ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4823/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 431 din 25 iunie

2004, Tribunalul Gorj a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios

administrativ, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC A. SA

Târgu Jiu, invocate de pârâta B.C.R., sucursala Gorj.

A respins cererea de suspendare a

judecării cauzei formulată de pârâta B.C.R., sucursala Gorj.

A admis acțiunea cu completarea

ulterioară formulată de reclamanta SC A. SA Târgu Jiu, împotriva pârâtei B.C.R.,

sucursala Gorj, SC T. SA Berbești, SC S.D. SRL Novaci și SC R. SRL Berbești.

A constatat nulitatea absolută a

operațiunilor de scontare a celor două bilete la ordin de către B.C.R. Gorj, în

favoarea SC S.D. SRL, prin contractul de scont din 29 noiembrie 2002.

A dispus restituirea celor două

bilete la ordin către emitent, respectiv către SC A. SA Târgu Jiu.

S-a luat act că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată.

În considerentele acestei sentințe,

tribunalul a reținut în esență că este adevărat că obiectul discuției îl

reprezintă problema de drept cambial, dar și în această materie se poate pune

în discuție în anumite cazuri existența nulității absolute ca sancțiune a unui

act juridic, atunci când la emiterea acestuia sau la efectuarea anumitor operațiuni

se încalcă ordinea publică sau se fraudează legea. S-a reținut că potrivit art.

948 C. civ., pentru valabilitatea unei convenții se cer întrunite următoarele

condiții, capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se

obligă, un obiect determinat și o cauză licită, aceste condiții fiind valabile

pentru convențiile în materie comercială.

În speță, argumentează tribunalul, a

rezultat că pârâta SC T. SA Berbești nu și-a respectat obligațiile ce îi

reveneau prin contractul de cesiune de creanță, fraudând legea, contractul

fiind lovit de nulitate absolută, această societate neavând de încasat față de

C.N.L. Oltenia creanțe de 30 miliarde lei.

Anexa la contractul de cesiune de

creanță este parte integrantă a contractului, din acest document rezultând că

SC R. SRL a garantat preluarea creanțelor. Reclamanta a emis bilete la ordin

dar s-a văzut pusă în situația de a trebui să plătească pentru creanțe pe care

nu le-a putut prelua, pentru simplul motiv că acestea nu existau.

S-a mai arătat că deși cunoștea că

nu are creanțe de încasat de la C.N.L. Oltenia, SC T. SA a folosit cele două

bilete la ordin pe care le-a virat către SC S.D. SRL Târgu Jiu.

Tribunalul a mai argumentat că și

încheierea contractului de scont din 29 noiembrie 2002 s-a făcut cu fraudarea

legii, fără a fi făcute verificările obligatorii ce cădeau în sarcina băncii,

astfel că și acest contract este lovit de nulitate absolută.

Instanța de fond a mai reținut că

litigiul nu se desfășoară în sfera exclusivă a dreptului cambial, fiind vorba

de un litigiu de drept comun, prin care se urmărește constatarea existenței

nulității absolute a unor acte de natură comercială, coexistând în fapt atât

raportul cambial cât și raportul juridic fundamental iar plata cambiei la

scadență stinge și creanța de drept comun.

Constatând că în speță este vorba de

o acțiune exercitată pe calea dreptului comun, dar care presupune raportarea la

sfera dreptului cambial chestiunea privind un act de natură comercială, care

este un titlu de credit, instanța de judecată a admis acțiunea reclamantei,

astfel cum a fost completată.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin sentința nr. 5 din 19 ianuarie 2005 a validat soluția

pronunțată la fond, respingând apelul declarat de pârâta B.C.R., sucursala

Gorj.

În motivarea soluției, instanța de

apel a constatat că deși legea specială nu prevede expres, doctrina și practica

au stabilit că operațiunile cu titlu de credit, care sunt convenții

producătoare de efecte juridice, trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile

formale de emitere și transfer și condițiile generale de valabilitate a

oricăror convenții prevăzute de art. 948 C. civ.

Acestea trebuie analizate privitor

la operațiunile efective de girare, scontare sau avalizare iar nu prin

raportare la raportul juridic originar care a stat la baza emiterii titlului,

față de care titlul este independent.

În esență s-a reținut că

operațiunile de girare și scontare ele însele, au urmărit un scop ilicit și

anume de a se obține pentru o anume firmă unele credite cu fraudarea

drepturilor și intereselor emitentului titlurilor.

La data de 28 februarie 2005, pârâta

B.C.R., sucursala Gorj, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 3, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta

pârâtă inserează excepții procesuale și apărări de fond.

Excepția inadmisibilității acțiunii

reclamantei SC A. SA este susținută de recurentă, în sensul că în mod greșit

s-a reținut aplicabile în speță normele de drept comun și nu cele din sfera

specială a dreptului cambial. A fost confundat regimul juridic al efectelor de

comerț cu regimul contractelor și implicit a fost transferat obiectul litigiului

din sfera dreptului cambial în sfera dreptului comun.

Excepția de necompetență materială a

instanței de judecată este argumentată de recurentă, în sensul că, dincolo de

aspectul procedural greșit ales de intimata reclamantă, operațiunile juridice solicitate

a fi constatate nule intră în sfera de competență materială a judecătoriei,

fiind supuse procedurilor speciale din dreptul cambial.

Excepția privind lipsa timbrajului

vizează omisiunea instanței de a se pronunța asupra taxelor de timbru, aferente

în fapt celor 5 capete de cerere, cu finalitate deosebită și netaxate de parte,

în cuantumul prevăzut de lege.

Ultima critică pe cale de excepție,

privește lipsa calității procesuale active a reclamantei SC A. SA, în sensul că

în raportul cambial, aceasta este debitor cambial și nicidecum titular al

dreptului de a contesta validitatea unui gir. Pe cale de consecință nu poate fi

titulara dreptului la acțiune în sens material, substanțial, întrucât potrivit pct.

499 din Normele cadru „în cazul emiterii unui bilet la ordin, emitentul

(subscriitorul), debitorul se obligă în mod necondiționat să plătească o sumă

de bani”.

Pe fondul soluției pronunțate de

către instanțele de judecată, recurenta arată că validarea sentinței

tribunalului în sensul că operațiunile de girare și scontare sunt lovite de

nulitate absolută, deoarece sunt întemeiate pe o cauză ilicită, cu scopul de a

frauda emiterea biletelor la ordin este greșită, întrucât nu poate fi

condiționată plata sumelor înscrise în biletele la ordin de îndeplinirea

obligațiilor asumate de părți printr-un contract de cesiune de creanță, cum

este cazul în speță.

Recurenta subliniază că, orice

motive vor fi invocate, nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță

din 2000 nu poate determina nulitatea operațiunilor de girare și scontare a

biletelor la ordin, acestea intrând sub incidența normelor de drept cambial,

altfel s-ar aduce o gravă atingere a însuși titlurilor de credit negociabile și

instrumentelor de plată, respectiv a biletelor la ordin.

Pentru aceste motive, reclamanta a

solicitat admiterea excepției de necompetență a instanței, rejudecarea cauzei

și modificarea hotărârii pronunțate, iar pentru celelalte situații invocate,

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul

respingerii acțiunii SC A. SA.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Gorj sub nr. 355/2004, reclamanta SC A. SA Târgu Jiu a solicitat să

se constate nulitatea absolută a operațiunii de girare a 2 bilete la ordin

emise de reclamantă de la SC T. SA Berbești la SC S.D. SRL Târgu Jiu, precum și

a scontării acestor bilete de către B.C.R. Novaci.

Reclamanta a încheiat contractul de

cesiune de creanță cedent fiind SC T. SA și cesionar SC A. SA, creanța fiind în

sumă de 30 miliarde lei asupra debitorului cedat C.N.L. Oltenia. Executarea

contractului s-a stabilit prin anexa la contract și viza 6 etape. În schimbul

cedării creanțelor, SC T. SA a primit de la reclamanta SC A. SA 6 bilete la

ordin. Ultimele 2 bilete la ordin ce fac obiectul acestui litigiu, nu mai aveau

acoperire în creanța cedată asupra C.N.L. Oltenia, astfel că reclamanta a

notificat cedentul (SC T. SA) să nu le mai folosească. La data acestei

notificări (20 mai 2003) biletele în cauză erau deja girate în favoarea altei

societăți SC S.D. SRL Târgu Jiu și scontate la B.C.R. Novaci (29 noiembrie

2002).

Rezultă că reclamanta, debitor

cambial principal (trăgător) a investit instanța de drept comun, tribunalul, cu

o acțiune în constatarea nulității absolute a unor operațiuni cambiale,

potrivit procedurii și cauzelor de nulitate de drept comun.

Se constată, în atare situație, că,

pe de o parte, reclamanta are calitate procesuală activă, justificând implicit

un interes, iar, pe de altă parte, că instanța competentă să judece în fond

acțiunea este tribunalul, litigiul nefiind circumscris, prin voința

reclamantei, procedurii executorii cambiale de competența judecătoriei, așa

încât excepțiile recurentei cu acest obiect nu sunt întemeiate.

În ce privește excepția regimului

juridic aplicabil raportului dedus judecății, este de observat că aceasta nu

vizează admisibilitatea acțiunii, cum greșit susține recurenta, ci temeinicia

ei fiind analizată, în cele ce urmează, împreună ci criticile de fond ale

hotărârii atacate.

Reclamanta nu a investit instanța cu

constatarea nulității contratul de cesiune creanțe ci a fi constatate nule

operațiunile de girare și scontare a biletelor la ordin, deci a unor titluri de

credit, supuse unor reglementări speciale și nu de drept comun.

Cambia și biletul la ordin sunt

titluri de credit negociabile și instrumente de plată care constată obligația

asumată de debitor de a plăti la vedere sau la scadența fixată beneficiarului

sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată, ele putând fi transmise

prin gir, reglementarea acestor operațiuni fiind stabilită prin Legea nr.

58/1934 și Normele Cadru din 8 martie 1994, emise în aplicarea legii, de către

B.N.R.

Orice excepție la îndemâna debitorului

cambial poate fi invocată de către acesta, numai potrivit reglementărilor

speciale mai sus evocate.

În speța de față, girul și scontarea

nu pot fi examinate sub aspectul îndeplinirii condițiilor de valabilitate decât

în limita expres prevăzută de dreptul cambial, aceste operațiuni ținând

intrinsec de titlul cambial și nu pot fi departajate material de acesta.

Ori, în reglementarea specială,

transmiterea cambiei prin gir nu implică și transmiterea raporturilor materiale

care au dat naștere raporturilor cambiale, încheierea raporturilor dintre

trăgător și tras ce decurg din raportul cambial fundamental și a raporturilor

dintre giranți și ceilalți semnatari ai cambiei, deoarece documentul care

constată obligațiile cambiale nu cuprinde și aceste raporturi.

Așa fiind, greșit instanțele de

judecată au reținut că operațiunile de girare și scontare, ele însele au

urmărit un scop ilicit, respectiv obținerea unor credite cu fraudarea

drepturilor și intereselor emitentului titlurilor, adică a reclamantei SC A.

SA.

De altfel, chiar această societate

însăși nu-și poate invoca propria culpă în încheierea contractului de cesiune

de creanță, care constituie izvorul juridic originar în cauză, în sensul că era

datoare a verifica creanța, ca mai apoi să emită biletele la ordin în

acoperire.

Concluzionând, Curtea constată că nu

pot fi supuse reglementărilor de drept comun operațiunile de girare și scontare

a biletelor la ordin, ca operațiuni efectuate pentru o cauză ilicită, întrucât

aceste operațiuni rămân supuse normelor speciale privind titlurile de credit,

ori nulitatea absolută a acestora trebuie examinată numai sub incidența Legii

nr. 83/1994 și a Normelor cadru.

Pentru aceste considerente, Curtea

va admite recursul declarat de pârâta B.C.R., sucursala Gorj, va modifica

decizia atacată, în sensul că va admite apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței pronunțată la fond, pe care o va schimba în tot, în sensul că va

respinge acțiunea reclamantei SC A. SA.

În considerarea prevederilor art. 274

C. proc. civ., va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

431.500 lei vechi către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B.C.R.,

prin sucursala Județeană Gorj, împotriva deciziei nr. 5 din 19 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în dosarul nr. 355/2004.

Modifică decizia atacată, în sensul

că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 431 din 25 iunie

2004 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge

acțiunea reclamantei.

Obligă intimata reclamantă la

431.500 lei vechi taxă timbru, 43,15 RON, către reclamantă.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2005.