ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2763/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă din 2 decembrie 2002, ulterior completată și precizată, reclamanții M.G. și M.V. au chemat în judecată pe pârâtele M.A. și G.D. pentru a se constata că sunt proprietarii mai multor construcții (casă cu etaj, bucătărie, grajd, șură și șopron) situate în comuna Marginea nr. 1272, județul Suceava, pentru constituirea în favoarea lor a dreptului de superficie asupra terenului în suprafață de 220 mp proprietatea pârâtei M.A. și asupra terenului în suprafața de 120 mp proprietatea pârâtei G.D., pentru crearea dreptului de servitute de trecere prin proprietățile pârâtelor și pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5367 din 16 noiembrie 2001 la Biroul notarului public C.B.

în privința șurii obiect al contractului. Prin sentința civilă nr. 3738 din 19 decembrie 2003 Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea așa cum a fost formulată, delimitarea porțiunilor de teren afectate de dreptul de superficie și de servitutea de trecere făcându-se potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. B.G. Apelul declarat de pârâte a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1227 din 5 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Prin aceeași decizie a fost admis apelul declarat de reclamanți, iar sentința primei instanțe a fost modificată în parte în sensul că pârâtele au fost obligate să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 7.721.000 lei.

Pârâtele au declarat recurs susținând că hotărârea atacată este greșită deoarece ele sunt proprietarele terenurilor, au edificat construcțiile fără autorizație împreună cu fiul reclamanților, iar instanțele au validat construirea fără autorizație, permițând reclamanților să le folosească prin încălcarea legii. Mai arată pârâtele că înțeleg să reitereze motivele de apel drept motive de recurs. Recursul astfel motivat numai în fapt nu este întemeiat. Astfel, pârâtele nu au motivat în fapt și în drept apelul, limitându-se la a enunța prin declarația de apel că, față de probele existente la dosar, în mod greșit prima instanță a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. Ca urmare, motivele arătate drept cazuri de recurs constând în inexistența autorizației de construcție și în faptul că s-ar fi dat mai mult decât reclamanții au cerut, nu pot fi examinate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ. în care se încadrează, întrucât nu au constituit și motive de apel. În fine, cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare trebuie observat că instanțele au statuat că pârâta M.A. a vândut pârâtei G.D. o construcție (șură) proprietatea reclamanților, deși amândouă cunoșteau că este proprietatea acestora. Față de această situație de fapt, consecință a modului de interpretare a probelor care nu poate fi schimbată pe calea recursului, în mod legal instanțele au statuat că vânzarea-cumpărarea are cauză ilicită și este lovită de nulitatea absolută, fiind lipsită de una din condițiile de validitate cerute prin art. 948 C. civ. Pentru cele ce preced recursul va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtele M.A. și G.D. împotriva deciziei nr. 1227 din 5 mai 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.