ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7188/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 8 octombrie 2003 la Tribunalul Cluj reclamantul M.M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligat să-i plătească despăgubiri civile în sumă de 500 milioane lei. Motivând acțiunea, reclamantul susține că a fost condamnat pe nedrept pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 C. pen.

la pedeapsa amenzii penale în sumă de 350.000 lei prin sentința penală nr. 722 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Turda și la pedeapsa de un an închisoare prin sentința penală nr. 70 din 28 ianuarie 2001 a Judecătoriei Turda, ulterior, prin decizia civilă nr. 1072/A/2001 a Tribunalului Cluj irevocabilă prin decizia civilă nr. 2474/2001 a Curții de Apel Cluj, recunoscându-i-se dreptul de proprietate asupra terenului pentru care a fost condamnat în mod nelegal pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești. Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile reclamantul pretinde că a suferit prin nedreptele condamnări un prejudiciu material de 100 milioane lei, diferența de 400 milioane lei reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1203 din 28 noiembrie 2003 Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului, constatând că este inadmisibilă pentru neîntrunirea cerințelor art. 504 C. proc. pen., dat fiind că nu există o hotărâre judecătorească definitivă, dată în rejudecarea cauzelor penale în care reclamantul a fost condamnat, prin care să se stabilească inexistența faptelor penale sau nesăvârșirea acestora de către reclamant, neavând asemenea valoare hotărârile judecătorești civile invocate prin care reclamantului i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de un hectar. Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 524/A din 4 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Instanța de apel a reținut în esență că prin hotărârile judecătorești civile invocate nu a fost desființată decizia civilă nr. 1047/1995 a Curții de Apel Cluj, pentru a cărei nerespectare reclamantul a fost condamnat penal, nefiind întrunite cerințele art. 504 C. proc. pen. Împotriva deciziei instanței de apel reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, iar pe fond admiterea acțiunii. Dezvoltând recursul, reclamantul arată că instanțele au reținut o stare de fapt nereală, contrară probelor administrate, consecință a greșitei interpretări a acestora. Recursul nu este întemeiat. Admisibilitatea acțiunii civile în antrenarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin condamnarea pe nedrept, reglementată de art. 504 alin. (1) C. proc.

pen. și bazată pe prevederile art. 48 alin. (3) din Constituția României, este condiționată de existența unei hotărâri definitive, dată în urma rejudecării cauzei penale, prin care s-a stabilit că persoana condamnată nu a săvârșit fapta imputată ori că acea faptă nu există. Asemenea hotărâre nu există în cauza de față, iar hotărârile judecătorești civile, prin care s-au rezolvat litigii civile cu privire la dreptul de proprietate asupra unui teren, nu satisfac cerința legii mai sus arătată, fiind lipsite de orice incidență în soluționarea acțiunii civile formulată de reclamant. Ca urmare, instanțele au soluționat pe deplin legal pricina dedusă judecății lor stabilind că nu sunt întrunite cerințele art. 504 C. proc.

pen., ceea ce este suficient pentru respingerea acțiunii. În aceste condiții, criticile formulate de reclamant pe calea recursului nu pot fi primite. Pentru cele ce preced, recursul va fi respins în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva deciziei civile nr. 524 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 decembrie 2004.