ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5413/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civil nr. 261/ MF din 24 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, au fost admise excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes a reclamantei SC V.S. SRL, reprezentată de lichidator judiciar SC C.S. SRL, cu sediul social în Constanța, în contradictoriu cu pârâta C.N.M. P. SA, cu sediul social în Constanța. Au fost respinse ca inadmisibile următoarele capete de cerere: constatarea că pârâta C.N.M. P. SA, începând cu data de 1 august 1996 a pierdut dreptul de proprietate asupra navelor P., B., R., M., T.B.; constatarea că pârâta nu a avut, de la data de 1 august 1996 până în prezent calitatea de reprezentant ori mandatar al noilor proprietari; constatarea că pârâta a dispus retragerea necondiționată a navelor din operarea reclamantei SC V.S.

SRL cu toate dotările, echipamentele, îmbunătățirile, combustibilul și inventarul aflate la bord precum și constatarea că pârâta nu poate avea calitatea procesuală activă în nici o cauză în care s-ar prezenta în calitatea de armator ori creditor față de societatea pârâtă. De asemenea a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității contractelor de închiriere pentru navele P., M. și T.B. ca lipsite de interes. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că fiind invocate în același timp mai multe excepții procesuale, a fost stabilită ordinea de soluționare a lor, urmând a fi examinată cu prioritate excepția inadmisibilității capetelor de cerere 1, 2, 4 și 5, în raport de temeiul juridic invocat.

Referitor la primul capăt de cerere, prin care reclamanta solicită constatarea inexistenței unui drept de proprietate al pârâtei asupra a 5 nave, se remarcă că pretenția astfel formulată poate fi ocrotită pe calea procesuală aleasă, însă textul art. 111 C. proc. civ., are în vedere ipoteza constatării inexistenței unui drept al pârâtului împotriva reclamantului, ori, în cauză, reclamanta nu pretinde că ar avea calitatea de proprietară a navelor, împrejurare în raport de care se deduce că reclamanta urmărește consfințirea unei situații de fapt. În principal, din conținutul art. 111 C. proc. civ., rezultă că prin cererea în constatare, reclamantul poate solicita numai să se constate un drept al său ori inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa, neputând fi folosită o asemenea cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unei situații de fapt.

În cauză, prin capetele de cerere 2, 4 și 5 reclamanta a urmărit constatarea unei situații de fapt și nu a unei situații de drept, iar pe de altă parte avea posibilitatea de a invoca, în pricinile dintre părți, excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei pentru S.F. și G.H. (noii proprietari ai navelor) și respectiv excepția lipsei calității procesuale active. Pentru cel de-al treilea capăt din cererea de chemare în judecată, pârâta a invocat excepția lipsei de interes al reclamantei, excepție care este întemeiată, prin aceea că reclamanta nu justifică un folos practic personal și nu arată care este prejudiciul la care se va expune dacă nu ar fi recurs la o asemenea acțiune. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 16/ MF din 21 aprilie 2005 a admis apelul maritim și fluvial declarat de reclamanta SC V.S.

SRL, prin lichidator judiciar SC C.S. SRL Constanța, împotriva sentinței civile nr. 261/ MF din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, în dosarul nr. 91/MF/2004, în contradictoriu cu intimata pârâtă C.N.M. P. SA și anulează hotărârea apelată, a fixat termen la 2 iunie 2005, cu citarea părților, pentru evocarea fondului. În fundamentarea acestei soluții s-a apreciat că în speță, prin acțiunea formulată, reclamanta nu tinde la constatarea unei situații de fapt ci la constatarea existenței sau inexistenței unor raporturi juridice cu pârâta. În ce privește capătul 3 din cerere, se reține că reclamanta justifică interes întrucât s-a declanșat procedura falimentului, iar pârâta a emis pretenții, reprezentând chirii ulterioare înstrăinării navelor.

Prin soluționarea incorectă a excepțiilor, prima instanță nu a intrat pe fondul pricinii. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie 2005 a admis în parte acțiunea reclamantei SC V.S. SRL, prin lichidator judiciar SC C.S. SRL Constanța, în contradictoriu cu pârâta C.N.M. P. SA Constanța și a constatat că începând cu 1 august 1996 pârâta a pierdut dreptul de proprietate asupra navelor P., B., R., M. și T.B., respingând celelalte capete de cerere ca nefondate.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a stabilit că, referitor la primul capăt de cerere, acesta este întemeiat deoarece între părți s-au încheiat contracte pentru cele cinci nave, reclamanta având calitatea de navlositor iar pârâta de armator, iar la data de 11 iulie 1996 s-a adoptat hotărârea A.G.A., prin care s-a aprobat transferarea a 36 de nave, la companii subsidiare, inclusiv a navelor în litigiu. Între părți există o stare litigioasă și a fost declanșată procedura lichidării judiciare și a falimentului reclamantei, împrejurare care a determinat înregistrarea pârâtei în tabelul preliminar al creditorilor cu o creanță de 592.201 dolari S.U.A. cu titlu de chirii. Retragerea navelor din operarea navlositorului fără vreo notificare sau înștiințare a reclamantei este recunoscută de pârâtă însă justificată de neplata chiriei și pe cale de consecință de aplicarea clauzelor contractuale.

În ce privește capătul 3 de cerere este evident că reclamanta justifică un interes în constatarea nulității absolute a contractelor însă, cercetarea acestui aspect depășește cadrul acțiunii în constatare declaratorie și unde un astfel de capăt de cerere nu mai este unul doar pentru constatarea existenței unei situații juridice, ci tinde la controlul fondului drepturilor părților. Aceleași argumente justifică și soluționarea ultimului capăt de cerere. Împotriva deciziei civile nr. 28/ MF din 30 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta C.N.M. P. SA Constanța, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru punctul 1 din cererea de apel a reclamantei, fiind ignorate dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., care au în vedere constatarea inexistenței unui drept al pârâtului împotriva reclamantei, împrejurare că între părți nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra navelor în discuție, iar retragerea navelor din contracte s-a făcut din culpa exclusivă a reclamantei, fiind invocat ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.M. P. SA Constanța, pentru următoarele considerente: Este de necontestat că între părți au fost încheiate contractele, după cum urmează: P. începând cu 10 octombrie 1994 pe o perioadă de 4 ani, R. începând cu 10 octombrie 1004 pe o perioadă de 4 ani, M. începând cu 16 ianuarie 1995 pe o perioadă de 2 ani +/- 6 luni, T.B.

începând cu 15 martie 1996 pe o perioadă de 18 luni + 6 luni și B. începând cu 1 februarie 1997 pe o perioadă de 2 ani, fiind stabilite pe bază de clauze raporturile juridice, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc precum și sancțiunile care intervin în situația nerespectării celor convenite. Amplu documentat și bine argumentat instanța de apel, a expus în esență, că prin acțiunea în constatare a reclamantei s-a urmărit constatarea existenței sau inexistenței unor raporturi juridice cu pârâta. Corect a fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., care precizează că, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Acțiunea reclamantei, ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum și al funcțiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ completă și larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar și de natura soluției instanței, distinge între acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului și acțiuni în constituire sau de transformare. Apare neîndoios că acțiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantei (acțiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenței dreptului pârâtului (acțiunea în constatare negativă).

Este necesar, pentru exercitarea acțiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes și să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în constatare, în speță, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilitățile procedurale pe care reclamanta le are pentru a-și realiza dreptul său. Pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile formulate de pârâtă în cererea de recurs, urmând a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.M. P. SA Constanța, nefiind îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal. Urmează ca în baza art. 274 C. proc. civ., recurenta să fie obligată să plătească intimatei suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.N.M. P. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 28/ MF din 30 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2005.