ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3769/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la instanță la 21 decembrie 2004, petentul T.N. a contestat rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu nr. 65/VIII.1/2004, din 24 februarie 2004, solicitând redeschiderea urmăririi penale și trimiterea notarului public I.G. în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și fals în declarații, infracțiuni prevăzute și pedepsite de 289 C. pen. și art. 292 C. pen. În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că în cursul lunii august, intenționând să-și schimbe locuința, a contactat-o pe H.I. care i-a fost prezentată de M.M. (în acea vreme cu numele de B.M.), care i-a promis că-i va găsi un client să încheie un contract de schimb de locuință, însă aceasta s-a dovedit a fi un mare fals, fiind înșelat de sus numiții M.M., H.I.

și B.T.G., în urma căruia a rămas în stradă și fără apartament. Situația de fapt și împrejurările în care i s-a produs paguba sunt în mare cuprinse în rechizitoriul din dosar nr. 6750/2001 a Judecătoriei Oradea. În ce privește contractul de vânzare – cumpărare încheiat în formă autentică de notarul public I.G. a arătat că nu a fost prezent la momentul încheierii contractului, pe 18 decembrie 1997 fiind internat în spital. Notarul a omis unele părți a articolului din Legea nr. 36/1995 care se referă la ziua în care se ia consimțământul părților și mențiunea care se face în astfel de situații. Se arată că în situațiile în care consimțământul părților este luat separat în încheierea de încuviințare a autentificării se va menționa locul și ora luării consimțământului fiecărei părți, aspect ce a fost uitat de notar.

Prin sentința penală nr. 15/ P din 2 martie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea formulată de petentul T.N., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a numitului I.G. Împotriva acestei sentințe penale T.N. a declarat recurs, desființarea rezoluției atacate și constatarea săvârșirii de către notarul I.G. a infracțiunilor de fals intelectual și fals în declarații fiind prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Instanța de fond judecând plângerea a verificat rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor prezentate în fața sa.

Din probele administrate în cauză rezultă că instanța de judecată a pronunțat o soluție legală și temeinică menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror. Notarul I.G. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu fără a efectua acte prin care să vatăme interesele legale ale petiționarului și fără să falsifice acte oficiale. Instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de petent. Din raportul de constatare tehnico - științifică rezultă că semnăturile de pe contractul de vânzare-cumpărare aparțin petentului și notarului public astfel că nu s-a săvârșit nici una din infracțiunile reclamate de petent. Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul petiționarului în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.N. împotriva sentinței penale nr. 15/ P din 2 martie 2005 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2005.