CASE OF ALPAY AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2006)44 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 februarie 2001 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Alpay împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2006, la a 966-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Alpay pronunțată la 27 februarie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 30947/96) împotriva Turciei, depusă la 13 decembrie 1995 Comisiei Europene a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Ali Alpay, un cetățen turc, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la încălcarea dreptului reclamanților de a respecta proprietatea sa din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensației suplimentare pentru expropriare și diferența dintre rata aplicabilă a dobânzii nejustificate și rata medie a inflației; întrucât, în hotărârea sa din 27 februarie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamantului, suma de 75 000 de dolari americani pentru orice daune suportate și pentru costurile și cheltuielile imediat la notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 25 mai 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în mod prietenos și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții; Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)44

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 27 February 2001 (Friendly settlement)

in the case of Alpay against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 June 2006,

at the 966th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Alpay case delivered on 27 February 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 30947/96) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 13 December 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr

Ali

Alpay, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the violation of the applicants’ right to respect for his property on account of the administration’s delay in paying additional compensation for expropriation and the difference between the applicable rate of default interest and the average rate of inflation;

Whereas in its judgment of 27 February 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicant, the sum of 75

000 American dollars for any damage sustained and for costs and expenses immediately upon notification of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 25 May 2001, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment;

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.