- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 iunie 2006
- Stat pârât
- FRA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Draon împotriva Franței
Traducere în română Auto
GRAND CHAMBER CAUZA DE DRAON c. FRANCE (Declarația nr. 1513/03) JUDGMENTUL (Satisfacție echitabilă și dezvăluirea) STRASBOURG 21 iunie 2006 În cazul DRAON c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ședința în calitate de Marea Camere compusă din: Luzius Wildhaber, Președintele Christos Rozakis, Jean-Paul Costa, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Lucius Caflisch, Loukis Loucaides, Corneliu Bîrsan, Peer Lorenzen, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, András Baka, Mindia Ugrekhelidze, Vladimir Zagrebelsky, Khanlar Hajiyev, Renate Jaeger, Danutė Jočienė, judecători și Lawrence Early, grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 7 iunie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 1513/03) împotriva Republicii Franceze depusă Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți francezi, dl Lionel Draon și dna Christine Draon („reclamanții”), la 2 ianuarie 2003. Reclamanții au fost reprezentați de dl F. Nativi și dna. Rousseau-Nativi, avocații care practică la Paris.
Guvernul francez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Belliard, directoră a afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. După ce a renunțat la jurisdicție de către Camera la care a fost inițial atribuită cererea, Curtea (Granda Chamber) a rendu hotărârea la 6 octombrie 2005 („Hotărârea privind fondul”). În această hotărâre, statul a afirmat că secțiunea 1 din Legea nr. 2002-303 din 4 martie 2002 privind drepturile pacienților și calitatea serviciului de sănătate au încălcat dreptul reclamanților la bucurarea pacifică a bunurilor lor. Curtea a remarcat că, după nașterea unui copil cu handicap care nu a fost detectat în timpul sarcinii din cauza neglijenței în efectuarea unui diagnostic prenatal, reclamanții au introdus o acțiune de compensare în instanța franceză.
Având în vedere normele interne relevante care reglementează răspunderea și având în vedere, în special, jurisprudența stabilită a instanțelor administrative, reclamanții ar putea aștepta legitim să obțină compensații pentru daunele pe care le-au suferit, inclusiv sarcinile speciale care rezultă din handicapul copilului lor. Legea menționată din 4 martie 2002, care era aplicabilă procedurii în curs de desfășurare, a avut ca efect în cazul reclamanților să excludă „sărbătorile speciale” din daunele pentru care ar putea fi acordată compensația. Curtea a considerat că legislația încurcată i-a privat pe reclamanți, fără o compensare suficientă, o parte substanțială din daunele pe care le-ați solicitat, făcându-le să poarte o sarcină individuală și excesivă.
Prin urmare, reclamanții au fost victime de încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Draon v. France [GC], nr. 1513/03, §§ 78-86, 6 octombrie 2005). Având în vedere această constatare a unei încălcări, Curtea nu a considerat necesar să examineze plângerea reclamanților în temeiul articolului 14 din Convenție luată în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei și raționarea care l-a condus la constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu a considerat necesară examinarea separată a plângerii reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea nu a constatat nicio încălcare a articolului 13 sau a articolului 8, presupunând chiar că art. 8 este aplicabil.
În ceea ce privește plângerea referitoare la art. 14 din Convenția luată coroborat cu art. 8, Curtea a remarcat că aceasta nu era în domeniul de aplicare al cauzei, astfel cum a fost depusă Marei Camere (a se vedea Draon, citat mai sus, §§ 91, 95, 97-99 și 105-17). În sfârșit, Curtea a atribuit reclamanților suma de 15,244 euro (EUR) pentru costurile și cheltuielile pe care le-ar fi suportat până la acest punct în cadrul procedurii de față. În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamanții au susținut că au suferit prejudicii materiale corespunzătoare sumelor pe care le-ar fi primit în cazul în care situația juridică anterioră la Legea din 4 martie 2002 a continuat să fie obținută. Prin furnizarea voucherelor relevante, acestea au solicitat un total de 5,615,069,63 EUR.
În plus, au solicitat 12 000 EUR ca compensare pentru prejudiciile morale care rezultă din încălcarea Convenției de care s-au plâns. În ceea ce privește suma care urmează să fie atribuită reclamanților pentru orice prejudicii materiale sau nepecuniare care rezultă din încălcarea constatată, Curtea a considerat în hotărâre cu privire la fondul că întrebarea aplicării articolului 41 nu a fost pregătită pentru decizie și, în consecință, a rezervat-o. A invitat Guvernul și reclamanții să își prezinte observațiile scrise cu privire la această chestiune în termen de șase luni și, în special, să-i notifice orice acord pe care le-ar putea ajunge (a se vedea Draon , citat mai sus §§ 119-22 și punctul 7 din dispozițiile operative).
În scrisorile din 6 aprilie 2006, Guvernul și reclamanții au informat Curtea că părțile au ajuns la un acord cu privire la chestiunea justă de satisfacție. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1961 și, respectiv, 1962 și trăiesc în Rosny-sous-Bois. În primăvara anului 1996, dna Draon a rămas însărcinată pentru prima dată. A doua scanare ultrasunetică, efectuată în luna a cincea a sarcinii, a dezvăluit o anomalie în dezvoltarea fetului. La 20 august 1996 a fost efectuată o amniocenteză la Saint Spitalul Antoine, condus de Assistance publique-Hôpitaux de Paris (AP-HP). Eșantionul de lichid amniotic a fost trimis pentru analiză laboratorului de citogenetică al unității (încapitul profesorului T.) cu o cerere de analiză a cariotipului și a enzimei digestive.
În septembrie 1996 T. a informat reclamanții că amniocenteza a arătat că fetul a avut “un model cromosomal masculin fără anomalie”. 10. R. s-a născut la 10 decembrie 1996. Foarte curând, s-au observat mai multe anomalii, în special dezvoltarea psihomotoarelor defectuoase. Examinarea efectuată a dus la concluzia că a existat o cardiopatie congenitală datorită unei „anomalii cromosomale”. 11. Când a fost informat despre acest lucru, T. a recunoscut că serviciul său a făcut diagnosticul greșit, anomalia a fost deja detectabilă în întregime la momentul amniocentezei.
El a declarat: „În ceea ce privește copilul Draon R., ... regretăm că trebuie să spunem că există într-adevăr o asimetrie între cele două exemplare de cromosoma 11; că anomalie sau peculiaritate a scăpat de atenția noastră.” 12. Potrivit rapoartelor medicale, R. prezintă malformații cerebrale care provoacă tulburări grave, insuficiență severă și invaliditate totală permanentă, împreună cu creșterea în greutate arestată, ceea ce înseamnă că este necesar să facă aranjamente materiale pentru îngrijirea, supravegherea și educația lui în fiecare zi, inclusiv în curs de tratament specialist și neespecialist.
13. La 10 decembrie 1998, reclamanții au trimis o cerere AP-HP care solicită compensare pentru daunele suferite ca urmare a handicapului R.. 14. Într-o scrisoare din 8 februarie 1999, AP-HP a răspuns că „nu intenționa să nege răspunderea în acest caz”, ci a invitat reclamanții să „depună o cerere Curții administrative de la Paris care, în înțelepciune, va evalua dauna pentru care ar trebui plătită compensația”. 15. La 29 martie 1999, reclamanții au prezentat Curții Administrative de la Paris o declarație a cererii lor împotriva AP-HP, cerând o evaluare a prejudiciului suferit. 16. În același timp, reclamanții au prezentat judecătorului cererilor de urgență în aceeași instanță o cerere de numire a unui expert și o atribuire intermediară.
17. Într-o hotărâre din 10 mai 1999, judecătorul cererilor de urgență a Curții administrative de la Paris a pronunțat o primă atribuție intermediară de 250.000 franci francezi (FRF) (38.112.25) și a desemnat un expert.
El a formulat următoarele puncte, printre alte observații: [AP-HP] nu negă răspunderea pentru nerespectarea diagnosticării anomaliei cromosomale de care se confruntă băiatul R.; ... având în vedere prejudiciile morale, perturbarea în condițiile vieții lor și sarcinile speciale care decurg pentru dl și dna Draon din cauza eficienței copilului lor, răspunderea AP-HP față de ei în suma de 250.000 de franci poate fi luată în considerare, în etapa actuală a anchetei, nu prea deschisă la provocare.” 18. Expertul și-a depus raportul la 16 iulie 1999 și a confirmat gravitatea starei de sănătate a R.. 19. La 14 decembrie 1999, într-un memorial suplimentar cu privire la fondul, reclamanții au solicitat Curții administrative să evalueze suma compensației pe care AP-HP ar trebui să le plătească.
20. memorialul AP-HP în răspuns a fost înregistrat la 19 iulie 2000. Reclamanții au depus apoi o replicare și documente suplimentare privind modificările la domiciliu și echipamentele necesare de statul de sănătate al lui R.. 21. În plus, reclamanții au cerut din nou judecătorului cererilor de urgență să facă un premiu intermediar. Într-o hotărâre din 11 august 2001, judecătorul cererilor de urgență a Curții Administrative de la Paris a acordat o atribuire intermediară suplimentară de 750.000 FRF (114.336.76 EUR) reclamanților „în vederea severității tulburărilor din care băiatul R. continuă să sufere și a costurilor ridicate de a-l ridica și de a-l îngriji din 1996”.
22. După ce a fost solicitat de mai multe ori, în mod verbal și în scris, de către reclamanții, Curtea Administrativă de la Paris le-a informat că cauza a fost stabilită pentru audiere la 19 martie 2002. 23. La 5 martie 2002, Legea nr. 2002-303 din 4 martie 2002 privind drepturile pacienților și calitatea serviciului de sănătate („Legea din 4 martie 2002”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze. Secțiunea 1 din această Lege, care se aplică procedurilor în așteptare, a afectat persoanele aduse de solicitanți.
24. Într-o scrisoare din 15 martie 2002, Curtea Administrativă de la Paris a informat reclamanții că ședința a fost renunțată la o dată ulterioară și că este posibil să se decidă cazul pe baza unei norme pe care instanța nu le are discreție, deoarece a aplicat cererea lor în temeiul articolului 1 din Legea din 4 martie 2002. 25. În hotărârea din 3 septembrie 2002, Curtea Administrativă de la Paris, hotărând la propunerea comisarului guvernamental, și-a amânat decizia și a prezentat Consiliului d’Etat o cerere de aviz privind interpretarea dispozițiilor Legii din 4 martie 2002 și compatibilitatea acestora cu convențiile internaționale.
26. La 6 decembrie 2002, Consiliul d’Etat a dat un aviz în contextul litigiului în curs (avis contentieux ) care este reprodus în hotărârea privind fondul (§ 51). 27. Pe baza acestui aviz, Curtea Administrativă de la Paris a stat pe fondul cauzei la 2 septembrie 2003. Dispozițiile secțiunii 1 din Legea din 4 martie 2002, în lipsa unor dispoziții din Legea care prevede intrarea în vigoare amânată, sunt aplicabile în condițiile dreptului obișnuit în urma publicării Legii în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze. Regulile pe care le stabilește, așa cum a hotărât legislatorul în general motivele de interes referitoare la considerații etice, organizarea adecvată a serviciului de sănătate și tratamentul echitabil al tuturor persoanelor cu handicap nu sunt incompatibile cu cerințele articolului 6 din convenție, cu cele prevăzute la articolele 5, 8, 13 și 14 din convenție sau cu cele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la [Convenția]…
Motivele de interes general pe care legislatorul le-a luat în considerare atunci când a stabilit normele prevăzute în primele trei paragrafe ale alineatului justific aplicarea lor la situațiile care au apărut înainte de începerea procedurii în curs de desfășurare. Rezultă că aceste dispoziții sunt aplicabile prezentei acțiuni, adoptate la 29 martie 1999. Prin urmare, instanța administrativă nu are competența de a determina constituționalitatea legii statutare; [reclamanții] solicită ca această Curte să revizuiască constituționalitatea legii din 4 martie 2002 să fie refuzată. În urma anchetei se constată că în a cincea lună a sarcinii dnei Draon, după ce o scanare cu ultrasunete a arătat o problemă manifestă care afectează creșterea fetului, ea și dl Draon au fost sfătuiți să ia în considerare opțiunea unui avort dacă analiza kariotipului după o amniocenteză a dezvăluit o anormalitate cromosomică.
Apoi, dna Draon a decis să fie efectuat acest test la spitalul Saint-Antoine. Ei au fost informați de spital la 13 septembrie 1996 că nu au fost detectate anomalie a modelului cromosomal masculin al fetului. Cu toate acestea, foarte curând după nașterea copilului la 10 decembrie 1996 imagistica de rezonanță magnetică a dezvăluit o malformație gravă a creierului datorită unei anomalie kariotipică.
Raportul expertului desemnat de Curte afirmă că această anomalie a fost în întregime detectabilă; nedescoperirea acestuia a constituit, prin urmare, neglijență brută din partea [AP-HP] care a privat dlui și doamna Draon de posibilitatea de a căuta un avort pe motive terapeutice și îi dă dreptul la compensare în temeiul articolului 1 din Legea din 4 martie 2002.” 28. Curtea a evaluat apoi daunele suportate de solicitanți după cum urmează: „... în primul rând, ... sumele solicitate în ceea ce privește îngrijirea nespecializată, costurile specifice care nu sunt suportate de securitatea socială, costurile de construire a unei case adecvate nevoilor copilului cu o serie de modificări la domiciliu și achiziționarea unui vehicul special adaptat se referă la sarcinile speciale generate pe parcursul vieții copilului din cauza handicapului său și nu pot, prin urmare, să fie sume pentru care [AP-HP] este responsabil…
în al doilea rând, ... dl și dna Draon suferă de prejudicii morale și de perturbații majore la viețile lor, în special la munca lor, având în vedere schimbarea profundă și durabilă a vieții lor generate de nașterea unui copil cu handicap grav; ... aceste doi capeți de daune trebuie evaluate, în circumstanțele cazului, la 180.000 de euro… în sfârșit ..., deși dl și dna Draon au susținut că nu mai puteau sărbătoare într-un bun pe care l-au cumpărat în Spania, acestea nu sunt private de dreptul de a utiliza acest bun; în consecință, cererea lor de compensare pentru pierderea de bunuri imobiliare trebuie respinsă…
” 29. Curtea a încheiat prin ordonarea AP-HP să plătească reclamanților suma de 180.000 EUR, mai puțin valoarea atribuirilor intermediare, dobânzile fiind plătite pe suma rezultată la rata statutară începând cu data primirii cererii la 14 decembrie 1998, dobânzile datorate fiind capitalizate la 14 Decembrie 1999 și ulterior în fiecare aniversare începând cu data respectivă. AP-HP a fost, de asemenea, ordonat să plătească reclamanților suma de 3.000 EUR în ceea ce privește costurile neincluse în cheltuielile și să suporte costul avizului expert ordonat de către președintele instanței. 30. La 3 septembrie 2003, reclamanții au apelat împotriva hotărârii, iar recursul lor este în prezent pe calea Curții de Apel administrative de la Paris.
II. Drept și PRATICĂ DOMESTIC RELEVANTĂ 31. În acest caz, Curtea se referă la hotărârea privind meritul (art. 36-58). DREPTUL 32. La 10 mai 2006, reclamanții au trimis Registrul textul unui acord, semnat de reprezentanți ai părților, care se menționează după cum urmează: „Acordarea între, pe de o parte, statul, reprezentat de dl Xavier BERTRAND, Ministrul Sănătății și Solidarității ... Asistența publică-Hôpitaux de Paris, o instituție publică de sănătate ... și, pe de altă parte, dl și dna DRAON ... Semnatarii prezentului acord care urmează să fie menționate în continuare sub numele de „părți”, termenii acordului sunt pregătiți prin următoarea declarație a faptelor cazului: dna DRAON a rămas însărcinată în 1996. Prima scanare a ultrasunetei a fost normală, dar a doua, la cinci luni, a dezvăluit că fetul nu se dezvolta în mod corespunzător.
Apoi s-a sugerat domnului și doamna DRAON că ar trebui luat un eșantion de lichid amniotic pentru analiza kariotipului. Analiza kariotipului a fost efectuat la Spitalul Saint-Antoine, o instituție condusă de Assistance publique-Hôpitaux de Paris. Caryotipul a fost declarat normal, sarcina a rulat cursul său și copilul s-a născut la 10 decembrie 1996. Anomaliile a devenit rapid evident. Imagistica magnetică de rezonanță și analiza kariotipelor au fost efectuate. scanarea RMN a dezvăluit o malformație gravă a creierului și analiza kariotipului a arătat o anomalie sub forma unei duplicari centrimetice de cromozom 11. Dl și dna DRAON au depus apoi o cerere la AP-HP la 10 decembrie 1998, cerând o compensație integrală pentru daunele pe care le-au suferit din cauza analizei greșite a cariotipului efectuate la Laboratorul de Embriologie Patologică și Citogenetică al Spitalului Saint-Antoine.
Prin decizia din 8 februarie 1999, AP-HP a admis răspunderea și a sugerat că dl. și dna DRAON ar trebui să se aplice Curții Administrative de la Paris în conformitate cu procedura de urgență pentru evaluarea daunei pentru care ar putea fi plătită compensația. Ei au făcut acest lucru la 29 martie 1999. În consecință, dl și dna DRAON au instituit o procedură cu privire la fondul cererii lor în cadrul Curții Administrative de la Paris.
Într-o hotărâre din 2 septembrie 2003, Curtea Administrativă de la Paris a făcut trimitere la termenii de la secțiunea 1 din Legea din 4 martie 2002 privind drepturile pacienților și calitatea serviciului de sănătate, care prevede: „Nimeni nu poate pretinde că a suferit daune din cauza simplei fapte ale nașterii sale ... în cazul în care se stabilește răspunderea unui profesionist sau a unui stabiliment de sănătate față de-a-vis Părinții unui copil născut cu un handicap care nu a fost detectat în timpul sarcinii din cauza neglijenței grave, părinții pot solicita o compensație numai pentru daunele lor, care nu pot include sarcinile speciale care decurg din handicapul de-a lungul vieții copilului.
Dispozițiile prezentului alineat I se aplică procedurilor în curs, cu excepția celor în care s-a luat o decizie irrevocabilă cu privire la principiul compensației.” Curtea a susținut că anomalia kariotipică a fost în întregime detectabilă și că nerespectarea acesteia constituie neglijență brută care conferă drept de compensare în condițiile prevăzute în secțiunea 1 din Legea din 4 martie 2002. Acesta a ordonat AP-HP să indemnizeze dlui și dna DRAON pentru prejudicii morale și perturbarea vieții lor, în special a vieții lor de muncă, dar a exclus cererile de compensare pe care le-au prezentat în ceea ce privește sarcinile speciale care rezultă din cauza handicapului copilului lor. În executarea acestei hotărâri, AP-HP a plătit dlui și dnei DRAON suma de 196,793,75 euro (180,000 plus 16,793,75 de dobânzi).
La 23 octombrie 2003, dl și dna DRAON au recurs împotriva hotărârii Curții Administrative de la Paris la Curtea Administrativă de Apel de la Paris, susținând că dispozițiile Legii din 4 martie 2002 nu sunt aplicabile cazului lor și au solicitat compensații pentru toate daunele pe care le-au suferit din cauza analizei cariotipului incorecte. La 10 ianuarie 2003, dl și dna DRAON au depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a contestat în mod direct compatibilitatea cu Convenția nr. 2002-303 din 4 martie 2002 privind răspunderea medicală pentru nașterea unui copil cu handicap. La 6 octombrie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat hotărâre împotriva Franței în măsura în care efectul retrospectiv al Legii din 4 martie 2002 a privat reclamanții, fără compensații rezonabile proporționale, o parte substanțială din daunele pe care le-au solicitat.
În hotărârea sa, Marea Camera a Curții a remarcat: „... motivele referitoare la considerații etice, la tratament echitabil și la organizarea corespunzătoare a serviciilor de sănătate menționate de Consiliul d’Etat în avizul său din 6 decembrie 2002 și invocat de Guvern nu a putut legitima, în cazul instantaneu, acțiuni retrospective ale căror rezultat a fost privarea reclamanților, fără compensare suficientă, a unei porții substanțiale din daunele pe care le-au susținut, făcându-le să poarte o sarcină individuală și excesivă [punctul 85]. În hotărârea sa din 6 octombrie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a invitat părțile să ajungă la o soluționare negociată. Curtea de acțiune adecvată este de a repara daunele suportate de dl și dna DRAON din cauza neglijenței din partea AP-HP și a caracterului retrospectiv al legislației încurcate.
Părțile s-au reunit și au hotărât să pună capăt litigiului dintre ele. În consecință, au remis acordul de urmărire: art. 1: După cererea Curții, scopul prezentului acord este să ofere satisfacție echitabilă dlui și doamnei DRAON și să pună capăt litigiilor dintre ele și statul și AP-HP în legătură cu daunele pe care le-au suferit din cauza neglijenței de către AP-HP și domeniul de aplicare retrospectiv al articolului 1 din Legea din 4 martie 2002. art. 2: Compensare Compensarea propusă dlui și dnei DRAON pentru a repara daunele pe care le-au susținut în valoare de 2.131.018 EUR (doi milioane o sută treizeci și o mie și opt de euro), compusă după cum urmează: – 1.428.540 EUR, ca sumă de capital pentru furnizarea nevoilor copilului, de către părinții săi, pe parinturile sale, pe parcursul vieții sale; – 702.478 EUR pentru toate celelalte șefi de daune luate împreună.
Dobânzile se plătesc cu suma de 2 131 018 EUR începând cu 14 decembrie 1998. Dobânzile acumulate la 14 decembrie 1999 și la data respectivă în fiecare an următor vor fi capitalizate și vor câștiga dobânzile, dobânda totală compusă care urmează să fie calculată la 31 martie 2006. Dobânzile implicite și dobânzile capitalizate acumulate până la 31 martie 2006 se ridică la 541 768,02 EUR (cincă sute patruzeci și patruzeci și o sută șaptezeci și opt de euro).Compensația totală achiziționată, inclusiv dobânzile, se ridică, prin urmare, la 2.672,786,02 EUR (doi milioane șase sute șaptezeci și doi mii șapte și optzeci și șase euro și două sute). Banii plătiți dlui și dnei DRAON după hotărârea Curții administrative de la Paris din 2 septembrie 2003, adică 196 793,75 EUR (o sută nouăzeci și nouăzeci și șase mii șaptezeci și nouăzeci și trei de euro și șaptezeci și cinci de cenți), sunt deduși din sumă.
În consecință, după adăugarea sumei de 12.121 EUR (douăzeci și douăzeci și douăzeci de euro) solicitate de dl și dna DRAON de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca compensație pentru prejudiciile morale pe care le-au suferit în temeiul Legii din 4 martie 2002 (12.000 EUR plus 121 EUR în dobânzi plătibile începând cu 6 octombrie 2005, data hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, până la 31 martie 2006), totalul compensației care urmează să fie plătite dlui și dnei DRAON ajunge la 2.488.113.27 EUR (doi milioane patru sute opt și opt mii o sută și treizeci euro și douăzeci și șapte centi). Această plată exclude orice altă formă de reparație adresată dlui și dnei DRAON în ceea ce privește aceeași prejudecăți.
art. 3: Waivers Având în vedere plata sumei destinate ca soluționare finală menționată la art. 2, dl și dna DRAON se angajează să retragă reclamația împotriva AP-HP (depunerea nr. 03PA04057) în fața Curții de Apel administrative de la Paris. În plus, acestea vor informa CEDO că au obținut doar satisfacții și că doresc să retragă toate cererile de compensare suplimentare împotriva statului francez în fața instanței respective. art. 4: Efectul de decontare Acest acord este reglementat de legislația franceză și constituie soluționare în sensul articolelor 2044 și suiv. din Codul civil. Prezentul acord are efectul obligatoriu al unei hotărâri finale în temeiul articolului 2052 din Codul Civil.
art. 5: Plata Plata suma datorată în conformitate cu termenii prezentului decontare se efectuează prin transfer bancar sau postal de la Asistența publică-Hôpitaux de Paris către dl. și dna DRAON în termen de patruzeci și cinci de zile de la data primirii prezentului acord, semnată corespunzător de părțile, de AP-HP. În acest scop, dl și dna DRAON își vor trimite detalii bancare sau poștale de cont la Assistance publique-Hôpitaux de Paris. Oficialul împuternicit să autorizezeze plata este trezorierul Assistance publique-Hôpitaux de Paris ...” 33. Curtea ia act oficial de acordul de mai sus și observă că scopul acestuia este să pună capăt disputului.
Acesta observă, de asemenea, că, în termeni de soluționare astfel atinsă, reclamanții vor fi plătite compensații pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-au susținut și că, în considerare, vor retrage toate celelalte cereri de compensare împotriva statului francez în fața Curții și acțiunea lor împotriva AP HP în cadrul Curții de Apel administrative de la Paris. 34. După examinarea termenilor acordului ajuns, Curtea consideră că acesta este echitabil în sensul articolului 75 § 4 din Regulamentul Curții și că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și a articolului 62 § 3 din Regulamentul Curții).
35. În consecință, restul cazului ar trebui să fie eliminat din lista Curții (art. 37 § 1 litera (b) din Convenția și art. 43 § 3). Pentru aceste motive, TRIBUNALUL ia notă formală de acordul dintre părți și modalitățile făcute pentru a asigura respectarea întreprinderilor în cauză (art. 43 § 3 din Regulamentul Curții); a ataca restul cazului din listă. Efectuat în limba engleză și în franceză, și notificat în scris la 21 iunie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Lawrence Early Luzius Ildhaber Registrur Președinte
GRAND CHAMBER
CASE OF DRAON v. FRANCE (Application no. 1513/03) JUDGMENT (Just satisfaction and striking out) STRASBOURG 21 June 2006 In the case of Draon v. France, The European Court of Human Rights, sitting as a Grand Chamber composed of: Luzius Wildhaber, President , Christos Rozakis, Jean-Paul Costa, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Lucius Caflisch, Loukis Loucaides, Corneliu Bîrsan, Peer Lorenzen, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, András Baka, Mindia Ugrekhelidze, Vladimiro Zagrebelsky, Khanlar Hajiyev, Renate Jaeger, Danutė Jočienė, judges , and Lawrence Early, Section Registrar , Having deliberated in private on 7 June 2006, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 1513/03) against the French Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two French nationals, Mr Lionel Draon and Mrs Christine Draon (“the applicants”), on 2 January 2003.
The applicants were represented by Mr F. Nativi and Ms H. Rousseau-Nativi, lawyers practising in Paris. The French Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs E. Belliard, Director of Legal Affairs at the Ministry of Foreign Affairs.
Following relinquishment of jurisdiction by the Chamber to which the application had initially been assigned, the Court (Grand Chamber) gave judgment on 6 October 2005 (“the judgment on the merits”). In that judgment it held that section 1 of Law no. 2002-303 of 4 March 2002 on patients’ rights and the quality of the health service had infringed the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions. The Court noted that, following the birth of a child with a disability not detected during pregnancy on account of negligence in carrying out a prenatal diagnosis, the applicants had brought an action for compensation in the French courts. Having regard to the relevant domestic rules governing liability, and bearing in mind in particular the established case-law of the administrative courts, the applicants could legitimately have expected to obtain compensation for the damage they had sustained, including the special burdens arising from their child’s disability. But the above ‑ mentioned Law of 4 March 2002, which was applicable to pending proceedings, had had the effect in the case brought by the applicants of excluding the “special burdens” from the damage for which compensation could be awarded. The Court considered that the impugned legislation had deprived the applicants, without sufficient compensation, of a substantial portion of the damages they had claimed, thus making them bear an individual and excessive burden. Consequently, the applicants had been victims of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 (see Draon v. France [GC], no. 1513/03, §§ 78-86, 6 October 2005). Regard being had to that finding of a violation, the Court did not consider it necessary to examine the applicants’ complaint under Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1. Furthermore, regard being had to the particular circumstances of the case and to the reasoning that had led it to find a violation of Article 1 of Protocol No. 1, the Court did not consider it necessary to examine separately the applicants’ complaint under Article 6 § 1 of the Convention. The Court found no violation of Article 13 or of Article 8, even supposing that Article 8 was applicable. As regards the complaint relating to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 8, the Court noted that it fell outside the scope of the case as submitted to the Grand Chamber (see Draon , cited above, §§ 91, 95, 97-99 and 105-17). Lastly, the Court awarded the applicants the sum of 15,244 euros (EUR) for the costs and expenses they had incurred up to that point in the proceedings before it.
Under Article 41 of the Convention, the applicants alleged that they had suffered pecuniary damage corresponding to the sums they would have received if the legal situation prior to the Law of 4 March 2002 had continued to obtain. Supplying the relevant vouchers, they claimed a total of EUR 5,615,069.63. In addition, they claimed EUR 12,000 as compensation for non-pecuniary damage resulting from the violations of the Convention they had complained of.
As regards the sum to be awarded to the applicants for any pecuniary or non-pecuniary damage resulting from the violation found, the Court held in the judgment on the merits that the question of the application of Article 41 was not ready for decision, and accordingly reserved it. It invited the Government and the applicants to submit their written observations on the matter within six months and, in particular, to notify it of any agreement that they might reach (see Draon , cited above, §§ 119-22 and point 7 of the operative provisions).
In letters dated 6 April 2006 the Government and the applicants informed the Court that the parties had reached agreement on the question of just satisfaction. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
7. The applicants were born in 1961 and 1962 respectively and live in Rosny-sous-Bois.
In the spring of 1996 Mrs Draon became pregnant for the first time. The second ultrasound scan, carried out in the fifth month of pregnancy, revealed an anomaly in the development of the foetus.
On 20 August 1996 an amniocentesis was carried out at Saint ‑ Antoine hospital, run by Assistance publique-Hôpitaux de Paris (AP-HP). The amniotic fluid sample was sent for analysis to the establishment’s cytogenetics laboratory (headed by Professor T.) with a request for karyotype and digestive enzyme analysis. In September 1996 T. informed the applicants that the amniocentesis showed the foetus had “a male chromosomal pattern with no anomaly detected”.
R. was born on 10 December 1996. Very soon, multiple anomalies were observed, particularly defective psychomotor development. The examinations carried out led to the conclusion that there was a congenital cardiopathy due to a “chromosomal anomaly”.
When informed of this, T. admitted that his service had made the wrong diagnosis, the anomaly having already been entirely detectable at the time of the amniocentesis. He stated: “Concerning the child Draon R., ... we regret to have to say that there was indeed an asymmetry between the foetus’s two copies of chromosome 11; that anomaly or peculiarity escaped our attention.”
According to the medical reports, R. presents cerebral malformations causing grave disorders, severe impairment and permanent total invalidity, together with arrested weight gain. This means that it is necessary to make material arrangements for his everyday care, supervision and education, including ongoing specialist and non-specialist treatment.
On 10 December 1998 the applicants sent a claim to AP-HP seeking compensation for the damage suffered as a result of R.’s disability.
In a letter dated 8 February 1999, AP-HP replied that it “[did] not intend to deny liability in this case” but invited the applicants to “submit an application to the Paris Administrative Court which, in its wisdom, will assess the damage for which compensation should be paid”.
On 29 March 1999 the applicants submitted to the Paris Administrative Court a statement of their claim against AP-HP, requesting an assessment of the damage suffered.
At the same time the applicants submitted to the urgent applications judge at the same court a request for the appointment of an expert and an interim award.
In a decision of 10 May 1999, the urgent applications judge of the Paris Administrative Court made a first interim award of 250,000 French francs (FRF) (EUR 38,112.25) and appointed an expert. He made the following points, among other observations: “[AP-HP] does not deny liability for the failure to diagnose the chromosomal anomaly which the boy R. is suffering from; ... having regard to the non-pecuniary damage, the disruption in the conditions of their lives and the special burdens arising for Mr and Mrs Draon from their child’s infirmity, AP-HP’s liability towards them in the sum of 250,000 francs may be considered, at the current stage of the investigation, not seriously open to challenge.”
The expert filed his report on 16 July 1999 and confirmed the seriousness of R.’s state of health.
On 14 December 1999, in a supplementary memorial on the merits, the applicants requested the Administrative Court to assess the amount of the compensation which AP-HP should be required to pay.
AP-HP’s memorial in reply was registered on 19 July 2000. The applicants then filed a rejoinder and further documents concerning the modifications to their home and the equipment necessitated by R.’s state of health.
In addition, the applicants again asked the urgent applications judge to make an interim award. In a decision of 11 August 2001, the urgent applications judge of the Paris Administrative Court made an additional interim award of FRF 750,000 (EUR 114,336.76) to the applicants “in view of the severity of the disorders from which the boy R. continues to suffer and the high costs of bringing him up and caring for him since 1996”.
After being prompted several times, verbally and in writing, by the applicants, the Paris Administrative Court informed them that the case had been set down for hearing on 19 March 2002.
On 5 March 2002 Law no. 2002-303 of 4 March 2002 on patients’ rights and the quality of the health service (“the Law of 4 March 2002”) was published in the Official Gazette of the French Republic. Section 1 of that Law, being applicable to pending proceedings, affected those brought by the applicants.
In a letter of 15 March 2002, the Paris Administrative Court informed the applicants that the hearing had been put back to a later date and that the case was likely to be decided on the basis of a rule over which the court did not have discretion, since it applied to their claim by virtue of section 1 of the Law of 4 March 2002.
In a judgment of 3 September 2002, the Paris Administrative Court, acting on a proposal made by the Government Commissioner, deferred its decision and submitted to the Conseil d’Etat a request for an opinion on interpretation of the provisions of the Law of 4 March 2002 and their compatibility with international conventions.
On 6 December 2002 the Conseil d’Etat gave an opinion in the context of the litigation in progress ( avis contentieux ) which is reproduced in the judgment on the merits (§ 51).
On the basis of that opinion, the Paris Administrative Court ruled on the merits of the case on 2 September 2003. It began with the following observations: “Liability: The provisions of section 1 of the Law of 4 March 2002, in the absence of any provisions in the Law providing for deferred entry into force, are applicable under the conditions of ordinary law following publication of the Law in the Official Gazette of the French Republic. The rules which it lays down, as decided by the legislature on general ‑ interest grounds relating to ethical considerations, the proper organisation of the health service and the equitable treatment of all disabled persons, are not incompatible with the requirements of Article 6 of the Convention, with those of Articles 5, 8, 13 and 14 of the Convention or with those of Article 1 of Protocol No. 1 to [the] Convention… The general-interest grounds which the legislature took into account when laying down the rules contained in the first three sub-paragraphs of paragraph I justify their application to situations which arose prior to the commencement of pending proceedings. It follows that those provisions are applicable to the present action, brought on 29 March 1999. The administrative courts do not have jurisdiction to determine the constitutionality of statute law; [the applicants’] request that this Court review the constitutionality of the Law of 4 March 2002 must therefore be refused. It appears from the investigation that in the fifth month of Mrs Draon’s pregnancy, after an ultrasound scan had shown a manifest problem affecting the growth of the foetus, she and Mr Draon were advised to consider the option of an abortion if karyotype analysis after an amniocentesis revealed a chromosomal abnormality. Mr and Mrs Draon then decided to have that test performed at Saint-Antoine Hospital. They were informed by the hospital on 13 September 1996 that no anomaly of the foetus’s male chromosomal pattern had been detected. However, very soon after the baby’s birth on 10 December 1996 magnetic resonance imaging revealed a serious malformation of the brain due to a karyotypic anomaly. The report of the expert appointed by the Court states that this anomaly was entirely detectable; failure to detect it therefore constituted gross negligence on the part of [AP-HP] which deprived Mr and Mrs Draon of the possibility of seeking an abortion on therapeutic grounds and entitles them to compensation under section 1 of the Law of 4 March 2002.”
The court then assessed the damage sustained by the applicants as follows: “... firstly, ... the amounts requested in respect of non-specialist care, the specific costs not borne by social security, the costs of building a house suited to the child’s needs with a number of modifications to the home and the purchase of a specially adapted vehicle relate to special burdens arising throughout the life of the child from his disability and cannot therefore be sums for which [AP-HP] is liable… secondly, ... Mr and Mrs Draon are suffering non-pecuniary damage and major disruption to their lives, particularly their work, regard being had to the profound and lasting change to their lives brought about by the birth of a seriously disabled child; ... these two heads of damage must be assessed, in the circumstances of the case, at 180,000 euros… lastly ..., although Mr and Mrs Draon submitted that they could no longer holiday in a property they had purchased in Spain, they are not deprived of the right to use that property; consequently their claim for compensation for loss of enjoyment of real property must be rejected… ”
The court concluded by ordering AP-HP to pay the applicants the sum of EUR 180,000, less the amount of the interim awards, interest being payable on the resulting sum at the statutory rate from the date of receipt of the claim on 14 December 1998, the interest due being capitalised on 14 December 1999 and subsequently on each anniversary from that date onwards. AP-HP was also ordered to pay the applicants the sum of EUR 3,000 in respect of costs not included in the expenses and to bear the cost of the expert opinion ordered by the president of the court.
On 3 September 2003 the applicants appealed against the judgment. Their appeal is currently pending before the Paris Administrative Court of Appeal. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE
31. Here the Court refers to the judgment on the merits (§§ 36-58). THE LAW
On 10 May 2006 the applicants sent the Registry the text of an agreement, signed by the parties’ representatives, which reads as follows: “AGREEMENT Between, on the one hand, The State, represented by Mr Xavier BERTRAND, Minister for Health and Solidarity ... Assistance publique-Hôpitaux de Paris, a public health establishment ... And, on the other hand, Mr and Mrs DRAON ... The signatories of the present agreement being referred to hereafter as “the parties”, THE TERMS OF AGREEMENT ARE PRECEDED BY THE FOLLOWING STATEMENT OF THE FACTS OF THE CASE: Mrs DRAON became pregnant in 1996. The first ultrasound scan was normal but the second, at five months, revealed that the foetus was not developing properly. It was then suggested to Mr and Mrs DRAON that a sample of amniotic fluid should be taken for karyotype analysis. The karyotype analysis was carried out at the Saint-Antoine Hospital, an establishment run by Assistance publique-Hôpitaux de Paris. The karyotype was declared normal, the pregnancy ran its course and the child was born on 10 December 1996. Anomalies quickly became apparent. Magnetic resonance imaging and karyotype analysis were carried out. The MRI scan revealed a serious malformation of the brain and the karyotype analysis showed an anomaly in the form of a centromeric duplication of chromosome 11. Mr and Mrs DRAON then submitted a claim to AP-HP on 10 December 1998 seeking compensation in full for the damage they had sustained on account of the erroneous karyotype analysis carried out at the Pathological and Cytogenetic Embryology Laboratory of the Saint-Antoine Hospital. By a decision of 8 February 1999, AP-HP admitted liability and suggested that Mr and Mrs DRAON should apply to the Paris Administrative Court under the urgent procedure for an assessment of the damage for which compensation could be paid. They did so on 29 March 1999. Concurrently, Mr and Mrs DRAON instituted proceedings on the merits of their claim in the Paris Administrative Court. In a judgment of 2 September 2003, the Paris Administrative Court made reference to the terms of section 1 of the Law of 4 March 2002 on patients’ rights and the quality of the health service, which provides: ‘No one may claim to have suffered damage by the mere fact of his or her birth ... where the liability of a health-care professional or establishment is established vis-à-vis the parents of a child born with a disability not detected during the pregnancy by reason of gross negligence, the parents may claim compensation in respect of their damage only. That damage cannot include the special burdens arising from the disability throughout the life of the child. Compensation for the latter is a matter for national solidarity. The provisions of the present paragraph I shall be applicable to proceedings in progress, except for those in which an irrevocable decision has been taken on the principle of compensation.’ The court held that the karyotypic anomaly had been entirely detectable and that failure to detect it constituted gross negligence conferring entitlement to compensation under the conditions laid down in section 1 of the Law of 4 March 2002. It ordered AP-HP to compensate Mr and Mrs DRAON for non-pecuniary damage and the disruption to their lives, particularly their working lives, but ruled out the compensation claims they had submitted in respect of the special burdens arising from their child’s disability. In execution of that judgment, AP-HP paid Mr and Mrs DRAON the sum of 196,793.75 euros (180,000 plus 16,793.75 interest). On 23 October 2003 Mr and Mrs DRAON appealed against the judgment of the Paris Administrative Court to the Paris Administrative Court of Appeal. They argued that the provisions of the Law of 4 March 2002 were not applicable to their case and requested compensation for all the damage they had sustained on account of the incorrect karyotype analysis. On 10 January 2003 Mr and Mrs DRAON lodged an application with the European Court of Human Rights. That application directly contested the compatibility with the Convention of section 1 of Law no. 2002-303 of 4 March 2002, concerning medical liability for the birth of a disabled child. On 6 October 2005 the European Court of Human Rights gave judgment against France in so far as the retrospective effect of the Law of 4 March 2002 had deprived the applicants, without reasonably proportionate compensation, of a substantial portion of the damages they had claimed. In its judgment the Grand Chamber of the Court observed: ‘... the grounds relating to ethical considerations, equitable treatment and the proper organisation of the health service mentioned by the Conseil d’Etat in its opinion of 6 December 2002 and relied on by the Government could not, in the instant case, legitimise retrospective action whose result was to deprive the applicants, without sufficient compensation, of a substantial portion of the damages they had claimed, thus making them bear an individual and excessive burden’ [paragraph 85]. In its judgment of 6 October 2005, the European Court of Human Rights invited the parties to reach a negotiated settlement. The proper course of action is accordingly to make good the damage sustained by Mr and Mrs DRAON on account of negligence on the part of AP-HP and the retrospective nature of the impugned legislation. The parties have come together and decided to end the dispute between them. IN CONSEQUENCE, THEY HAVE REACHED THE FOLLOWING AGREEMENT: Article 1: As requested by the Court, the purpose of the present agreement is to afford just satisfaction to Mr and Mrs DRAON and to put an end to the disputes between them and the State and AP-HP relating to the damage they sustained on account of negligence by AP-HP and the retrospective scope of section 1 of the Law of 4 March 2002. Article 2: Compensation The compensation proposed to Mr and Mrs DRAON to make good the damage they have sustained amounts to EUR 2,131,018 (two million one hundred and thirty-one thousand and eighteen euros), made up as follows: – EUR 1,428,540, as a capital sum for provision of the child’s needs, by his parents, throughout his life; – EUR 702,478 for all other heads of damage taken together. Interest is payable on the sum of EUR 2,131,018 from 14 December 1998. The accrued interest on 14 December 1999 and on that date in each succeeding year will be capitalised and will itself earn interest, the total compound interest to be calculated as on 31 March 2006. The default interest and capitalised interest accrued by 31 March 2006 amount to EUR 541,768.02 (five hundred and forty-one thousand seven hundred and sixty-eight euros and two cents). The total compensation payable, including interest, therefore amounts to EUR 2,672,786.02 (two million six hundred and seventy-two thousand seven hundred and eighty-six euros and two cents). The money paid to Mr and Mrs DRAON following the Paris Administrative Court’s judgment of 2 September 2003, that is, EUR 196,793,75 (one hundred and ninety-six thousand seven hundred and ninety-three euros and seventy-five cents), is to be deducted from that sum. Consequently, after addition of the sum of EUR 12,121 (twelve thousand one hundred and twenty-one euros) requested from the European Court of Human Rights by Mr and Mrs DRAON as compensation for the non-pecuniary damage they sustained on account of the Law of 4 March 2002 (EUR 12,000 plus EUR 121 in interest payable from 6 October 2005, the date of the judgment of the European Court of Human Rights, to 31 March 2006), the final total of the compensation to be paid to Mr and Mrs DRAON comes to EUR 2,488,113.27 (two million four hundred and eighty-eight thousand one hundred and thirteen euros and twenty-seven cents). That payment excludes any other form of reparation to Mr and Mrs DRAON in respect of the same prejudice. Article 3: Waivers In consideration of payment of the sum intended as final settlement mentioned in Article 2, Mr and Mrs DRAON undertake to withdraw their claim against AP-HP (application no. 03PA04057) before the Paris Administrative Court of Appeal. In addition, they will inform the ECHR that they have obtained just satisfaction and that they wish to withdraw all further compensation claims against the French State before that Court. Article 4: Settlement effect The present agreement is governed by French law and constitutes settlement for the purposes of Articles 2044 et seq. of the Civil Code. The present agreement has the binding effect of a final judgment by virtue of Article 2052 of the Civil Code. Article 5: Payment Payment of the sum due under the terms of the present settlement shall be effected by bank or postal account transfer from Assistance publique-Hôpitaux de Paris to Mr and Mrs DRAON within forty-five days from the date of receipt of the present agreement, duly signed by the parties, by AP-HP. For that purpose, Mr and Mrs DRAON will send their bank or postal account details to Assistance publique-Hôpitaux de Paris. The official empowered to authorise the payment shall be the treasurer of Assistance publique-Hôpitaux de Paris ...”
The Court takes formal note of the above agreement. It observes that its purpose is to put an end to the dispute. It further observes that under the terms of the settlement thus reached the applicants will be paid compensation for the pecuniary and non-pecuniary damage they have sustained and that in consideration they will withdraw all other compensation claims against the French State before the Court and their action against AP ‑ HP in the Paris Administrative Court of Appeal.
Having examined the terms of the agreement reached, the Court considers that it is equitable within the meaning of Rule 75 § 4 of the Rules of Court and that it is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the remainder of the case should be struck out of the Court’s list (Article 37 § 1 (b) of the Convention and Rule 43 § 3).
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Takes formal note of the agreement between the parties and the arrangements made to ensure compliance with the undertakings given therein (Rule 43 § 3 of the Rules of Court); 2. Decides to strike the remainder of the case out of the list. Done in English and in French, and notified in writing on 21 June 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Lawrence Early Luzius W ildhaber Registrar President