ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10610/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10610/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1420 din 17

februarie 2003, Judecătoria Craiova a respins cererea formulată de

contestatorul Popa Cornel, în contradictoriu cu intimații P.V.G. și G.G.,

reținând că, potrivit art. 500 alin. (2) C. proc. civ., prețul imobilului se

stabilește de expert numai în măsura în care executorul judecătoresc consideră

necesară părerea unui expert, iar apărarea că apartamentul care face obiectul

executării silite nu a fost evaluat și în raport de îmbunătățirile ce i-au fost

aduse nu este întemeiată, pentru că, potrivit actelor depuse la dosar, nu s-au

făcut îmbunătățiri majore.

Se mai reține, că au fost respectate

și dispozițiile art. 496 și art. 504 pct. 1, 3, 5, 6 și 14 C. proc. civ., că

debitorul nu a depus recipisa care să ateste plata sumei de 5.000.000 lei în

contul creanței și că din publicația de vânzare nr. 477/2002, rezultă că s-au

respectat dispozițiile art. 506 C. proc. civ., precum și cele ale art. 509

alin. (5) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1411 din 27

august 2003, Tribunalul Dolj a admis recursul declarat de contestatorul P.C. împotriva

acestei sentințe și a modificat sentința în tot, în sensul că s-a admis

contestația, a fost anulată publicația de vânzare din 25 noiembrie 2002 și

procesul verbal de licitație din 11 decembrie 2002, întocmite în dosarul nr. 477/E/02

al B.E.J B.T., s-a respins cererea pentru aplicarea unei amenzi, formulate de

intimatul G.G. și au fost obligați intimații să plătească recurentului suma de

5.358.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de recurs a reținut că,

potrivit art. 500 și art. 411 alin. (3) C. proc. civ., executorul judecătoresc

este obligat să identifice și să evalueze imobilul numai cu acordul părților,

iar dacă acordul nu se realizează, este obligatorie efectuarea unei expertize,

care va stabili valoarea de circulație a imobilului.

Or, în speță, nu s-a realizat

acordul părților și nu s-a întocmit nici raport de expertiză, iar critica

privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 500 și art. 411 alin. (3) C. proc.

civ., fiind întemeiată, este inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs.

Această decizie a fost completată de

Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2004, în sensul că

s-a anulat și procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 12 decembrie

2002, în dosarul nr. 477/E/2002 al B.E.J B.T.

Soluția completării deciziei a fost

motivată pe faptul că încălcarea dispozițiilor înscrise în art. 500 C. proc.

civ. atrage și anularea procesului verbal de adjudecare, iar contestatorul a

cerut să fie anulat și acest proces-verbal, întocmit la data de 12 decembrie

2002.

Împotriva deciziei civile nr. 1411

din 27 august 2003 a Tribunalului Dolj, completată prin decizia civilă nr. 43

din 21 ianuarie 2004 a aceluiași tribunal, Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare,

susținând că aceste hotărâri sunt vădit netemeinice, deoarece greșit s-a

reținut că executorul judecătoresc nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în

art. 411 alin. (3) C. proc. civ.

Se arată, că executorul judecătoresc

s-a adresat unui expert pentru stabilirea prețului de vânzare cumpărare, fapt

ce rezultă din copia raportului de expertiză întocmit de tehnician subinginer L.E.,

la data de 28 septembrie 2002, la cererea executorului judecătoresc B.T. și că

acest raport de expertiză a fost comunicat debitorului la data de 10 octombrie

2002.

Recursul în anulare este

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003

au fost abrogate articolele 330-330

4

C. proc. civ., care reglementau

calea de atac a recursului în anulare.

De aceea, începând cu data intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, această cale de atac nu mai există în Codul de

procedură civilă.

O.U.G. nr. 58/2003, publicată în M.

Of., nr. 460 din 28 iunie 2003, a intrat în vigoare la data de 27 august 2003.

Data intrării în vigoare este

stabilită de art. III din O.U.G., care prevede „Dispozițiile prezentei

ordonanțe de urgență se aplică la 60 de zile de la data publicării în Monitorul

Oficial al României, Partea I”.

Termenul de 60 zile, care nefiind

procedural nu se calculează pe zile libere, s-a împlinit la data de 27 august

2003.

În anexa la H.G. nr. 1052/2003

privind aprobarea strategiei de reformă a sistemului judiciar, rectificată

(rectificare publicată în M. Of. nr. 698 din 6 octombrie 2003), la pct. 9.4.1.2

alin. (5) liniuța a 3-a, este indicată această dată (27 august 2003) pentru

punerea în aplicare a noii reglementări stabilite prin O.U.G. nr. 58/2003.

Articolul 330 C. proc. civ. dispunea

„Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție din

oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare,

la Curtea Supremă de Justiție hotărârile irevocabile pentru următoarele

motive”.

Potrivit textului citat, recursul în

anulare, ca o cale extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărâri

judecătorești irevocabile.

Această cale de atac fiind

desființată, pentru situații de conflict de legi procesuale în timp, se aplică

art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 [text identic cu art. 725 alin. (4) C.

proc. civ.], care dispune „Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare

a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor

prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.

Pentru recursul în anulare,

interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că regula stabilită se

aplică numai dacă la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile

exista această cale de atac.

Prin urmare, hotărârile

judecătorești pronunțate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 nu

mai pot fi atacate de procurorul general, deoarece nu mai există dispoziții

legale care să justifice calea de atac a recursului în anulare.

De aceea, în prezenta cauză,

recursul în anulare, declarat împotriva deciziei civile nr. 1411 din 27 august

2003, completată prin decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2004, este

inadmisibil, pentru că ambele hotărâri sunt pronunțate după abrogarea art.

330-330

4

C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse,

recursul în anulare va fi respins, fără a se analiza criticile privitoare la

netemeinicia hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 1411 din 27 august 2003 a

Tribunalului Dolj completată prin decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2004 a

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2005.