CtEDO 22.06.2006 Auto

ALTUNISIK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ALTUNISIK c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 75692/01 prezentată de Salih ALTUNIȘIK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 iunie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, L. Caflisch, R. Türmen, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, E. Myjer, judecători, și de domnul V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 septembrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ La 16 octombrie 1992, reclamantul a fost pus în arest provizoriu la 12 noiembrie 1992. Printr-un act de punere sub acuzare din 10 decembrie 1992, Parchetul Diyarbakćr a intentat o acțiune penală, printre altele, împotriva reclamantului pentru separare, apartenență, precum și sprijin și sprijin pentru PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan). La tribunalul din 22 aprilie 1993, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență a schimbat-o, menține reținerea provizorie a reclamantului. Prin hotărârea din 17 iunie 1999, după ce a citit procesele-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență fusese încă schimbată, a indicat faptul că reclamantul nu a putut participa la tribunal din motive medicale, dar nu a prezentat nicio justificare în acest sens. Pe baza articolelor 125 și 59 din Codul penal, Curtea l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea pe viață. Printr-o hotărâre din 31 decembrie 2000, Curtea de Casație Casa la hotărârea atacată. Printr-o hotărâre din 6 noiembrie 2001, s La 29 noiembrie 2001, reclamantul a formulat un recurs la Curtea de Casație. În recursul său, invocând articolele 5 și 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de durata deținerii sale, precum și de durata procedurii. Prin hotărârea din 24 iunie 2002, Curtea de Casație Casa la hotărârea atacată. În noiembrie 2004, instanța de judecată din Düsseldorf, care a înlocuit Curtea de Securitate a statului, l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa cu moartea și apoi a transferat pedeapsa pe viață pentru separare. La 9 decembrie 2004, reclamantul a formulat un recurs în fața Curții de Casație. Procedura este pendinte în fața Curții de Casație. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Invocând art. 6 alin. (1) și (2) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii inițiate în fața instanțelor naționale. La 13 martie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului în calitate de reprezentant al reclamantului, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Salih Altun 000 EUR (88 000 EUR) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții în conformitate cu art. 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. (...) La 9 mai 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că guvernul turc îi oferă dlui Salio Altunșćk, titlul grațios, suma de 8 000 EUR (88 000 EUR) pentru prejudicii, precum și cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menionată anterior pendinte în fața Curii Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat mai sus, Ö se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. (...) Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă