ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 mai

2004, reclamantul D.P. a chemat în judecată pe pârâta S.I.F. T. SA Brașov și a

solicitat anularea hotărârii A.G.A. a S.I.F. T. din 24 aprilie 2004.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a susținut că pârâta în convocarea A.G.A. a încălcat regulile

stabilite prin propriul convocator și prin instrucțiunile nr. 8/1996 ale C.N.V.M.,

ignorându-se voit și sentința civilă nr. 918/ C din 4 iulie 2000 a Tribunalul

Brașov, definitivă și executorie prin decizia civilă nr. 49/ Ap din 31 ianuarie

2001 a Curții de Apel Brașov, în sensul că pârâta a comunicat pentru o parte

din acționari procuri speciale pentru vot, prin poștă, procedeu ce a condus la

vicierea votului în ședință, neasigurând în acest fel un tratament egal și

echitabil pentru toți acționarii; că nu au fost aleși în consiliul de

administrație cel puțin 3 administratori, prin vot secret și că hotărârea a

fost luată cu încălcarea dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990, în

sensul că hotărârile nu s-au luat cu cvorumul și majoritatea cerută de lege.

În cauză, a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantului, intervenientul R.M.T.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 14/ C din 7 decembrie

2004, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul D.P. și cererea de

intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul R.M.T.

A fost obligat reclamantul la

75.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, în cauză s-au respectat condițiile de

participare ale acționarilor la ședința adunării generale, în raport de

dispozițiile art. 124 din Legea nr. 31/1990 și art. 6 din Instrucțiunile nr. 8/1996

ale C.N.V.M., că votul prin procuri speciale nu este identic cu votul prin

corespondență, la care face referire sentința civilă nr. 918/2000 a

Tribunalului Brașov și că împrejurarea că la A.G.A. s-au ales numai doi

administratori în loc de trei, nu constituie motiv de nulitate, fiind posibilă

completarea ulterioară a consiliului de administrație al societății pârâte.

Prin decizia civilă nr. 42/ Ap din

28 martie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția comercială a respins apelul

declarat de reclamantul D.P. și de intervenientul R.T.M., împotriva hotărârii

instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii, în

termen legal aceleași părți au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul

admiterii atât a acțiunii sale, cât și a cererii de intervenție formulată în

cauză.

În criticile formulate recurenții

susțin în esență că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea sentinței civile nr. 918/2000 a Tribunalului Brașov,

prin care s-au declarat nule clauzele din actele constitutive ale S.I.F. T. SA,

care permiteau votul prin corespondență, și a Instrucțiunilor nr. 8/1996 ale C.N.V.M.

(art. 3 și 6), în sensul că la adunarea generală din 24 aprilie 2004 a S.I.F. T.

SA Brașov, acționarii au votat prin corespondență și nu prin procuri speciale,

în raport de modul concret al procedurii utilizate.

Recurenții susțin că la lucrările

adunării generale se impunea ca acționarii să participe fie personal, fie prin

reprezentanții lor în baza procurilor speciale; că procurile trebuiau să fie

ridicate direct de acționari de la sediul societății, că procurile se cereau a

fi întocmite în 3 exemplare, că ele aveau circuit special, și că ele nu puteau

fi trimise prin poștă, că mandatarul avea obligația să se prezinte personal la

ședință; că votul prin corespondență era interzis de lege și că față de această

situație, formarea voinței societare a fost viciată, fapt ce duce la

invalidarea hotărârilor adunării generale din 24 aprilie 2004 a pârâtei.

Prin a doua critică recurenții

susțin că decizia instanței de apel este nelegală, fiind dată cu nesocotirea

principiului tratamentului egal și echitabil al acționarilor, deținători de

valori mobiliare, situație care a favorizat anumiți acționari în detrimentul

altora, fapt dovedit atât de actele din dosar, cât și de răspunsul dat de

pârâtă la interogatoriu.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte analizând hotărârea

recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de

natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță nefiind întrunită nici

una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel se constată că ambele

instanțe au reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că în urma

convocării adunării generale a acționarilor de la S.I.F. T. SA Brașov, prin

convocatorul publicat în M. Of. nr. 685 din 3 martie 2004 partea a IV-a și în

ziarele A. și B., și în unele ziare locale, s-a adoptat hotărârea la 24 aprilie

2004; că ședința s-a ținut cu participarea unui număr de 725 acționari prezenți

personal și a 73.152 acționari, prezenți prin reprezentanți, deținători a

190.704.341 acțiuni, reprezentând 34,92 % din capitalul social, cu respectarea

dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 31/1990 și art. 6 din Instrucțiunile nr. 8/1996.

Prima critică a recurenților,

referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 6 din Instrucțiunile nr. 8/1996

ale C.N.V.M. nu poate fi reținută în condițiile în care modalitatea de

trimitere prin poștă a procurilor speciale pentru acționari nu constituie o

încălcare a acestor dispoziții legale, întrucât nu există nici o interdicție

legală în acest sens. Împrejurarea că s-au întocmit și comunicat formulare de

procuri speciale, într-un anumit număr de exemplare, nu are nici o relevanță

sub aspectul valabilității acestora și a voinței mandantului, care cunoștea

problemele de pe ordinea de zi și care și-a exprimat voința de a fi

reprezentat.

Nici aspectul imposibilității

votului prin corespondență care ar fi fost oprit prin sentința civilă nr. 918/C/2000

a Tribunalului Brașov, definitivă și irevocabilă, nu poate fi luat în

considerație în situația în care prin această hotărâre au fost declarate nule

clauzele din actele constitutive ale pârâtei care permiteau votul prin procuri

speciale și prin corespondență, situația în care dispozițiile legale în materie

permit expres acest vot (Legea nr. 31/1990, Instrucțiunile nr. 8/1996).

Faptul că societatea pârâtă a dat

posibilitatea acționarilor săi de a participa și vota la A.G.A. și prin

mandatari, în baza procurilor speciale, nu este de natură să aducă atingere

dreptului de vot al acționarilor, care erau încunoștințați asupra problemelor

de pe ordinea de zi prin publicarea convocatorului întocmit. Cum în cazul de

față cel care a completat efectiv buletinul de vot este mandatarul care a

acționat conform mandatului său, și cum prin Legea nr. 297/2004, art. 100 alin.

(2), votul prin corespondență era permis și la societățile de investiții,

calificarea votului ca fiind vot prin corespondență sau prin mandat, are mai

puțină importanță.

Nu poate fi reținută nici critica ce

vizează încălcarea principiului stabilit de art. 2 din Instrucțiunile nr. 8/1996,

tratamentul egal și echitabil al deținătorilor de valori mobiliare, referitoare

la vicierea votului prin trimiterea preferențială a procurilor către anumite

categorii de acționari, în condițiile în care orice acționar, care dorea să

participe la ședința adunării generale, indiferent de numărul acțiunilor pe

care-l deținea, avea posibilitatea să o facă și să aleagă inclusiv modalitatea

concretă prin care vroia să-și exprime votul.

Ori lucrările A.G.A. din 24 aprilie

2004, s-au desfășurat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, fiind

adoptate cu respectarea condițiilor de cvorum și majoritate prevăzute de art. 112

pct. 1 și 2, cu atât mai mult cu cât dispozițiile primei instanțe cu privire la

anularea art. 5 pct. 15 din actul constitutiv al societății comerciale, au fost

păstrate.

Cum hotărârea instanței de apel este

temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează să

respingă ca nefondat recursul reclamantului și intervenientului.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

urmează a fi obligați recurenții la plata sumei de 5.950 RON cheltuieli de

judecată către intimata pârâtă S.I.F. T. SA Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul D.P. și de intervenientul R.M.T., împotriva deciziei nr. 42/ Ap din

28 martie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenții la 5.950 RON

cheltuieli de judecată către intimata pârâtă S.I.F. T. SA Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2006.