ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6607/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2005 sub nr. 6879 la Judecătoria Timișoara reclamanta A.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.V.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate stingerea dreptului uzufruct viager constituit în favoarea pârâtului asupra cotei de ½ din cota de 4/5 din imobilul înscris în C.F. Izvin, radierea din C.F. a acestui uzufruct viager. Pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei să-i restituie unele bunuri mobile în valoare de 30.251.200 lei. Fiind astfel investită, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 23 din 10 ianuarie 2005, a respins ca neîntemeiată, atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională.

Împotriva hotărârii primei instanței au formulat apel atât reclamanta cât și pârâtul, iar Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, calificând calea de atac ca fiind recurs și nu apel, prin decizia nr. 895 din 11 aprilie 2005, a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș. Pentru a hotărî astfel, s-a apreciat de către instanță că în speță sunt aplicabile prevederile art. 282 2 C. proc. civ. modificate prin Legea nr. 195/2004, și întrucât valoarea debitului litigiului este de 18.200.000 lei, hotărârea judecătoriei este susceptibilă va fi atacată doar cu recurs, nu și cu apel, așa încât, în baza art. 299 alin. (3) C. proc. civ., competentă în soluționarea sa este instanța imediat superioară celei care a pronunțat în primă instanță, respectiv Tribunalul Timiș.

Fiind astfel investit, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia nr. 355 A din 13 mai 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara și constatând conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs având în vedere că acțiunea în constatare a stingerii dreptului de uzufruct viager ce formează obiectul cauzei nu este evaluabilă în bani, așa încât, în speță, sunt incidente revederile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că „hotărârile date în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la Curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

Asupra conflictului negativ de competență, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Acțiunea în constatare a stingerii dreptului de uzufruct viager nu este evaluabilă în bani, așa încât, calea de atac împotriva hotărârii judecătoriei este apelul și nu recursul. Conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 (care este de imediată aplicare) „hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal”. Cum, în speță, hotărârea în primă instanță a fost dată de Judecătoria Timișoara, ea este supusă apelului la Tribunalul Timiș, în favoarea căruia se va stabili competența de soluționare a apelurilor formulate de reclamantă și pârât împotriva sentinței civile nr. 23 din 10 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a apelurilor declarate de reclamanta A.M. împotriva sentinței civile nr. 23/2005 a Judecătoriei Timișoara, precum și de pârâtul B.V.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 septembrie 2005