ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7317/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordonanța nr. 2 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere, s-a dispus trimiterea în judecată a cercetaților N.C.E. și N.M., ca urmare a constatărilor realizate de Comisia de Cercetare constituită în baza acestei legi, având în vedere că din analiza probelor privind veniturile dobândite și cheltuieli efectuate în perioada octombrie 1996–2003, între averea declarată în anul 1996 și cea dobândită pe subperioada 2002–2003, există o diferență de 421.975.000 lei, care are caracter ilicit.

Pentru a se dispune această măsură, s-a avut în vedere că pe întreaga perioadă cercetată, soții N.C.E. și N.M., primul în calitate de inspector principal în cadrul P.C., S.C. și soția, lucrător la S.E.I.P. Constanța (Cernavodă) au dobândit venituri în sumă de 2.247.663.879 lei și au efectuat cheltuieli în cuantum de 2.464.089.854 lei, diferența de 216.425.975 lei, iar pe subperioada (2002–2003) au dobândit venituri de 1.146.173.924 lei și au efectuat cheltuieli de 1.578.149.636 lei, obținând o sumă de bani în cuantum de 421.975.000 lei, peste veniturile realizate. S-a reținut că cei doi soți, lucrători în cadrul I.P.J.

Constanța dețin un apartament compus din 2 camere și dependințe, situat în orașul Cernavodă, o casă compusă din 4 camere și 291 mp teren aferent pe str. L., oraș Cernavodă, o casă (vilă), compusă din demisol, parter, două nivele și mansardă în curs de finisare, amplasate pe un teren de 864 mp, un autoturism marca Merecedes, an de fabricație 1990, un autoturism Chevrolet, an de fabricație 1994. Pentru a se face raportul dintre venituri și cheltuieli s-au avut în vedere înscrisurile evidențiate la fila 28 dosar nr. 1/2003 al Curții de Apel Constanța, s-au stabilit cheltuielile cu întreținerea, în funcție de numărul membrilor de familie, soții având în întreținere pe N.A, fiu, născut în anul 1986, N.B.A., fiică, născută în anul 1991, dar nu s-a luat în calcul suma de 29.000 dolari SUA (ce ar fi fost economisită de cei doi soți, potrivit declarațiilor acestora, anterior perioadei octombrie 1996, în lipsa unor dovezi certe privind posibilitățile materiale reale ale acestora de a face asemenea economii, precum și folosirea acestei sume după octombrie 1996–dar, nici suma totală de 396.000.000 lei, ce ar fi fost primită de aceștia din partea mamei cercetatului, sumă ce provine din restituiri bancare (potrivit înscrisurilor depuse la dosar), în vederea construirii vilei în care soții ar urma să locuiască cu mama cercetatului și concubinul acesteia.

Prin sentința civilă nr. 22/C din 4 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 115/1996 a dispus închiderea dosarului privind pe cercetații N.C.E. și N.M. Pentru a se pronunța ca atare, instanța a reținut că a fost analizată sesizarea făcută de Comisia de Cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în conformitate cu art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 115/1996 și că, deși inițial sesizarea îl privea doar pe cercetat, ulterior, în temeiul art. 10 din aceeași lege, aceasta a fost extinsă și cu privire la soție, N.M. În faza de judecată, instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri, expertiză contabilă cu obiective: identificarea conturilor bancare la B.R.D., sucursala Cernavodă, aflate pe numele mamei cercetatului N.M.

și a sumelor retrase de aceasta în anul 2003 și martori. Din concluziile raportului de expertiză contabilă a rezultat că: mama cercetatului a depus bani în cont, în depozite, începând cu data de 26 aprilie 1994, primul depozit în valoare de 500.000 lei. Ulterior, beneficiind de dobânzi mari, a deschis 67 de depozite, cu o sumă totală de 404.859.453 lei (în perioada 1994–2003). Din analiza probei testimoniale, instanța a reținut că cercetatul și soția acestuia aveau economii în valută, realizate anterior perioadei cercetate, când au obținut venituri mult peste media celor din economia națională, în perioada în care soții au lucrat la Centrala Cernavodă, totalizând 20.000 dolari SUA din cei 29.000 dolari SUA declarați de cercetați.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând hotărârea, sub aspectul nelegalității acesteia, întrucât instanța nu a manifestat rol activ, nu a ordonat administrarea altor probe pentru aflarea adevărului, motiv încadrat în pct. 9 art. 304 C. proc. civ., cu referire la art. 129 alin. (4) și (5) din același cod. Totodată s-a criticat respingerea cererii formulată de reprezentantul Parchetului privind efectuarea unei expertize tehnico-contabile având ca obiectiv: stabilirea limitelor veniturilor și cheltuielilor efectuate de familia cercetatului, care urma să aibă în vedere persoanele pe care le au în întreținere, vârsta, mediul în care au trăit și nivelul de viață.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța a apreciat greșit că suma de 20.000 dolari SUA a fost justificată din economiile anterioare și, în mod corect a adăugat la aceasta, economiile bănești ale mamei cercetatului, în valoare de 334.351.828 lei. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce succed. Cu privire la primul motiv invocat, acela al „neordonării altor probe pentru aflarea adevărului” este de precizat că, sub temeiul arătat (pct. 9 art. 304 C. proc. civ.) acesta nu constituie un motiv de nelegalitate, iar critica formulată în mod generic „alte probe” nu este pertinentă, întrucât în cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri, expertiză tehnico-contabilă, probat testimonială.

Simpla afirmație că nu au fost încuviințate „alte probe” nu este de natură a fi un motiv de reformare a hotărârii pronunțate. Critica privind neadministrarea unei expertize contabile, care să aibă drept obiectiv limita veniturilor și cheltuielilor efectuate de familia cercetatului, cu stabilirea persoanelor pe care aceștia le au în întreținere, a vârstei, mediului în care au trăit nu poate fi primită, deoarece prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a realizat raportul dintre venituri și cheltuieli al familiei, avându-se în vedere și copiii aflați în întreținere. Astfel, pentru fiecare an din perioada analizată s-au stabilit cheltuielile cu întreținerea familiei astfel: 1996 – 4.279.921 lei; 1997 – 8.539.804 lei; 1998 – 14.691.532 lei; 1999 – 13.430.955 lei; 2000 – 44.000.000 lei; 2001 – 56.998.506 lei; 2002 – 69.000.000 lei; 2003 – 69.000.000 lei.

Instanța a reținut în mod corect, în baza probelor administrate că, în perioada 1994 – 2003, N.M., în urma depozitelor constituite la B.R.D. Cernavodă a ridicat o sumă de 404.859.453 lei, că veniturile realizate și înglobate în construcția imobilului, care s-a considerat, nejustificată, provin din suma de 334.351.828 lei, ce a fost retrasă de mama cercetatului de la B.R.D. Cernavodă în perioada 2002-2003, precum și din economiile în valută ale celor doi cercetați. Deși aceștia din urmă au declarat că au economii bănești de 29.000 dolari SUA, instanța coroborând toate probatoriile administrate, a reținut că acestea sunt de 20.000 dolari SUA.

S-a arătat totodată că, pe subperioada 2002–2003, pentru care comisia a reținut obținerea unor venituri în sumă de 1.146.173.924 lei, dacă se adaugă economiile bănești ale mamei cercetatului (334.351.828 lei), rezultă că la totalul cheltuielilor de 1.578.149.636 lei, ar rezulta o diferență de 97.623.884 lei, ce se regăsește în economiile realizate de cercetați anterior perioadei 1996–2003. În aprecierea balanței venituri–cheltuieli este de observat că nu se poate reproșa instanței, lipsa de rol activ, întrucât, pe lângă expertiza contabilă efectuată în cauză, au fost administrate probe cu înscrisuri (adresă nr. 450/2004 emisă de SC D. SA Cernavodă, privind facturarea costurilor de întreținere, a consumului de utilități, precum și declarațiile martorului T.A.

Criticile mai sus expuse, nu pot constitui, sub argumentele în care au fost dezvoltate, motive de nelegalitate. În consecință, Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ. și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței nr. 22/C din 4 mai 2004 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.