ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1291/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1291/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 15
decembrie 2005, reclamanta SC R.B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta
SC C.I.E. SRL, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea provizorie a
executării sentinței nr. 2726 din 8 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1463/2004
de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, până la soluționarea
cererii de suspendare formulată în cadrul apelului, ce formează obiectul
dosarului nr. 4213/2005 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
În motivarea cererii s-a arătat că
prin sentința nr. 2726/2005, s-a admis în parte cererea reclamantei SC C.I.E.
SRL, cu obligarea pârâtei SC R.B. SA la plata sumei de 731.579.100 lei,
actualizată. A fost admisă cererea de întoarcere a executării formulată și a
obligat SC C.I.E. SRL la plata sumei de 5.658.301.738 lei.
Prin încheierea din data de 26
octombrie 2005, Judecătoria sectorului 3 București a dispus încuviințarea
executării silite prin poprire pentru o creanță nedeterminată, iar în baza
acestei încheieri a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra
conturilor reclamantei până la concurența sumei de 45.732,33 RON.
Reclamanta din prezenta cauză a mai
reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 581 C. proc. civ., respectiv
urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Totodată a arătat și faptul că
s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de înșelăciune, privind
înscrisuri utilizate de pârâtă de către administratorul acesteia, motiv în plus
ce ar determina suspendarea executării sentinței primei instanțe.
Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, prin sentința nr. 10 din 18 ianuarie 2006 a respins ca neîntemeiată
cererea formulată de reclamanta SC R.B. SA, sucursala Argeș.
În considerentele acestei sentințe,
instanța de judecată a motivat că, dacă în privința cerinței vremelniciei
cererea este întemeiată, în ceea ce privește celelalte condiții cerute de art. 581
C. proc. civ., acestea nu sunt satisfăcute. Astfel, s-a constatat că referitor
la urgență, în speță, potrivit afirmațiilor reprezentanților părților, s-a
dispus deja suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea
unei contestații la executare, formulate de această reclamantă și prin urmare a
dispărut caracterul iminent al pagubei ce ar putea fi prevenit prin
încuviințarea suspendării provizorii a executării silite, în condițiile art. 280
alin. (5) C. proc. civ. Cât privește neprejudecarea fondului, instanța,
analizând probatoriul administrat, în special conținutul hotărârii a cărui
suspendare se solicită, a reținut că instanța de fond s-a conformat
dispozițiilor deciziei de casare.
Referitor la susținerea reclamantei,
în sensul că s-ar impune suspendarea și în raport de faptul că s-a început
urmărirea penală împotriva administratorului societății pârâte, Curtea a
constatat că nu s-au produs dovezi în acest sens pe de o parte iar pe de altă
parte aspectele relevate nu au legătură cu litigiul dintre părți, neputând fi
valorificate în cadrul examinării unei cereri, pe cale de ordonanță
președințială.
La data de 20 ianuarie 2006,
reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate la fond iar la data
de 8 februarie 2006 aceasta a motivat recursul, în temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Potrivit art. 582 C. proc. civ.
ordonanța președințială este supusă recursului în termen de 5 zile de la
pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat
fără citarea lor.
În speță, sentința atacată s-a dat
cu citarea părților, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință de la 11
ianuarie 2006, astfel că termenul de 5 zile prevăzut de textul de lege mai sus
indicat, curge începând cu data de 21 ianuarie 2006.
În raport de data pronunțării
hotărârii 20 ianuarie 2006, recursul este motivat peste termenul defipt de
lege, (8 februarie 2006) astfel că devin incidente în cauză prevederile art. 306
alin. (1) C. proc. civ.
Constatând că în cauză nu sunt
motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și din oficiu de către
instanță, Curtea va constata nul recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de
reclamantele SC R.B. SA, sucursala Argeș și SC R.B. SA București, împotriva
sentinței nr. 10 din 18 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 30 martie 2006.