ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3956/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1043 din 4 mai 2004, Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis acțiunea promovată de reclamanta SC T.M.D. SA Filiași și a obligat-o pe pârâta B.A. Florești la plata sumei de 1.465.531.609 lei penalități de întârziere. Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că pârâta și-a executat cu întârziere obligația contractuală de plată a produselor livrate de reclamantă, depășind termenul convenit de 45 zile de la livrare, situație în care, în temeiul art. 969 și 1066 C. civ., cererea de obligare la penalități este întemeiată, în cuantumul solicitat. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, prin decizia nr. 21 din 14 ianuarie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC P. SA, sucursala B.A.

Florești, a schimbat în parte sentința și a obligat-o pe pârâtă la penalități de întârziere în cuantum de 598.523.081 lei în loc de 1.465.531.609 lei, apreciind ca întemeiată critica acesteia sub aspectul cuantumului penalităților. Pentru a hotărî astfel instanța de apel, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ., a dispus completarea probelor cu o expertiză contabilă, constatările din raportul de expertiză fiind însușite de aceasta. În considerentele deciziei s-a reținut că expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de reclamanta intimată, acesta menținându-și însă punctul de vedere inițial exprimat, și că reclamanta nu a solicitat efectuarea unei alte expertize contabile. În contra deciziei, reclamanta SC T.M.D.

SA Filiași a declarat recurs solicitând casarea acesteia și pe fond admiterea în totalitate a pretențiilor formulate. Fără a face referire la vreunul din motivele de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., recurenta arată că: - greșit nu s-a dat eficiență obiecțiunilor la raportul de expertiză; - consemnarea din considerentele deciziei că nu a solicitat o altă expertiză nu corespunde realității, cererea cu acest obiect a formulat-o în cadrul obiecțiunilor. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei atacate. Recursul nu este fondat. 1. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile prevăzute limitativ de acest text de lege numai pentru motive de nelegalitate.

Recurenta nu și-a încadrat criticile formulate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304, iar dezvoltarea lor nu face posibilă o atare încadrare deoarece ele nu antamează aspecte de nelegalitate ci de netemeinicie. 2. Astfel aprecierea probelor este atributul instanței care le administrează, iar maniera în care aceasta o face, prin ea însăși, nu se circumscrie în limitele controlului de legalitate al hotărârii atacate. Drept urmare, în speță, însușirea de către instanță a răspunsului dat de expert la obiecțiunile formulate de reclamantă nu poate fi cenzurată de instanța de recurs iar mențiunea din considerentele deciziei că reclamanta nu a solicitat o altă expertiză corespunde consemnării din practicaua hotărârii conform căreia aceasta, prezentă fiind, a precizat că nu mai are cereri de formulat, nefiind deci în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. 3. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.M.D. SA Filiași, împotriva deciziei nr. 21 din 14 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 iunie 2005.