ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 1 aprilie 2005 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov s-a hotărât următoarele: În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.S. (fost C.), zis T., la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de minori.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 9 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, inculpatul N.S. (fost C.) urmând să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare și, în baza art. 35 C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii din data de 23 mai 2004 și al arestării preventive începând cu data de 24 mai 2004 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului. A constatat că părțile vătămate C.V., I.M. și S.A. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 346 C. proc. pen., a respins acțiunea civilă formulată de către partea vătămată L.C. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.S. (fost C.), a echivalentului în lei a sumei de 29.500 Euro, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.S. (fost C.) a imobilului situat în localitatea Făgăraș, înscris în C.F. nr. 74 Făgăraș, cu nr. top 1018/2, 1019/2. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 2.400.000 lei, reprezentând onorarii apărători oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției. Prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În luna august 2000, inculpatul N.S. s-a deplasat în localitatea Râșnov la domiciliul părții vătămate L.C. unde, în prezența martorilor A.D. și A.D. jr., i-a propus părții vătămate să îl însoțească în Belgia, afirmând că îi va găsi de lucru la săpat de șanțuri și îl va plăti pentru această activitate cu suma de 150 Euro pe lună.

Pentru a obține consimțământul mătușii părții vătămate, martora A.D., inculpatul i-a remis acesteia suma de 100.000 lei și i-a promis că îi va trimite alți bani la două săptămâni de la plecarea părții vătămate în Belgia. Întrucât partea vătămată nu deținea pașaport, inculpatul l-a condus la Poliția Râșnov pentru îndeplinirea formalităților necesare în vederea obținerii pașaportului (eliberat la data de 18 august 2002), achitând toate taxele aferente și ulterior a transportat partea vătămată la locuința sa din Făgăraș, unde l-a cazat timp de o săptămână. În aceeași perioadă de timp, inculpatul s-a deplasat în localitatea Codlea la locuința părții vătămate C.V., suferind de cifoză (malformație a coloanei vertebrale), căruia, în prezența părții vătămate L.C., i-a propus să îl însoțească în Belgia, amăgindu-l că vor vinde împreună haine în piață și i-a promis că îl va plăti cu suma de 300 Euro pe lună.

Inculpatul l-a condus pe C.V. la locuința sa din Făgăraș, menționată mai sus, unde de asemenea l-a cazat câteva zile. La sfârșitul lunii august 2002, inculpatul N.S. l-a contactat și pe I.M. (23 de ani, din Codlea, vecin cu partea vătămată C.V.) și i-a propus să-l însoțească în Belgia, promițându-i că îl va plăti cu 300 Euro pe lună dacă va cerși pentru el. Întrucât partea vătămată nu avea pașaport, inculpatul l-a condus la Poliția Codlea pentru formalitățile necesare în vederea obținerii pașaportului (eliberat la data de 30 august 2002), achitând toate taxele aferente și ulterior a transportat partea vătămată la locuința sa din Făgăraș, unde l-a cazat timp de câteva zile împreună cu celelalte părți vătămate.

Inculpatul a încercat să părăsească țara împreună cu partea vătămată L.C. și partea vătămată I.M., dar aceștia au întâmpinat probleme la vamă, întorcându-se în Oradea, unde inculpatul a decis să plece în Belgia doar împreună cu L.C. De asemenea, la sfârșitul lunii august 2002, inculpatul a contactat-o și pe S.A.L. (verișoara părții vătămate L.C.) căreia i-a propus să-l însoțească în Belgia, amăgind-o că va câștiga mulți bani acolo dacă va cerși pentru el împreună cu fetița sa în vârstă de un an și 2 luni. Pentru a o convinge, inculpatul i-a remis mamei părții vătămate, martora S.V., suma de 200.000 lei și i-a promis părții vătămate că îi va mai remite 700.000 lei. După câteva zile a revenit la Râșnov, a luat-o pe partea vătămată și a transportat-o la locuința sa din Făgăraș, unde a cazat-o două zile.

Ulterior, inculpatul a însoțit-o pe partea vătămată S.A.L. la Poliția județului Brașov în vederea întocmirii pașaportului însă fiind îndrumați să se adreseze Poliției orașului Râșnov, pe traseu partea vătămată s-a răzgândit și a reușit să fugă. Inculpatul N.S. s-a ocupat de formalitățile necesare transportului părților vătămate L.C. și C.V., rezervând locuri și achitând contravaloarea transportului. Astfel, partea vătămată C.V. a plecat spre Belgia, în data de 1 septembrie 2002, împreună cu mama inculpatului, C.T., părăsind țara prin punctul de frontieră Nădlac cu autovehiculul, fiind așteptat la Bruxelles de concubina inculpatului G.B. Ulterior, după o primă încercare nereușită de a ieși din țară împreună cu părțile vătămate L.C.

și I.M., inculpatul l-a trimis acasă pe cel din urmă și apoi la 6 septembrie 2002, a părăsit țara împreună cu partea vătămată L.C. cu autovehiculul prin punctul de frontieră Nădlac, deplasându-se în Belgia la Bruxelles, unde s-au reîntâlnit cu partea vătămată C.V. La vamă, inculpatul le-a dat părților vătămate pașapoartele pe care le ținea asupra lui și suma de 500 Euro pentru a o prezenta la vamă. Inculpatul i-a cazat pe L.C. și C.V. într-un motel unde locuiau mama inculpatului și soția sa și le-a pus în vedere că urmează să cerșească pentru el, îndrumându-i cum anume să facă acest lucru și în zilele următoare i-a scos, prin constrângere la cerșit pe străzi, la intersecții, de dimineața până seara, supraveghindu-i și luându-le toți banii obținuți de pe urma acestei activități.

Inculpatul i-a cumpărat o cârjă părții vătămate C.V., iar pe partea vătămată L.C. l-a învățat cum să cerșească: să își strâmbe picioarele și să întindă mâna trecătorilor. Părțile vătămate L.C. și C.V. au cerșit în aceste condiții, între orele 7 și 20, în intersecții din Bruxelles, în locurile stabilite de inculpat, în folosul inculpatului, supravegheați fiind de către acesta, până la data de 6 noiembrie 2002 când, deoarece le expirau vizele, au revenit împreună cu acesta din țară. Pentru a-i determina să-l însoțească din nou în Belgia, inculpatul N.S. i-a promis părții vătămate L.C. că îi va da la sfârșit suma de 1000 Euro în care intrau și banii promiși anterior, îi va cumpăra o garsonieră în Făgăraș și i-a remis suma de 1.000.000 lei, iar părții vătămate C.V.

i-a promis că îi va a atât suma câștigată anterior, cât și ceea ce urma să câștige și i-a remis soției acestuia suma de 100 Euro. În data de 16 noiembrie 2002, inculpatul i-a transportat din nou pe L.C. și C.V. în Belgia, la același motel (ieșind din țară pe la punctul de frontieră Nădlac cu autovehiculul) și i-a determinat să cerșească în aceleași condiții în favoarea sa, luându-le la sfârșitul fiecărei zile sumele de bani obținute, în medie de cel puțin câte 100 de Euro fiecare. În luna ianuarie 2003, partea vătămată L.C. a fost surprins cerșind pe stradă de autoritățile belgiene și, în data de 25 ianuarie 2003, a fost returnat cu avionul din Belgia. Partea vătămată C.V. a continuat să cerșească în folosul inculpatului N.S.

până, la data de 9 februarie 2003, când a revenit împreună cu acesta în țară, inculpatul remițându-i la întoarcere suma de 150 de Euro. După ce inculpatul N.S. s-a întors în țară, partea vătămată L.C. s-a deplasat la Făgăraș împreună cu martorul G.A. și i-a solicitat inculpatului suma de 1000 Euro promisă, însă inculpatul i-a dat numai suma de 200 Euro. Promițându-i părții vătămate C.V. că dacă îl va însoți din nou îi va da toți banii cuveniți, inculpatul N.S. l-a condus iarăși în Belgia, în data de 12 iunie 2003, cu același autoturism, unde l-a determinat să cerșească în folosul său până în luna iulie 2003 când partea vătămată C.V. a fost surprins cerșind pe stradă de autoritățile belgiene și, la data de 15 iulie 2003, a fost returnat cu avionul din Belgia.

În ciuda insistențelor părților vătămate L.C. și C.V., inculpatul N.S. a refuzat să le mai remită vreo sumă de bani. Părțile vătămate L.C. și C.V. au declarat că obțineau din cerșit, pe zi între 50 și 150 Euro, bani care erau predați la sfârșitul zilei inculpatului N.S. sau soției acestuia atunci când inculpatul lipsea. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul N.S. solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând să se dispună achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, susținând că probatoriul este contradictoriu și în consecință să se facă aplicarea principiului „in dubio pro reo”; în subsidiar a solicitat a se admite cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din același act normativ întrucât din probatoriu nu rezultă că părțile vătămate au fost amenințate și agresate pentru a cerși în favoarea inculpatului; totodată, a arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare față de situația personală a sa, având trei copii în întreținere dintr-o relație de concubinaj.

A declarat apel și partea vătămată L.C. prin care solicită să i se admită pretențiile civile solicitate reprezentând daune morale. Prin decizia penală nr. 40/ Ap/MF din 21 octombrie 2005 Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul N.S. (fost C.) zis T. și partea vătămată L.C. Se motivează că instanța de fond a făcut o temeinică analiză a probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, reținând o corectă stare de fapt și a făcut o încadrare juridică legală în conformitate cu întregul material probator administrat. În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate, s-a apreciat că față de pericolul social al infracțiunilor comise, împrejurările săvârșirii acestora și persoana inculpatului, pedepsele au fost bine stabilite.

Referitor la apelul declarat de partea vătămată L.C. s-a apreciat că este nefondat întrucât nu a menționat valoarea pretențiilor pentru daune morale și nici nu a dovedit cuantumul acestora, iar pe de altă parte, au fost solicitate pentru prima dată în apel și nu la urmărirea penală sau la instanța de fond până la citarea actului de sesizare conform art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocându-se cazurile prevăzute de art. 385 9 pct. 14, 17 1 și 18 C. proc. pen., susținându-se în esență că s-a comis o gravă eroare de fapt reținându-se nejustificat în sarcina sa faptele de trafic de minori și trafic de persoane. Că el nu a săvârșit aceste fapte, în străinătate el a desfășurat activități legale și că este o simplă coincidență faptul că a călătorit în același autocar cu părțile vătămate, dar instanțele nu au apreciat just probele administrate.

A solicitat în principal achitarea pentru că lipsește atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunilor imputate. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor sub minimul special, prin recunoașterea de circumstanțe atenuante, avându-se în vedere că nu are antecedente penale, are 3 copii minori și concubina sa este bolnavă. Criticile sunt nefondate. Situația de fapt astfel cum a fost arătată mai înainte și vinovăția inculpatului au fost corect reținute pe baza declarațiilor părților vătămate atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de fond, declarațiile martorilor A.D., A.D. jr., S.V., G.A.I., C.E. și R.I., procesele-verbale de recunoaștere după planșele foto, procesele-verbale de percheziție domiciliară și adresele biroului de pașapoarte privind ieșirile și intrările în țară ale inculpatului.

Probele administrate au fost temeinic analizate și just apreciate, astfel că situația de fapt reflectă realitatea și nu este vorba de o eroare de fapt. În raport de situația de fapt corect reținută și temeinic probată încadrarea juridică în infracțiunea continuată de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și infracțiunea continuată de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a făcut o justă individualizare a pedepselor în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Nu se impune reducerea pedepselor prin recunoașterea de circumstanțe atenuante, avându-se în vedere gravitatea faptelor săvârșite în condițiile infracțiunilor continuate, că inculpatul nu avea o ocupație legală și a manifestat nesinceritate pe parcursul procesului.

Dimpotrivă, se impune menținerea pedepsei aplicate în cuantumul fixat, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Criticile formulate fiind nefondate și cum din oficiu nu se constată motive de casare care se iau în considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa rezultantă, durata arestării preventive de la 23 mai 2004, la data prezentei decizii. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat – 120 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. (fost C.) împotriva deciziei penale nr. 40/ Ap/MF din 21 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2004 la 31 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2006.