ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2406/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 99 din 21

ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 10379/2003 al Tribunalului Cluj s-a

respins acțiunea în constatare formulată de reclamanta SC A.C. SA, împotriva

pârâtului L.L.

În motivare s-a arătat că promovarea

acțiunii în constatare în temeiul art. 111 C. proc. civ., este inadmisibilă

atunci când se poate obține realizarea dreptului printr-o acțiune în realizare.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel în motivarea căruia arată

că efectul declaratoriu al acțiunii în constatare este menit să confirme

existența unei situații juridice, pentru a se înlătura orice incertitudine

asupra obligației directe, iar instanța de fond era obligată să confirme

raportul obligațional existent între L.L. ca și debitor și SC A.C. SA ca și

creditor.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 292 din 6 mai 2004 a fost

respins apelul declarat de reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca.

Pentru a pronunța astfel, curtea de

apel a reținut:

Conform art. 111 C. proc. civ.

„partea care are interes poare să facă cerere pentru constatarea existenței sau

neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere

realizarea dreptului”.

În speță, pârâtul este unicul

asociat al SC P.C.A.P. SRL Cluj Napoca, dizolvată de drept ca urmare a

nemajorării capitalului social la nivelul minim stabilit de lege, în termenul

prevăzut de Legea nr. 314/2001, astfel că patrimoniul acesteia s-a transmis

universal către asociatul unic, fără lichidare, conform art. 231 din Legea nr. 31/1990.

În consecință, pentru realizarea

creanței constatată prin sentința civilă nr. 10766 din 13 noiembrie 1998,

pronunțată în dosarul nr. 9040/1998 al Judecătoriei Cluj Napoca, investită cu

formulă executorie, creditoarea SC A.C. SA se poate îndrepta împotriva

asociatului unic.

Fiind posibilă realizarea creanței

în acest mod, acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.

proc. civ., a fost în mod legal respinsă ca inadmisibilă de instanța fondului,

întrucât cererea în constatare are un caracter subsidiar față de cererea în

realizare. Mai mult, datorită faptului că reclamantul nu urmărește condamnarea

pârâtului, hotărârile pronunțate cu privire la cererile în constatare nu sunt

titluri executorii, neputând fi puse în executare.

În contra celei din urmă hotărâri, a

declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, admiterea apelului și în fond admiterea acțiunii așa cum a

fost formulată, invocând ca temei de drept art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

reiterând aceleași motive, pe care le-a formulat în apel.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanta a solicitat prin cererea

de chemare în judecată să se constate că pârâtul L.L. este debitorul societății

SC P.C.A.P. SRL Cluj Napoca, în urma divizării acestei societăți.

Potrivit art. 109

1

C.

proc. civ., oricine poate pretinde în drept împotriva unei alte persoane

trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, iar conform art. 111 C.

proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea

existenței sau inexistenței unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea

poate cere realizarea dreptului.

Dispozițiile art. 109 C. proc. civ.,

reglementează acțiunea în realizarea dreptului, în timp ce prevederile art. 111

din același cod pe cea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

În speță reclamanta și-a formulat

prin cererea de chemare în judecată o acțiune în constatare și nu una în

realizare, urmărind să obțină obligarea (debitorului) pârâtului L.L. la plata

sumei de 11.124.499 lei, la care a fost obligată reclamanta SC P.C.A.P. SRL,

prin sentința civilă nr. 10766 din 13 noiembrie 1998, pronunțată de Judecătoria

Cluj Napoca.

Pârâtul, în opinia recurentei

reclamante, trebuie să fie obligat la plata sumelor întrucât prin încheierea

3047/2001, pronunțată de judecătorul delegat de la O.R.C. s-a dispus dizolvarea

societății SC P.C.A.P. SRL, a cărei asociat unic și administrator este pârâtul L.L.

În speță, acțiunea reclamantei este

inadmisibilă, astfel cum corect au constatat cele două instanțe.

Având în vedere caracterul subsidiar

al acțiunii în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, reglementată

de art. 111 C. proc. civ., reclamanta era îndreptățită să solicite printr-o

acțiune în realizarea dreptului, în materie comercială, obligarea pârâtului la

plata unei sume de bani și nu să solicite pe cale judecătorească să se constate

că pârâtul L.L. este obligat să achite suma de 11.124.499 lei, ceea ce este

inadmisibil în drept.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 111

C. proc. civ., prevăd posibilitatea pentru partea care are un interes, să facă

cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dacă nu poate

cere realizarea dreptului.

Așa încât, acțiunea în constatare,

are un caracter subsidiar, față de acțiunea de drept comun în realizarea

dreptului, scopul urmărit de legiuitor fiind de a recunoaște părții accesul la

toate posibilitățile procesuale pe care le are pentru realizarea dreptului său.

În consecință, corect s-a stabilit

că, în cauză cererea reclamantei nu poate fi primită atâta timp cât reclamanta

poate cere realizarea dreptului, așa încât este inadmisibilă în drept cererea

de constatare pe cale judecătorească a obligării pârâtului la plata unui debit,

ca urmare a dizolvării societății SC P.C.A.P. SRL Cluj Napoca.

De altfel o hotărâre în constatare

așa cum a fost solicitată, nu este susceptibilă de executare, nici nu poate să

constituie titlu executoriu.

Curtea, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., constată că recursul reclamantei este nefondat, motiv pentru care îl

respinge, dând o decizie, în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 292 din 6 mai 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 aprilie 2005.