ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5260/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 august 2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 15987/RG/2005, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului G.T. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și pe fond admiterea cererii formulate întrucât hotărârea instanței este în contradicție cu art. 23 din Constituție.

Recursul declarat de inculpat este nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. e) C. pen., împotriva acestuia luându-se măsura arestării preventive la data de 10 octombrie 2004. Ulterior, această măsură a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de o instanță competentă, respectiv prin sentința penală nr. 245 din 23 iunie 2003 a Tribunalului Maramureș, hotărâre prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani. Potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 1 alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verificând legalitatea arestării inculpatului constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și impun privarea de libertate, dispunând menținerea stării de arest.

Instanța s-a conformat textelor de lege mai sus arătate și chiar dacă sentința penală prin care inculpatul a fost condamnat nu a rămas definitivă, menținerea arestării preventive este justificată, întrucât pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. e) C. pen., este mai mare de 4 ani închisoare, și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva încheierii din 9 august 2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 15987/RG/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2005.