ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 221/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2505 din 19

februarie 2004, Tribunalul București, secția comercială a admis în parte,

cererea reclamantului M.B. în contradictoriu cu pârâta SC T.T.C. SRL, obligând

pârâta la plata către reclamant a sumei de 996 dolari S.U.A., reprezentând

chirie perioada 1 februarie 2001 – 28 martie 2003, 88.000 lei cheltuieli de

judecată și a dispus totodată evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în

București. S-a respins capătul de cerere privind majorările de întârziere, ca

neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei a reținut că pârâta ocupa pe bază de

convenție spațiul în litigiu pentru care nu a achitat chiria pentru perioada

precizată în acțiune fapt pentru care datorează majorări de întârziere și a

fost notificată că se va solicita evacuarea sa pe cale judecătorească dacă nu

achită debitele restante în termen de 5 zile de la data primirii notificării

(dosar fond).

Apelul declarat de pârâta SC T.T.C.

SRL împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 262 din 31

martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 770/2004.

A declarat apel și reclamanta care a

fost admis prin aceeași decizie și schimbându-se, în parte, sentința

Tribunalului a fost obligată pârâta și la plata către reclamantă a majorărilor

de întârziere în sumă de 379,60 dolari S.U.A.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs apelanta - pârâtă SC T.T.C. SRL.

Prin motivele scrise sunt invocate

cazurile de modificare a deciziei prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Prima critică se referă la faptul că

reclamanta - intimată nu a făcut dovada că s-ar deține un titlu legal spațiul

pentru care pretinde chirie. De asemenea se susține că au fost calculate greșit

atât chiria cât și majorările de întârziere, în fine că suprafața care o deține

recurenta cu destinație comercială este mai redusă decât cea pentru care se

plătea chiria.

Curtea reține că nici una din

criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 care se

referă la nemotivarea hotărârii sau hotărâri care cuprind motive

contradictorii. Prin urmare cum criticile vizează situația de fapt care nu se

constituie în cazul de modificare invocat și se dovedesc neîntemeiate.

În ce privește cazul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 prin motivele de recurs se susține că s-a dispus

greșit evacuarea câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că deține spațiul în

litigiu cu titlu legal și că a îndeplinit cerințele art. 1436 C. civ. de a i se

notifica evacuarea.

Critica este neîntemeiată, raporturile

contractuale dintre părți s-au bazat pe convenția despre care recurenta

cunoștea și a acceptat condițiile (vezi declarația reprezentantului său legal

de la dosar fond). Totodată prin corespondența atașată (dosar fond) intimata

reclamantă a făcut dovada notificării evacuării în cazul neachitării dobânzilor

restante.

Față de considerentele ce preced,

Înalta Curte,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC T.T.C. SRL București, împotriva deciziei comerciale nr. 262

din 31 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.