ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6607/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

18 mai 2005 sub nr. 6879 la Judecătoria Timișoara reclamanta A.M. a chemat în

judecată pe pârâtul B.V.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să

se constate stingerea dreptului uzufruct viager constituit în favoarea

pârâtului asupra cotei de ½ din cota de 4/5 din imobilul înscris în C.F.

Izvin, radierea din C.F. a acestui uzufruct viager.

Pârâtul a formulat cerere

reconvențională solicitând obligarea reclamantei să-i restituie unele bunuri

mobile în valoare de 30.251.200 lei.

Fiind astfel investită, Judecătoria

Timișoara, prin sentința civilă nr. 23 din 10 ianuarie 2005, a respins ca

neîntemeiată, atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională.

Împotriva hotărârii primei instanței

au formulat apel atât reclamanta cât și pârâtul, iar Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă, calificând calea de atac ca fiind recurs și nu apel, prin

decizia nr. 895 din 11 aprilie 2005, a declinat competența în favoarea

Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel, s-a apreciat

de către instanță că în speță sunt aplicabile prevederile art. 282

2

C. proc. civ. modificate prin Legea nr. 195/2004, și întrucât valoarea

debitului litigiului este de 18.200.000 lei, hotărârea judecătoriei este

susceptibilă va fi atacată doar cu recurs, nu și cu apel, așa încât, în baza

art. 299 alin. (3) C. proc. civ., competentă în soluționarea sa este instanța

imediat superioară celei care a pronunțat în primă instanță, respectiv

Tribunalul Timiș.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Timiș, secția civilă, prin decizia nr. 355 A din 13 mai 2005, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara și

constatând conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curții de

Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs având în vedere că acțiunea

în constatare a stingerii dreptului de uzufruct viager ce formează obiectul cauzei

nu este evaluabilă în bani, așa încât, în speță, sunt incidente revederile art.

282 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că „hotărârile date în primă instanță

de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la Curtea de apel, dacă prin

lege nu se prevede altfel”.

Asupra conflictului negativ de

competență, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Timiș.

Acțiunea în constatare a stingerii

dreptului de uzufruct viager nu este evaluabilă în bani, așa încât, calea de atac

împotriva hotărârii judecătoriei este apelul și nu recursul.

Conform art. 282 alin. (1) C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 (care este de

imediată aplicare) „hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt

supuse apelului la tribunal”.

Cum, în speță, hotărârea în primă

instanță a fost dată de Judecătoria Timișoara, ea este supusă apelului la

Tribunalul Timiș, în favoarea căruia se va stabili competența de soluționare a

apelurilor formulate de reclamantă și pârât împotriva sentinței civile nr. 23

din 10 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

Timiș competența de soluționare a apelurilor declarate de reclamanta A.M.

împotriva sentinței civile nr. 23/2005 a Judecătoriei Timișoara, precum și de

pârâtul B.V.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 9 septembrie 2005