ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5477/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2001, G.M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 104 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava, prin care i-a fost imputată suma de 2.023.506 lei reprezentând indemnizație pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, încasată în perioada 1 noiembrie 2000–31 august 2001. Contestatoarea consideră nelegală decizia în raport de normele legale aplicabile, respectiv O.G. nr. 83/2000, Legea 50/1996, arătând că nici o dispoziție nu se referă la neaplicarea unor acte normative privitoare la majorarea bazei de calcul în perioada în care salariatul se află în concediu pre sau post natal ori pentru îngrijirea copilului.

Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 441 din 30 septembrie 2002 a respins contestația. Instanța a reținut că în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat indemnizația de 85% pentru îngrijirea copilului are în vedere salariul pe baza căruia s-a stabilit contribuția de asigurări sociale, iar O.G. nr. 83/2000 nu cuprinde dispoziții referitoare la majorarea bazei de calcul pentru indemnizațiile de asigurări sociale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 778 din 19 martie 2003 a admis recursul contestatoarei, a modificat sentința atacată în sensul admiterii contestației și anulării deciziei de imputare nr. 104 din 2 octombrie 2001. Instanța de recurs a reținut că în materia indemnizației acordate persoanelor aflate în concediu pentru îngrijirea copilului se aplică principiul recalculării acesteia [art. 27 alin. (7) din HCM nr. 880/1965). Deoarece prin O.G. nr. 83/2000 a avut loc o majorare a drepturilor salariale ale personalului din organele judecătorești, era firesc și legal ca și indemnizația pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani să fie recalculată corespunzător sporului salarial.

Instanța conchide că decizia de imputație nu are suport legal și se impune anularea ei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data la care a fost pronunțată hotărârea atacată. Se susține în esență că posibilitatea recalculării indemnizației prevăzute de H.G. nr. 471/1997, se aplică numai când este vorba de o indexare a salariului de bază prin hotărâre de guvern, nu și când creșterea salariului este consecința modificării sistemului de salarizare, așa cum este cazul creșterilor salariale în urma aplicării O.G. nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.

Recursul în anulare se privește ca nefondat. Contestatoarea a funcționat la Judecătoria Suceava în funcția de arhivar, făcând deci parte din categoria personalului auxiliar de specialitate căruia îi sunt aplicabile atât prevederile Legii nr. 92/1992 cât și cele ale Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare. La data intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000 prin care a fost modificată Legea nr. 50/1956, contestatoarea se afla în concediu legal pentru îngrijirea copilului, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 120/1997, beneficiind de o indemnizație de 85% din salariul de bază și celelalte venituri salariale, respectiv venitul asigurat. Situația de drept și fapt în care se găsea contestatoarea nu putea determina angajatorul să nu îi recalculeze salariul de bază și celelalte venituri salariale, potrivit O.G.

nr. 83/2000 deoarece aceasta nu conține prevederi restrictive în ce privește această categorie care, de altfel, pe perioada concediului nu își pierde calitatea de personal al autorității judecătorești, bucurându-se de toate drepturile specifice, inclusiv cele bănești. În consecință, sporul salarial de care a beneficiat personalul autorității judecătorești era necesar și firesc să se reflecte și în indemnizația de 85% din venitul salarial de care beneficiau persoanele aflate legal în concediu pentru îngrijirea copilului. În cauza dedusă judecării, nu se pune problema aplicării prevederilor H.G. nr. 471/1997 privind modalitățile tehnice de recalculare a unor categorii de indemnizații, ci problema dacă sporul salarial stabilit de O.G.

nr. 83/2000 trebuie să se reflecte în indemnizația primită de persoanele aflate în concediu pentru îngrijirea copilului așa cum s-a arătat mai sus. De asemenea, nu este relevant faptul că prin O.G. nr. 83/2000 nu se prevede expres posibilitatea recalculării indemnizației, ci faptul că o asemenea operațiune nu este interzisă nici expres nici implicit, ceea ce demonstrează voința legiuitorului ca tot personalul din cadrul autorității judecătorești, indiferent de situația de moment în care se află, să beneficieze de sporurile salariale stabilite. Față de cele ce preced, recursul în anulare va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 778 din 19 martie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, și sentinței civile nr. 441 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Suceava, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2004.