ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5477/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19

decembrie 2001, G.M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 104 din 2

octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava, prin care i-a fost imputată suma de

2.023.506 lei reprezentând indemnizație pentru îngrijirea copilului în vârstă

de până la doi ani, încasată în perioada 1 noiembrie 2000–31 august 2001.

Contestatoarea consideră nelegală

decizia în raport de normele legale aplicabile, respectiv O.G. nr. 83/2000,

Legea 50/1996, arătând că nici o dispoziție nu se referă la neaplicarea unor

acte normative privitoare la majorarea bazei de calcul în perioada în care

salariatul se află în concediu pre sau post natal ori pentru îngrijirea

copilului.

Tribunalul Suceava, prin sentința

civilă nr. 441 din 30 septembrie 2002 a respins contestația.

Instanța a reținut că în cadrul

sistemului asigurărilor sociale de stat indemnizația de 85% pentru îngrijirea

copilului are în vedere salariul pe baza căruia s-a stabilit contribuția de

asigurări sociale, iar O.G. nr. 83/2000 nu cuprinde dispoziții referitoare la

majorarea bazei de calcul pentru indemnizațiile de asigurări sociale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs contestatoarea, invocând motivele de casare prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Curtea de Apel Suceava prin decizia

civilă nr. 778 din 19 martie 2003 a admis recursul contestatoarei, a modificat

sentința atacată în sensul admiterii contestației și anulării deciziei de

imputare nr. 104 din 2 octombrie 2001.

Instanța de recurs a reținut că în

materia indemnizației acordate persoanelor aflate în concediu pentru îngrijirea

copilului se aplică principiul recalculării acesteia [art. 27 alin. (7) din HCM

nr. 880/1965). Deoarece prin O.G. nr. 83/2000 a avut loc o majorare a

drepturilor salariale ale personalului din organele judecătorești, era firesc

și legal ca și indemnizația pentru îngrijirea copilului până la împlinirea

vârstei de doi ani să fie recalculată corespunzător sporului salarial.

Instanța conchide că decizia de

imputație nu are suport legal și se impune anularea ei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în

vigoare la data la care a fost pronunțată hotărârea atacată.

Se susține în esență că

posibilitatea recalculării indemnizației prevăzute de H.G. nr. 471/1997, se

aplică numai când este vorba de o indexare a salariului de bază prin hotărâre

de guvern, nu și când creșterea salariului este consecința modificării

sistemului de salarizare, așa cum este cazul creșterilor salariale în urma

aplicării O.G. nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității

judecătorești.

Recursul în anulare se privește ca

nefondat.

Contestatoarea a funcționat la

Judecătoria Suceava în funcția de arhivar, făcând deci parte din categoria

personalului auxiliar de specialitate căruia îi sunt aplicabile atât

prevederile Legii nr. 92/1992 cât și cele ale Legii nr. 50/1996, cu

modificările și completările ulterioare.

La data intrării în vigoare a O.G.

nr. 83/2000 prin care a fost modificată Legea nr. 50/1956, contestatoarea se

afla în concediu legal pentru îngrijirea copilului, fiindu-i aplicabile

prevederile Legii nr. 120/1997, beneficiind de o indemnizație de 85% din

salariul de bază și celelalte venituri salariale, respectiv venitul asigurat.

Situația de drept și fapt în care se

găsea contestatoarea nu putea determina angajatorul să nu îi recalculeze

salariul de bază și celelalte venituri salariale, potrivit O.G. nr. 83/2000

deoarece aceasta nu conține prevederi restrictive în ce privește această

categorie care, de altfel, pe perioada concediului nu își pierde calitatea de

personal al autorității judecătorești, bucurându-se de toate drepturile

specifice, inclusiv cele bănești.

În consecință, sporul salarial de

care a beneficiat personalul autorității judecătorești era necesar și firesc să

se reflecte și în indemnizația de 85% din venitul salarial de care beneficiau

persoanele aflate legal în concediu pentru îngrijirea copilului.

În cauza dedusă judecării, nu se

pune problema aplicării prevederilor H.G. nr. 471/1997 privind modalitățile

tehnice de recalculare a unor categorii de indemnizații, ci problema dacă

sporul salarial stabilit de O.G. nr. 83/2000 trebuie să se reflecte în

indemnizația primită de persoanele aflate în concediu pentru îngrijirea

copilului așa cum s-a arătat mai sus.

De asemenea, nu este relevant faptul

că prin O.G. nr. 83/2000 nu se prevede expres posibilitatea recalculării

indemnizației, ci faptul că o asemenea operațiune nu este interzisă nici expres

nici implicit, ceea ce demonstrează voința legiuitorului ca tot personalul din

cadrul autorității judecătorești, indiferent de situația de moment în care se

află, să beneficieze de sporurile salariale stabilite.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 778 din 19 martie 2003 a Curții de

Apel Suceava, secția civilă, și sentinței civile nr. 441 din 30 septembrie 2002

a Tribunalului Suceava, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2004.