ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6482/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6482/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 711/ F din

31 mai 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.C., în

temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 600.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000

lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că petentul M.C. se află

în executarea unei pedepse privative de libertate, de 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri aplicată prin sentința penală nr. 235

din 13 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 540 din 29 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii sale,

condamnatul a învederat că are grave probleme familiale întrucât ambii părinți

au decedat, fratele său nu realizează venituri și are un copil minor în

întreținere, iar casa în care locuiesc necesită reparații majore.

Tribunalul a reținut, în raport de

probele administrate în cauză, că nu s-a făcut dovada unor împrejurări

speciale, apărute după începerea executării pedepsei de către condamnat, care

să aibă consecințe grave pentru familia acestuia.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, dispunând

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de

550.000 lei din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și, pe fond, întreruperea executării pedepsei.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din analiza motivelor invocate de

condamnatul recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit.

c) C. proc. pen.

Din ancheta socială efectuată de

Consiliul local al sectorului 2 București rezultă că familia condamnatului

realizează venituri proprii care, chiar dacă sunt modeste, îi asigură

existența.

Imobilul în care locuiește familia

sa este decent, nu există probleme de sănătate în rândul membrilor acesteia,

iar prezența în libertate a condamnatului nu ar putea contribui în mod efectiv

la îmbunătățirea nivelului lor de trai.

În consecință, în mod corect

instanțele de judecată au apreciat că nu există temeiuri pentru întreruperea

executării pedepsei condamnatului M.C., neexistând nici un fel de consecințe

pentru familia sa determinate de starea privativă de libertate.

Așa fiind, urmează ca recursul să

fie respins, ca neîntemeiat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 547 din 13 iulie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

noiembrie 2005.