ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5413/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civil nr. 261/ MF din 24

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială,

au fost admise excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes a

reclamantei SC V.S. SRL, reprezentată de lichidator judiciar SC C.S. SRL, cu

sediul social în Constanța, în contradictoriu cu pârâta C.N.M. P. SA, cu sediul

social în Constanța. Au fost respinse ca inadmisibile următoarele capete de

cerere: constatarea că pârâta C.N.M. P. SA, începând cu data de 1 august 1996 a

pierdut dreptul de proprietate asupra navelor P., B., R., M., T.B.; constatarea

că pârâta nu a avut, de la data de 1 august 1996 până în prezent calitatea de

reprezentant ori mandatar al noilor proprietari; constatarea că pârâta a dispus

retragerea necondiționată a navelor din operarea reclamantei SC V.S. SRL cu

toate dotările, echipamentele, îmbunătățirile, combustibilul și inventarul

aflate la bord precum și constatarea că pârâta nu poate avea calitatea

procesuală activă în nici o cauză în care s-ar prezenta în calitatea de armator

ori creditor față de societatea pârâtă. De asemenea a fost respins capătul de

cerere privind constatarea nulității contractelor de închiriere pentru navele P.,

M. și T.B. ca lipsite de interes.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că fiind invocate în același timp mai multe excepții

procesuale, a fost stabilită ordinea de soluționare a lor, urmând a fi

examinată cu prioritate excepția inadmisibilității capetelor de cerere 1, 2, 4

și 5, în raport de temeiul juridic invocat. Referitor la primul capăt de

cerere, prin care reclamanta solicită constatarea inexistenței unui drept de

proprietate al pârâtei asupra a 5 nave, se remarcă că pretenția astfel

formulată poate fi ocrotită pe calea procesuală aleasă, însă textul art. 111 C.

proc. civ., are în vedere ipoteza constatării inexistenței unui drept al

pârâtului împotriva reclamantului, ori, în cauză, reclamanta nu pretinde că ar

avea calitatea de proprietară a navelor, împrejurare în raport de care se

deduce că reclamanta urmărește consfințirea unei situații de fapt.

În principal, din conținutul art. 111

C. proc. civ., rezultă că prin cererea în constatare, reclamantul poate

solicita numai să se constate un drept al său ori inexistența unui drept al

pârâtului împotriva sa, neputând fi folosită o asemenea cerere pentru

constatarea existenței sau inexistenței unei situații de fapt. În cauză, prin

capetele de cerere 2, 4 și 5 reclamanta a urmărit constatarea unei situații de

fapt și nu a unei situații de drept, iar pe de altă parte avea posibilitatea de

a invoca, în pricinile dintre părți, excepția lipsei calității de reprezentant

al pârâtei pentru S.F. și G.H. (noii proprietari ai navelor) și respectiv

excepția lipsei calității procesuale active.

Pentru cel de-al treilea capăt din

cererea de chemare în judecată, pârâta a invocat excepția lipsei de interes al

reclamantei, excepție care este întemeiată, prin aceea că reclamanta nu

justifică un folos practic personal și nu arată care este prejudiciul la care

se va expune dacă nu ar fi recurs la o asemenea acțiune.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 16/ MF din 21 aprilie 2005 a

admis apelul maritim și fluvial declarat de reclamanta SC V.S. SRL, prin

lichidator judiciar SC C.S. SRL Constanța, împotriva sentinței civile nr. 261/ MF

din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția maritimă și

fluvială, în dosarul nr. 91/MF/2004, în contradictoriu cu intimata pârâtă C.N.M.

P. SA și anulează hotărârea apelată, a fixat termen la 2 iunie 2005, cu citarea

părților, pentru evocarea fondului.

În fundamentarea acestei soluții s-a

apreciat că în speță, prin acțiunea formulată, reclamanta nu tinde la

constatarea unei situații de fapt ci la constatarea existenței sau inexistenței

unor raporturi juridice cu pârâta. În ce privește capătul 3 din cerere, se

reține că reclamanta justifică interes întrucât s-a declanșat procedura

falimentului, iar pârâta a emis pretenții, reprezentând chirii ulterioare

înstrăinării navelor.

Prin soluționarea incorectă a

excepțiilor, prima instanță nu a intrat pe fondul pricinii.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie 2005 a

admis în parte acțiunea reclamantei SC V.S. SRL, prin lichidator judiciar SC C.S.

SRL Constanța, în contradictoriu cu pârâta C.N.M. P. SA Constanța și a

constatat că începând cu 1 august 1996 pârâta a pierdut dreptul de proprietate

asupra navelor P., B., R., M. și T.B., respingând celelalte capete de cerere ca

nefondate.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a

stabilit că, referitor la primul capăt de cerere, acesta este întemeiat

deoarece între părți s-au încheiat contracte pentru cele cinci nave, reclamanta

având calitatea de navlositor iar pârâta de armator, iar la data de 11 iulie

1996 s-a adoptat hotărârea A.G.A., prin care s-a aprobat transferarea a 36 de

nave, la companii subsidiare, inclusiv a navelor în litigiu.

Între părți există o stare

litigioasă și a fost declanșată procedura lichidării judiciare și a

falimentului reclamantei, împrejurare care a determinat înregistrarea pârâtei

în tabelul preliminar al creditorilor cu o creanță de 592.201 dolari S.U.A. cu

titlu de chirii. Retragerea navelor din operarea navlositorului fără vreo

notificare sau înștiințare a reclamantei este recunoscută de pârâtă însă

justificată de neplata chiriei și pe cale de consecință de aplicarea clauzelor

contractuale. În ce privește capătul 3 de cerere este evident că reclamanta

justifică un interes în constatarea nulității absolute a contractelor însă,

cercetarea acestui aspect depășește cadrul acțiunii în constatare declaratorie

și unde un astfel de capăt de cerere nu mai este unul doar pentru constatarea

existenței unei situații juridice, ci tinde la controlul fondului drepturilor

părților. Aceleași argumente justifică și soluționarea ultimului capăt de

cerere.

Împotriva deciziei civile nr. 28/ MF

din 30 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal a promovat recurs pârâta C.N.M. P. SA Constanța, care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că în

mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru punctul 1

din cererea de apel a reclamantei, fiind ignorate dispozițiile art. 111 C.

proc. civ., care au în vedere constatarea inexistenței unui drept al pârâtului

împotriva reclamantei, împrejurare că între părți nu a operat transferul

dreptului de proprietate asupra navelor în discuție, iar retragerea navelor din

contracte s-a făcut din culpa exclusivă a reclamantei, fiind invocat ca temei

al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta C.N.M. P. SA Constanța, pentru următoarele

considerente:

Este de necontestat că între părți

au fost încheiate contractele, după cum urmează: P. începând cu 10 octombrie

1994 pe o perioadă de 4 ani, R. începând cu 10 octombrie 1004 pe o perioadă de

4 ani, M. începând cu 16 ianuarie 1995 pe o perioadă de 2 ani +/- 6 luni, T.B.

începând cu 15 martie 1996 pe o perioadă de 18 luni + 6 luni și B. începând cu

1 februarie 1997 pe o perioadă de 2 ani, fiind stabilite pe bază de clauze

raporturile juridice, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc

precum și sancțiunile care intervin în situația nerespectării celor convenite.

Amplu documentat și bine argumentat

instanța de apel, a expus în esență, că prin acțiunea în constatare a

reclamantei s-a urmărit constatarea existenței sau inexistenței unor raporturi

juridice cu pârâta. Corect a fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 111

C. proc. civ., care precizează că, partea care are interes poate să facă cerere

pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate

fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acțiunea reclamantei,

ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei

structurale, precum și al funcțiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ

completă și larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar și de

natura soluției instanței, distinge între acțiuni în realizarea dreptului,

acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului și acțiuni în

constituire sau de transformare. Apare neîndoios că acțiunea în constatare are

ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantei (acțiunea

în constatare pozitivă) sau a inexistenței dreptului pârâtului (acțiunea în

constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acțiunii în constatare

îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu poată cere realizarea

dreptului, să justifice un interes și să nu se urmărească constatarea

existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în constatare,

în speță, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate

posibilitățile procedurale pe care reclamanta le are pentru a-și realiza

dreptul său.

Pentru aceste considerente nu pot fi

primite criticile formulate de pârâtă în cererea de recurs, urmând a fi respins

ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.M. P. SA Constanța, nefiind

îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie

2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Urmează ca în baza art. 274 C. proc.

civ., recurenta să fie obligată să plătească intimatei suma de 2.000 RON cu titlu

de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.N.M. P. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 28/ MF din 30 iunie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatei suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.