ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3126/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 14 octombrie 2003

reclamanta

B.A. a

introdus la Tribunalul Bistrița Năsăud trei cereri de chemare în judecată în

contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Lechința și comuna Lechința

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea

dispozițiilor nr. 191, 192 și 193 din 29 august 2003 și obligarea pârâtelor să

emită o dispoziție de ofertă de acordare de despăgubiri pentru imobilele

înscrise în C.F. Chiraleș pe care să o transmită Prefecturii județului Bistrița

Năsăud.

În drept a invocat dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

În motivare a arătat că imobilele au

formulat proprietatea bunicului B.V., moștenit de tatăl său B.G. care a fost

moștenit de reclamantă și a solicitat restituirea în natură a acestora sau

acordarea de despăgubiri bănești.

Prin

dispozițiile atacate notificările au fost respinse cu motivarea că petenta nu a

depus în termenul prevăzut de lege certificatul de moștenitor, că atât castelul

cât și anexele au fost demolate iar terenul devenind extravilan nu mai intră

sub incidența Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 193 F din 5

mai 2004 Tribunalul Bistrița Năsăud a respins cele trei acțiuni.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că la data exproprierilor antecesorul reclamantei era proprietar doar

asupra imobilelor înscrise în C.F. Chiraleș, castelul revendicat nu este

înscris în C.F. iar în prezent terenurile fac obiectul Legii nr. 18/1991 fiind

situate în extravilan.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel arătând că și-a demonstrat calitatea de moștenitoare

a autorilor săi, iar pârâta nu i-a solicitat completarea depunerii documentelor

înscrise. La data exproprierii imobilul (teren și construcție) erau în

intravilan.

Prin decizia nr. 154/A din 14

februarie 2005 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale pentru minori și familie, a respins apelul în baza acelorași

considerente ale instanței de fond.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,9 și 10 C. proc. civ.

Decizia este criticată pentru că:

- a demonstrat prin certificatul de

moștenitor și de calitate de moștenitor că este succesoarea tatălui său.

- la data exproprierii imobilul era

situat în intravilan.

- pârâta nu a făcut aplicarea

prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și nu a invitat reclamanta

să completeze documentele anexă la notificări.

- imobilele revendicate sunt

identice cu castelul.

Prin întâmpinare

Primăria comunei Lechința a solicitat respingerea recursului.

Din expunerea

rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului rezultă că este pe deplin

conturată ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) și (2) și art. 3 din Legea nr.

10/2001 reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul legii.

Astfel, au fost

depuse la dosarul de fond certificatul de stare civilă și certificatul de

calitate de moștenitor din care rezultă că reclamanta este succesoarea

autorilor săi cât și împrejurarea că imobilul (construcție și teren) a fost

preluat abuziv în proprietatea statului ca urmare a aplicării dispozițiilor

Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare (f. 48, 70-72, 93-96

dosar fond).

Reclamanta se bucură

de beneficiul dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 care statuează:

probe contrare existența și dup caz întinderea dreptului de proprietate se

prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării

abuzive.

(1) și în absența unor probe contrare persoana individualizată în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau după caz, s-a pus în

executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume

de proprietar”.

În raport de împrejurarea

că prin dispozițiile de respingere a

notificărilor se invocă faptul că

s-a demolat castelul și anexele, terenul a devenit extravilan și a fost

atribuit unor persoane fizice conform Legii fondului funciar urmează a se face

aplicarea dispozițiilor art. 1, alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora

„În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili

măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi admis, decizia recurată va fi modificată în sensul că apelul va

fi admis, va fi schimbată în parte sentința iar plângerile (cererile de chemare

în judecată) vor fi admise în parte cu obligarea pârâtului să emită o nouă

dispoziție privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru castel și anexe cu

menținerea celorlalte prevederi ale dispozițiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 154 din 14 februarie 2005 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă.

Modifică decizia recurată în sensul

că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 193 din

5 mai 2004 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

Schimbă în parte sentința în sensul

că admite în parte plângerile formulate de petentă și anulează în parte

dispozițiile art. 191, art. 192, art. 193, din 29 august 2003 emise de Primarul

comunei Lechința.

Obligă pe pârât să emită dispoziție

privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul (castel + anexe) din

localitatea Chiraleș, județul Bistrița Năsăud.

Menține celelalte prevederi ale

dispozițiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

martie

2006.