chiraleș, județul Bistrița Năsăud. Menține celelalte prevederi ale dispozițiilor.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2006.