ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 221/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2505 din 19 februarie 2004, Tribunalul București, secția comercială a admis în parte, cererea reclamantului M.B. în contradictoriu cu pârâta SC T.T.C. SRL, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 996 dolari S.U.A., reprezentând chirie perioada 1 februarie 2001 – 28 martie 2003, 88.000 lei cheltuieli de judecată și a dispus totodată evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în București. S-a respins capătul de cerere privind majorările de întârziere, ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei a reținut că pârâta ocupa pe bază de convenție spațiul în litigiu pentru care nu a achitat chiria pentru perioada precizată în acțiune fapt pentru care datorează majorări de întârziere și a fost notificată că se va solicita evacuarea sa pe cale judecătorească dacă nu achită debitele restante în termen de 5 zile de la data primirii notificării (dosar fond). Apelul declarat de pârâta SC T.T.C. SRL împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 262 din 31 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 770/2004. A declarat apel și reclamanta care a fost admis prin aceeași decizie și schimbându-se, în parte, sentința Tribunalului a fost obligată pârâta și la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere în sumă de 379,60 dolari S.U.A.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs apelanta - pârâtă SC T.T.C. SRL. Prin motivele scrise sunt invocate cazurile de modificare a deciziei prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prima critică se referă la faptul că reclamanta - intimată nu a făcut dovada că s-ar deține un titlu legal spațiul pentru care pretinde chirie. De asemenea se susține că au fost calculate greșit atât chiria cât și majorările de întârziere, în fine că suprafața care o deține recurenta cu destinație comercială este mai redusă decât cea pentru care se plătea chiria. Curtea reține că nici una din criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 care se referă la nemotivarea hotărârii sau hotărâri care cuprind motive contradictorii.

Prin urmare cum criticile vizează situația de fapt care nu se constituie în cazul de modificare invocat și se dovedesc neîntemeiate. În ce privește cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 prin motivele de recurs se susține că s-a dispus greșit evacuarea câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că deține spațiul în litigiu cu titlu legal și că a îndeplinit cerințele art. 1436 C. civ. de a i se notifica evacuarea. Critica este neîntemeiată, raporturile contractuale dintre părți s-au bazat pe convenția despre care recurenta cunoștea și a acceptat condițiile (vezi declarația reprezentantului său legal de la dosar fond). Totodată prin corespondența atașată (dosar fond) intimata reclamantă a făcut dovada notificării evacuării în cazul neachitării dobânzilor restante.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.T.C. SRL București, împotriva deciziei comerciale nr. 262 din 31 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.