ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 1

aprilie 2005 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov s-a hotărât

următoarele:

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.S. (fost C.),

zis T., la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o

durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de minori.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 9 ani

închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii continuate de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani

închisoare, inculpatul N.S. (fost C.) urmând să execute în final pedeapsa de 12

ani închisoare și, în baza art. 35 C. pen., pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut

din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii din data de 23 mai

2004 și al arestării preventive începând cu data de 24 mai 2004 și până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut arestarea preventivă a inculpatului.

A constatat că părțile vătămate C.V.,

I.M. și S.A. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 346 C. proc. pen., a

respins acțiunea civilă formulată de către partea vătămată L.C.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.S. (fost C.), a

echivalentului în lei a sumei de 29.500 Euro, sumă dobândită în urma săvârșirii

infracțiunilor.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr.

678/2001 a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.S. (fost C.) a

imobilului situat în localitatea Făgăraș, înscris în C.F. nr. 74 Făgăraș, cu nr.

top 1018/2, 1019/2.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpatul la plata sumei de 20.000.000 lei către stat, cu titlu de

cheltuieli judiciare. Suma de 2.400.000 lei, reprezentând onorarii apărători

oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

În luna august 2000, inculpatul N.S.

s-a deplasat în localitatea Râșnov la domiciliul părții vătămate L.C. unde, în

prezența martorilor A.D. și A.D. jr., i-a propus părții vătămate să îl

însoțească în Belgia, afirmând că îi va găsi de lucru la săpat de șanțuri și îl

va plăti pentru această activitate cu suma de 150 Euro pe lună.

Pentru a obține consimțământul

mătușii părții vătămate, martora A.D., inculpatul i-a remis acesteia suma de

100.000 lei și i-a promis că îi va trimite alți bani la două săptămâni de la

plecarea părții vătămate în Belgia.

Întrucât partea vătămată nu deținea

pașaport, inculpatul l-a condus la Poliția Râșnov pentru îndeplinirea

formalităților necesare în vederea obținerii pașaportului (eliberat la data de

18 august 2002), achitând toate taxele aferente și ulterior a transportat

partea vătămată la locuința sa din Făgăraș, unde l-a cazat timp de o săptămână.

În aceeași perioadă de timp,

inculpatul s-a deplasat în localitatea Codlea la locuința părții vătămate C.V.,

suferind de cifoză (malformație a coloanei vertebrale), căruia, în prezența

părții vătămate L.C., i-a propus să îl însoțească în Belgia, amăgindu-l că vor

vinde împreună haine în piață și i-a promis că îl va plăti cu suma de 300 Euro

pe lună. Inculpatul l-a condus pe C.V. la locuința sa din Făgăraș, menționată

mai sus, unde de asemenea l-a cazat câteva zile.

La sfârșitul lunii august 2002,

inculpatul N.S. l-a contactat și pe I.M. (23 de ani, din Codlea, vecin cu

partea vătămată C.V.) și i-a propus să-l însoțească în Belgia, promițându-i că

îl va plăti cu 300 Euro pe lună dacă va cerși pentru el.

Întrucât partea vătămată nu avea

pașaport, inculpatul l-a condus la Poliția Codlea pentru formalitățile necesare

în vederea obținerii pașaportului (eliberat la data de 30 august 2002),

achitând toate taxele aferente și ulterior a transportat partea vătămată la

locuința sa din Făgăraș, unde l-a cazat timp de câteva zile împreună cu

celelalte părți vătămate.

Inculpatul a încercat să părăsească

țara împreună cu partea vătămată L.C. și partea vătămată I.M., dar aceștia au

întâmpinat probleme la vamă, întorcându-se în Oradea, unde inculpatul a decis

să plece în Belgia doar împreună cu L.C.

De asemenea, la sfârșitul lunii

august 2002, inculpatul a contactat-o și pe S.A.L. (verișoara părții vătămate L.C.)

căreia i-a propus să-l însoțească în Belgia, amăgind-o că va câștiga mulți bani

acolo dacă va cerși pentru el împreună cu fetița sa în vârstă de un an și 2

luni.

Pentru a o convinge, inculpatul i-a

remis mamei părții vătămate, martora S.V., suma de 200.000 lei și i-a promis

părții vătămate că îi va mai remite 700.000 lei. După câteva zile a revenit la

Râșnov, a luat-o pe partea vătămată și a transportat-o la locuința sa din

Făgăraș, unde a cazat-o două zile. Ulterior, inculpatul a însoțit-o pe partea

vătămată S.A.L. la Poliția județului Brașov în vederea întocmirii pașaportului

însă fiind îndrumați să se adreseze Poliției orașului Râșnov, pe traseu partea

vătămată s-a răzgândit și a reușit să fugă.

Inculpatul N.S. s-a ocupat de

formalitățile necesare transportului părților vătămate L.C. și C.V., rezervând

locuri și achitând contravaloarea transportului.

Astfel, partea vătămată C.V. a

plecat spre Belgia, în data de 1 septembrie 2002, împreună cu mama

inculpatului, C.T., părăsind țara prin punctul de frontieră Nădlac cu

autovehiculul, fiind așteptat la Bruxelles de concubina inculpatului G.B.

Ulterior, după o primă încercare

nereușită de a ieși din țară împreună cu părțile vătămate L.C. și I.M., inculpatul

l-a trimis acasă pe cel din urmă și apoi la 6 septembrie 2002, a părăsit țara

împreună cu partea vătămată L.C. cu autovehiculul prin punctul de frontieră

Nădlac, deplasându-se în Belgia la Bruxelles, unde s-au reîntâlnit cu partea

vătămată C.V.

La vamă, inculpatul le-a dat

părților vătămate pașapoartele pe care le ținea asupra lui și suma de 500 Euro

pentru a o prezenta la vamă.

Inculpatul i-a cazat pe L.C. și C.V.

într-un motel unde locuiau mama inculpatului și soția sa și le-a pus în vedere

că urmează să cerșească pentru el, îndrumându-i cum anume să facă acest lucru

și în zilele următoare i-a scos, prin constrângere la cerșit pe străzi, la

intersecții, de dimineața până seara, supraveghindu-i și luându-le toți banii

obținuți de pe urma acestei activități. Inculpatul i-a cumpărat o cârjă părții

vătămate C.V., iar pe partea vătămată L.C. l-a învățat cum să cerșească: să își

strâmbe picioarele și să întindă mâna trecătorilor.

Părțile vătămate L.C. și C.V. au

cerșit în aceste condiții, între orele 7 și 20, în intersecții din Bruxelles,

în locurile stabilite de inculpat, în folosul inculpatului, supravegheați fiind

de către acesta, până la data de 6 noiembrie 2002 când, deoarece le expirau

vizele, au revenit împreună cu acesta din țară.

Pentru a-i determina să-l însoțească

din nou în Belgia, inculpatul N.S. i-a promis părții vătămate L.C. că îi va da

la sfârșit suma de 1000 Euro în care intrau și banii promiși anterior, îi va

cumpăra o garsonieră în Făgăraș și i-a remis suma de 1.000.000 lei, iar părții

vătămate C.V. i-a promis că îi va a atât suma câștigată anterior, cât și ceea

ce urma să câștige și i-a remis soției acestuia suma de 100 Euro.

În data de 16 noiembrie 2002,

inculpatul i-a transportat din nou pe L.C. și C.V. în Belgia, la același motel

(ieșind din țară pe la punctul de frontieră Nădlac cu autovehiculul) și i-a

determinat să cerșească în aceleași condiții în favoarea sa, luându-le la

sfârșitul fiecărei zile sumele de bani obținute, în medie de cel puțin câte 100

de Euro fiecare.

În luna ianuarie 2003, partea

vătămată L.C. a fost surprins cerșind pe stradă de autoritățile belgiene și, în

data de 25 ianuarie 2003, a fost returnat cu avionul din Belgia.

Partea vătămată C.V. a continuat să

cerșească în folosul inculpatului N.S. până, la data de 9 februarie 2003, când

a revenit împreună cu acesta în țară, inculpatul remițându-i la întoarcere suma

de 150 de Euro.

După ce inculpatul N.S. s-a întors

în țară, partea vătămată L.C. s-a deplasat la Făgăraș împreună cu martorul G.A.

și i-a solicitat inculpatului suma de 1000 Euro promisă, însă inculpatul i-a

dat numai suma de 200 Euro.

Promițându-i părții vătămate C.V. că

dacă îl va însoți din nou îi va da toți banii cuveniți, inculpatul N.S. l-a

condus iarăși în Belgia, în data de 12 iunie 2003, cu același autoturism, unde

l-a determinat să cerșească în folosul său până în luna iulie 2003 când partea

vătămată C.V. a fost surprins cerșind pe stradă de autoritățile belgiene și, la

data de 15 iulie 2003, a fost returnat cu avionul din Belgia.

În ciuda insistențelor părților

vătămate L.C. și C.V., inculpatul N.S. a refuzat să le mai remită vreo sumă de

bani.

Părțile vătămate L.C. și C.V. au

declarat că obțineau din cerșit, pe zi între 50 și 150 Euro, bani care erau

predați la sfârșitul zilei inculpatului N.S. sau soției acestuia atunci când

inculpatul lipsea.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpatul N.S. solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 379

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței instanței de

fond și rejudecând să se dispună achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni

pentru care a fost trimis în judecată, susținând că probatoriul este

contradictoriu și în consecință să se facă aplicarea principiului „in dubio pro

reo”; în subsidiar a solicitat a se admite cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001

în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din același act normativ

întrucât din probatoriu nu rezultă că părțile vătămate au fost amenințate și

agresate pentru a cerși în favoarea inculpatului; totodată, a arătat că

pedeapsa aplicată este mult prea mare față de situația personală a sa, având

trei copii în întreținere dintr-o relație de concubinaj.

A declarat apel și partea vătămată L.C.

prin care solicită să i se admită pretențiile civile solicitate reprezentând

daune morale.

Prin decizia penală nr. 40/ Ap/MF

din 21 octombrie 2005 Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpatul N.S. (fost C.) zis T. și partea vătămată L.C.

Se motivează că instanța de fond a

făcut o temeinică analiză a probatoriilor administrate atât în faza de urmărire

penală cât și în faza cercetării judecătorești, reținând o corectă stare de

fapt și a făcut o încadrare juridică legală în conformitate cu întregul

material probator administrat.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor aplicate, s-a apreciat că față de pericolul social al infracțiunilor

comise, împrejurările săvârșirii acestora și persoana inculpatului, pedepsele

au fost bine stabilite.

Referitor la apelul declarat de

partea vătămată L.C. s-a apreciat că este nefondat întrucât nu a menționat

valoarea pretențiilor pentru daune morale și nici nu a dovedit cuantumul

acestora, iar pe de altă parte, au fost solicitate pentru prima dată în apel și

nu la urmărirea penală sau la instanța de fond până la citarea actului de

sesizare conform art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpat, invocându-se cazurile prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17

1

și 18 C. proc. pen., susținându-se în esență că s-a

comis o gravă eroare de fapt reținându-se nejustificat în sarcina sa faptele de

trafic de minori și trafic de persoane. Că el nu a săvârșit aceste fapte, în

străinătate el a desfășurat activități legale și că este o simplă coincidență faptul

că a călătorit în același autocar cu părțile vătămate, dar instanțele nu au

apreciat just probele administrate.

A solicitat în principal achitarea

pentru că lipsește atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a

infracțiunilor imputate.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepselor sub minimul special, prin recunoașterea de circumstanțe atenuante,

avându-se în vedere că nu are antecedente penale, are 3 copii minori și

concubina sa este bolnavă.

Criticile sunt nefondate.

Situația de fapt astfel cum a fost

arătată mai înainte și vinovăția inculpatului au fost corect reținute pe baza

declarațiilor părților vătămate atât la urmărirea penală cât și în fața

instanței de fond, declarațiile martorilor A.D., A.D. jr., S.V., G.A.I., C.E. și

R.I., procesele-verbale de recunoaștere după planșele foto, procesele-verbale

de percheziție domiciliară și adresele biroului de pașapoarte privind ieșirile

și intrările în țară ale inculpatului.

Probele administrate au fost

temeinic analizate și just apreciate, astfel că situația de fapt reflectă

realitatea și nu este vorba de o eroare de fapt.

În raport de situația de fapt corect

reținută și temeinic probată încadrarea juridică în infracțiunea continuată de

trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și infracțiunea continuată de trafic de

persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

De asemenea, s-a făcut o justă

individualizare a pedepselor în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Nu se impune reducerea pedepselor

prin recunoașterea de circumstanțe atenuante, avându-se în vedere gravitatea

faptelor săvârșite în condițiile infracțiunilor continuate, că inculpatul nu

avea o ocupație legală și a manifestat nesinceritate pe parcursul procesului.

Dimpotrivă, se impune menținerea

pedepsei aplicate în cuantumul fixat, pentru realizarea scopului prevăzut de art.

52 C. pen.

Criticile formulate fiind nefondate

și cum din oficiu nu se constată motive de casare care se iau în considerare

din oficiu, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a se respinge ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa

rezultantă, durata arestării preventive de la 23 mai 2004, la data prezentei

decizii.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat – 120 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.S. (fost C.) împotriva deciziei penale nr. 40/ Ap/MF

din 21 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2004 la 31

ianuarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2006.