ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6045/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6045/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Roșiorii de Vede, debitoarea SC K.P. SRL a solicitat anularea

actelor de executare silită emise de A.F.P. Peretu, coordonată de D.G.F.P.

Peretu, pentru motivul că s-a pornit executarea silită fără ca debitoarea să

fie încunoștințată, fără să se verifice sarcinile, emiterea afiptelor de

vânzare precizându-se totodată, că în fapt, nu se contestă executarea silită,

ci modul defectuos în care s-a pornit această executare. Ulterior, printr-o

cerere completatoare s-a solicitat de contestatoare anularea procesului verbal

de adjudecare din 29 iulie 2003 deoarece A.F.P. care a efectuat vânzarea nu

este creditor bugetar și nu deține titlu executoriu.

Prin sentința nr. 1969/2003,

Judecătoria Roșiorii de Vede a respins contestația la executare, instanța

apreciind că executarea a fost făcută în condițiile O.G. nr. 61/2002, privind

colectarea creanțelor bugetare, că potrivit art. 134 din această ordonanță,

măsurile de executare silită inițiate nu se suspendă chiar dacă s-a declanșat

procedura reorganizării și că cererea completatoare a fost introdusă după

definitivarea vânzării la licitație a bunurilor imobile.

Împotriva sentinței nr. 1969 din 9

septembrie 2003, pronunțată în dosarul Judecătoriei Roșiorii de Vede, a

declarat recurs debitoarea SC K.P. SRL, prin care a invocat încălcarea

dispozițiilor referitoare la publicitatea vânzării la licitație a bunurilor

aparținând societății, lipsa publicației de vânzare de la sediul debitorului,

cu consecința prejudicierii debitorului prin faptul că nu s-a putut apăra în

legătură cu valoarea de pornire a licitației.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 378/F/2004 a anulat recursul contestatoarei

în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a

fost reglementat prin O.G. nr. 58/2003.

În considerentele deciziei s-a

reținut că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele art. 302

1

C.

proc. civ., în sensul că lipsesc mențiunile cu privire la identificarea

persoanei juridice, contul bancar și motivele pe care se întemeiază.

În ce privește cererea completatoare

s-a reținut că aceasta a fost semnată de avocat, iar împuternicirea avocațială

nu îndeplinește cerințele art. 67 – 68 C. proc. civ., întrucât, pe lângă faptul

că indică numele altui avocat, nu este semnată de client.

Împotriva deciziei nr. 1969/2003,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de

revizuire contestatorul prin care a susținut că recursul nu a fost judecat, ci

respins conform art. 308 alin. (4) C. proc. civ., deși orice cetățean român are

dreptul la o judecată dreaptă. Prin notele de ședință, revizuienta a susținut

că nu a fost citată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție și ca urmare

nu a fost în măsură să complinească lipsurile reținute prin decizia a cărei

revizuire o cere. De asemenea a precizat că art. 302

1

C. proc. civ.

a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 176/2005 a Curții

Constituționale și că înțelege să precizeze că cererea sa poate îndeplini

cerințele contestației în anulare a cărei admitere o solicită.

Revizuirea și contestația în anulare

sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:

Prin O.U.G. nr. 58/2003, de

modificare a codului de procedură civilă, după art. 302 s-a introdus un nou art.

302

1

, prin care s-au stabilit mențiunile obligatorii pe care,

trebuie să le cuprindă cererea de recurs. Procedura verificării cerințelor

formale ale cererii de recurs a fost stabilită prin art. 308 din același cod,

prin care fără citarea părților, în cazul neîndeplinirii cerințelor art. 304,

prin decizie motivată, Curtea anulează sau respinge recursul, după caz.

Recursul revizuientei a fost

verificat prin această procedură aplicabilă la data promovării acestei căi de

atac și, cu această ocazie, s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art.

302

1

pct. 1, 2 și 4 C. proc. civ. în considerente fiind prevăzute

expres mențiunile care nu sunt cuprinse în cerere, dar fără trimitere la

fiecare punct în parte.

Decizia pronunțată de Înalta Curte

în conformitate cu această procedură a cărei revizuire sau anulare se cere, a

avut în vedere dispozițiile procedurale în vigoare la acea dată prin care se

stipula, pe de o parte, că soluția de anulare se pronunță fără citarea

părților, iar pe de altă parte, că nu este supusă nici unei căi de atac.

În acest context în care art. 308 alin.

(4) modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 suprimă orice cale de atac, căile de atac

de retractare promovate de SC K.P. SRL prin administrator sunt inadmisibile

întrucât nu sunt prevăzute de lege.

Este adevărat astfel cum susține

revizuienta că prin decizia nr. 176/1995 a fost declarat neconstituțional art. 302

1

punct 1 lit. a) care se referă la mențiunile de identificare a părții care

declară recurs pe care Curtea Constituțională le-a considerat inacceptabil de

rigide și de natură să afecteze grav accesul la justiție. În ce privește însă

celelalte mențiuni referitoare la indicarea hotărârii care se atacă, a

motivelor de nelegalitate și a semnăturii, din dispozițiile art. 302

1

pct. 1 C. proc. civ., rezultă că lipsa acestora se sancționează în continuare

cu nulitatea.

Așadar, nu se poate susține că

promovarea unei căi de atac fără respectarea cerințelor legale îngrădește

accesul la justiție și dreptul la apărare întrucât acest drept se exercită

neîngrădit numai sub protecția garanțiilor procedurale în cadrul unei căi de

atac exercitate cu respectarea regulilor de procedură stabilită prin lege.

Pentru considerentele care preced,

cererea de revizuire și contestația în anulare precizată oral, vor fi respinse

ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de petenții M.O.T., M.M. și SC K.P. SRL împotriva

deciziei nr. 378/ F din 20 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, precum și cererea precizată, oral, în ședință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2005.