ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2763/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă din 2 decembrie

2002, ulterior completată și precizată, reclamanții M.G. și M.V. au chemat în

judecată pe pârâtele M.A. și G.D. pentru a se constata că sunt proprietarii mai

multor construcții (casă cu etaj, bucătărie, grajd, șură și șopron) situate în

comuna Marginea nr. 1272, județul Suceava, pentru constituirea în favoarea lor

a dreptului de superficie asupra terenului în suprafață de 220 mp proprietatea

pârâtei M.A. și asupra terenului în suprafața de 120 mp proprietatea pârâtei G.D.,

pentru crearea dreptului de servitute de trecere prin proprietățile pârâtelor

și pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5367 din 16 noiembrie 2001 la Biroul

notarului public C.B. în privința șurii obiect al contractului.

Prin sentința civilă nr. 3738 din 19

decembrie 2003 Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea așa cum a fost formulată,

delimitarea porțiunilor de teren afectate de dreptul de superficie și de

servitutea de trecere făcându-se potrivit raportului de expertiză tehnică

întocmit de ing. B.G.

Apelul declarat de pârâte a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 1227 din 5 mai 2004 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția civilă.

Prin aceeași decizie a fost admis

apelul declarat de reclamanți, iar sentința primei instanțe a fost modificată

în parte în sensul că pârâtele au fost obligate să plătească reclamanților

cheltuieli de judecată în sumă de 7.721.000 lei.

Pârâtele au declarat recurs

susținând că hotărârea atacată este greșită deoarece ele sunt proprietarele

terenurilor, au edificat construcțiile fără autorizație împreună cu fiul

reclamanților, iar instanțele au validat construirea fără autorizație,

permițând reclamanților să le folosească prin încălcarea legii.

Mai arată pârâtele că înțeleg să

reitereze motivele de apel drept motive de recurs.

Recursul astfel motivat numai în

fapt nu este întemeiat.

Astfel, pârâtele nu au motivat în

fapt și în drept apelul, limitându-se la a enunța prin declarația de apel că,

față de probele existente la dosar, în mod greșit prima instanță a constatat

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

Ca urmare, motivele arătate drept

cazuri de recurs constând în inexistența autorizației de construcție și în

faptul că s-ar fi dat mai mult decât reclamanții au cerut, nu pot fi examinate

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. în care se

încadrează, întrucât nu au constituit și motive de apel.

În fine, cu privire la constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare trebuie observat că instanțele au

statuat că pârâta M.A. a vândut pârâtei G.D. o construcție (șură) proprietatea

reclamanților, deși amândouă cunoșteau că este proprietatea acestora.

Față de această situație de fapt,

consecință a modului de interpretare a probelor care nu poate fi schimbată pe

calea recursului, în mod legal instanțele au statuat că vânzarea-cumpărarea are

cauză ilicită și este lovită de nulitatea absolută, fiind lipsită de una din

condițiile de validitate cerute prin art. 948 C. civ.

Pentru cele ce preced recursul va fi

respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâtele M.A. și G.D. împotriva deciziei nr. 1227 din 5 mai 2004 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.