ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4823/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 431 din 25 iunie 2004, Tribunalul Gorj a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC A. SA Târgu Jiu, invocate de pârâta B.C.R., sucursala Gorj. A respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâta B.C.R., sucursala Gorj. A admis acțiunea cu completarea ulterioară formulată de reclamanta SC A. SA Târgu Jiu, împotriva pârâtei B.C.R., sucursala Gorj, SC T. SA Berbești, SC S.D. SRL Novaci și SC R. SRL Berbești. A constatat nulitatea absolută a operațiunilor de scontare a celor două bilete la ordin de către B.C.R.

Gorj, în favoarea SC S.D. SRL, prin contractul de scont din 29 noiembrie 2002. A dispus restituirea celor două bilete la ordin către emitent, respectiv către SC A. SA Târgu Jiu. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut în esență că este adevărat că obiectul discuției îl reprezintă problema de drept cambial, dar și în această materie se poate pune în discuție în anumite cazuri existența nulității absolute ca sancțiune a unui act juridic, atunci când la emiterea acestuia sau la efectuarea anumitor operațiuni se încalcă ordinea publică sau se fraudează legea. S-a reținut că potrivit art. 948 C. civ., pentru valabilitatea unei convenții se cer întrunite următoarele condiții, capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, aceste condiții fiind valabile pentru convențiile în materie comercială.

În speță, argumentează tribunalul, a rezultat că pârâta SC T. SA Berbești nu și-a respectat obligațiile ce îi reveneau prin contractul de cesiune de creanță, fraudând legea, contractul fiind lovit de nulitate absolută, această societate neavând de încasat față de C.N.L. Oltenia creanțe de 30 miliarde lei. Anexa la contractul de cesiune de creanță este parte integrantă a contractului, din acest document rezultând că SC R. SRL a garantat preluarea creanțelor. Reclamanta a emis bilete la ordin dar s-a văzut pusă în situația de a trebui să plătească pentru creanțe pe care nu le-a putut prelua, pentru simplul motiv că acestea nu existau. S-a mai arătat că deși cunoștea că nu are creanțe de încasat de la C.N.L.

Oltenia, SC T. SA a folosit cele două bilete la ordin pe care le-a virat către SC S.D. SRL Târgu Jiu. Tribunalul a mai argumentat că și încheierea contractului de scont din 29 noiembrie 2002 s-a făcut cu fraudarea legii, fără a fi făcute verificările obligatorii ce cădeau în sarcina băncii, astfel că și acest contract este lovit de nulitate absolută. Instanța de fond a mai reținut că litigiul nu se desfășoară în sfera exclusivă a dreptului cambial, fiind vorba de un litigiu de drept comun, prin care se urmărește constatarea existenței nulității absolute a unor acte de natură comercială, coexistând în fapt atât raportul cambial cât și raportul juridic fundamental iar plata cambiei la scadență stinge și creanța de drept comun.

Constatând că în speță este vorba de o acțiune exercitată pe calea dreptului comun, dar care presupune raportarea la sfera dreptului cambial chestiunea privind un act de natură comercială, care este un titlu de credit, instanța de judecată a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost completată. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin sentința nr. 5 din 19 ianuarie 2005 a validat soluția pronunțată la fond, respingând apelul declarat de pârâta B.C.R., sucursala Gorj. În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că deși legea specială nu prevede expres, doctrina și practica au stabilit că operațiunile cu titlu de credit, care sunt convenții producătoare de efecte juridice, trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile formale de emitere și transfer și condițiile generale de valabilitate a oricăror convenții prevăzute de art. 948 C. civ.

Acestea trebuie analizate privitor la operațiunile efective de girare, scontare sau avalizare iar nu prin raportare la raportul juridic originar care a stat la baza emiterii titlului, față de care titlul este independent. În esență s-a reținut că operațiunile de girare și scontare ele însele, au urmărit un scop ilicit și anume de a se obține pentru o anume firmă unele credite cu fraudarea drepturilor și intereselor emitentului titlurilor. La data de 28 februarie 2005, pârâta B.C.R., sucursala Gorj, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 3, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Criticile formulate de recurenta pârâtă inserează excepții procesuale și apărări de fond. Excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei SC A. SA este susținută de recurentă, în sensul că în mod greșit s-a reținut aplicabile în speță normele de drept comun și nu cele din sfera specială a dreptului cambial. A fost confundat regimul juridic al efectelor de comerț cu regimul contractelor și implicit a fost transferat obiectul litigiului din sfera dreptului cambial în sfera dreptului comun. Excepția de necompetență materială a instanței de judecată este argumentată de recurentă, în sensul că, dincolo de aspectul procedural greșit ales de intimata reclamantă, operațiunile juridice solicitate a fi constatate nule intră în sfera de competență materială a judecătoriei, fiind supuse procedurilor speciale din dreptul cambial.

Excepția privind lipsa timbrajului vizează omisiunea instanței de a se pronunța asupra taxelor de timbru, aferente în fapt celor 5 capete de cerere, cu finalitate deosebită și netaxate de parte, în cuantumul prevăzut de lege. Ultima critică pe cale de excepție, privește lipsa calității procesuale active a reclamantei SC A. SA, în sensul că în raportul cambial, aceasta este debitor cambial și nicidecum titular al dreptului de a contesta validitatea unui gir. Pe cale de consecință nu poate fi titulara dreptului la acțiune în sens material, substanțial, întrucât potrivit pct. 499 din Normele cadru „în cazul emiterii unui bilet la ordin, emitentul (subscriitorul), debitorul se obligă în mod necondiționat să plătească o sumă de bani”.

Pe fondul soluției pronunțate de către instanțele de judecată, recurenta arată că validarea sentinței tribunalului în sensul că operațiunile de girare și scontare sunt lovite de nulitate absolută, deoarece sunt întemeiate pe o cauză ilicită, cu scopul de a frauda emiterea biletelor la ordin este greșită, întrucât nu poate fi condiționată plata sumelor înscrise în biletele la ordin de îndeplinirea obligațiilor asumate de părți printr-un contract de cesiune de creanță, cum este cazul în speță. Recurenta subliniază că, orice motive vor fi invocate, nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță din 2000 nu poate determina nulitatea operațiunilor de girare și scontare a biletelor la ordin, acestea intrând sub incidența normelor de drept cambial, altfel s-ar aduce o gravă atingere a însuși titlurilor de credit negociabile și instrumentelor de plată, respectiv a biletelor la ordin.

Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea excepției de necompetență a instanței, rejudecarea cauzei și modificarea hotărârii pronunțate, iar pentru celelalte situații invocate, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii SC A. SA. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 355/2004, reclamanta SC A. SA Târgu Jiu a solicitat să se constate nulitatea absolută a operațiunii de girare a 2 bilete la ordin emise de reclamantă de la SC T. SA Berbești la SC S.D. SRL Târgu Jiu, precum și a scontării acestor bilete de către B.C.R. Novaci. Reclamanta a încheiat contractul de cesiune de creanță cedent fiind SC T. SA și cesionar SC A. SA, creanța fiind în sumă de 30 miliarde lei asupra debitorului cedat C.N.L.

Oltenia. Executarea contractului s-a stabilit prin anexa la contract și viza 6 etape. În schimbul cedării creanțelor, SC T. SA a primit de la reclamanta SC A. SA 6 bilete la ordin. Ultimele 2 bilete la ordin ce fac obiectul acestui litigiu, nu mai aveau acoperire în creanța cedată asupra C.N.L. Oltenia, astfel că reclamanta a notificat cedentul (SC T. SA) să nu le mai folosească. La data acestei notificări (20 mai 2003) biletele în cauză erau deja girate în favoarea altei societăți SC S.D. SRL Târgu Jiu și scontate la B.C.R. Novaci (29 noiembrie 2002). Rezultă că reclamanta, debitor cambial principal (trăgător) a investit instanța de drept comun, tribunalul, cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unor operațiuni cambiale, potrivit procedurii și cauzelor de nulitate de drept comun.

Se constată, în atare situație, că, pe de o parte, reclamanta are calitate procesuală activă, justificând implicit un interes, iar, pe de altă parte, că instanța competentă să judece în fond acțiunea este tribunalul, litigiul nefiind circumscris, prin voința reclamantei, procedurii executorii cambiale de competența judecătoriei, așa încât excepțiile recurentei cu acest obiect nu sunt întemeiate. În ce privește excepția regimului juridic aplicabil raportului dedus judecății, este de observat că aceasta nu vizează admisibilitatea acțiunii, cum greșit susține recurenta, ci temeinicia ei fiind analizată, în cele ce urmează, împreună ci criticile de fond ale hotărârii atacate. Reclamanta nu a investit instanța cu constatarea nulității contratul de cesiune creanțe ci a fi constatate nule operațiunile de girare și scontare a biletelor la ordin, deci a unor titluri de credit, supuse unor reglementări speciale și nu de drept comun.

Cambia și biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile și instrumente de plată care constată obligația asumată de debitor de a plăti la vedere sau la scadența fixată beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată, ele putând fi transmise prin gir, reglementarea acestor operațiuni fiind stabilită prin Legea nr. 58/1934 și Normele Cadru din 8 martie 1994, emise în aplicarea legii, de către B.N.R. Orice excepție la îndemâna debitorului cambial poate fi invocată de către acesta, numai potrivit reglementărilor speciale mai sus evocate. În speța de față, girul și scontarea nu pot fi examinate sub aspectul îndeplinirii condițiilor de valabilitate decât în limita expres prevăzută de dreptul cambial, aceste operațiuni ținând intrinsec de titlul cambial și nu pot fi departajate material de acesta.

Ori, în reglementarea specială, transmiterea cambiei prin gir nu implică și transmiterea raporturilor materiale care au dat naștere raporturilor cambiale, încheierea raporturilor dintre trăgător și tras ce decurg din raportul cambial fundamental și a raporturilor dintre giranți și ceilalți semnatari ai cambiei, deoarece documentul care constată obligațiile cambiale nu cuprinde și aceste raporturi. Așa fiind, greșit instanțele de judecată au reținut că operațiunile de girare și scontare, ele însele au urmărit un scop ilicit, respectiv obținerea unor credite cu fraudarea drepturilor și intereselor emitentului titlurilor, adică a reclamantei SC A. SA. De altfel, chiar această societate însăși nu-și poate invoca propria culpă în încheierea contractului de cesiune de creanță, care constituie izvorul juridic originar în cauză, în sensul că era datoare a verifica creanța, ca mai apoi să emită biletele la ordin în acoperire.

Concluzionând, Curtea constată că nu pot fi supuse reglementărilor de drept comun operațiunile de girare și scontare a biletelor la ordin, ca operațiuni efectuate pentru o cauză ilicită, întrucât aceste operațiuni rămân supuse normelor speciale privind titlurile de credit, ori nulitatea absolută a acestora trebuie examinată numai sub incidența Legii nr. 83/1994 și a Normelor cadru. Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de pârâta B.C.R., sucursala Gorj, va modifica decizia atacată, în sensul că va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată la fond, pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei SC A. SA. În considerarea prevederilor art. 274 C. proc.

civ., va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 431.500 lei vechi către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta B.C.R., prin sucursala Județeană Gorj, împotriva deciziei nr. 5 din 19 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în dosarul nr. 355/2004. Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 431 din 25 iunie 2004 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantei. Obligă intimata reclamantă la 431.500 lei vechi taxă timbru, 43,15 RON, către reclamantă. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.