VANGEENBERGHE c. BELGIQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
VANGEENBERGHE c. BELGIQUE (CtEDO, 2006)
SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 18695/04 prezentată de Frans VANGEENBERGHE împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 22 iunie 2006 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele, L. Loucaides, F. Tulkens, N. Vajić, domnii A. Kovler, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători, și de domnul S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 11 mai 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Frans Vangeenberghe, este un resortisant belgian, născut în 1926 și rezident în Woluwe-Saint-Lambert. Este reprezentat în fața Curții de către domnul P. Lambert, avocat la Bruxelles. Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, domnul C. Debruulle, director al Serviciului Public Federal al Justiției. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul unui litigiu referitor la executarea unui contract de credit ipotecar, reclamantul a depus o plângere cu constituirea unei părți civile împotriva X. și B., cu care a încheiat, de la șeful tentativei de înșelătorie și/sau de la Ö culpă sau de la Õ înfășurare. La 19 aprilie 2000, a depus o a doua plângere cu constituirea unei părți civile a șefului falsului și uzului de fals împotriva lui X. La 12 decembrie 1999, camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles a emis o ordonanță de refuz. La 23 decembrie 2002, reclamantul a interceptat apelul. Printr-o scrisoare recomandată din 26 aprilie 2003 cu confirmare de primire din 5 aprilie 2003 Mai 2003, reclamantul a scris procurorului general pentru a-și exprima îngrijorarea cu privire la faptul că, atunci când a consultat dosarul, a constatat că procesul-verbal de audiere al directorului băncii B. de către instanța de judecată nu se mai afla la dosar. El a solicitat să se poată consulta din nou această cameră și să cunoască motivele pentru care această piesă a fost retrasă din dosar. Prin hotărârea din 30 iunie 2003, camera de acuzații a confirmat, în esență, hotărârea pronunțată. Reclamantul s-a ocupat de casare la 1 iulie 2003. La 15 septembrie 2003, reclamantul a scris președintelui pentru a obține o prelungire a termenului prevăzut pentru depunerea concluziilor, susținând circumstanțe independente de voința sa (decesul consiliului său, dl B. și refuzul dlui (batonier) și al dlui G. (asociat al dlui B.) de a redacta memoriul). La 16 septembrie 2003, grefa i-a răspuns că depozitul trebuia să aibă loc în termenul prevăzut la art. 2015/17a din Codul de procedură penală care expira la 18 septembrie 2003. Reclamantul, nereprezentat, și-a depus memoriul la 17 septembrie 2003 și a reamintit circumstanțele privind depunerea memoriului său. La 27 noiembrie 2003, pârâta, banca I. succesoare a băncii B., a depus un memoriu în răspuns. Acest memoriu a fost primit de grefa Curții de Casație la 28 noiembrie 2003. La 28 noiembrie 2003, fără a fi luat cunoștință de memoriul depus de pârât, reclamantul a întocmit un memoriu suplimentar care a fost primit la 1 noiembrie 2003. În decembrie 2003, prin grefa Curții de Casație și care viza primirea unei scrisori de la banca I. la 28 octombrie 2003. Prin Hotărârea din 3 decembrie 2003, Curtea de Casație a respins recursul. La 4 decembrie 2003, reclamantul a primit memoriul pârâtului prin intermediul domnului M., care nu îl reprezenta în fața Curții de Casație. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, în special principiul egalității armelor, reclamantul, care se bazează pe Tribunalul Wynen c. Belgia, se plânge că pârâtul în casare nu este supus nici unui termen pentru depunerea memoriului său contrar părții solicitante care face obiectul termenului prevăzut la art. În acest caz, pârâta a fost informată, fără ca aceasta să fi fost informată înainte de data la care a fost depusă memoriul, în afara termenului prevăzut la articolul mai sus menționat și, prin urmare, a fost privat de posibilitatea de a-i răspunde. Invocând aceeași dispoziție, reclamantul se plânge, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, de dispariția dosarului procesului-verbal de audiere al directorului băncii B. și de refuzul de a-i furniza copia. Invocând obligația de motivare prevăzută în art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul afirmă că, în speță, motivarea de a se pronunța în fața camerei de acuzații este lacună. Reclamantul critică, de asemenea, motivarea hotărârii Curții de Casație. La 16 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului. Subsemnatul, domnul Claude Debruulle, agent al guvernului, declară că guvernul belgian oferă domnului Frans Vangeenberghe suma de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, se înțelege fără orice impozit aplicabil și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 9 mai 2006, Curtea a primit următoarea declarație din partea reprezentantului reclamantului, subsemnatul, maestrul Pierre Lambert, avocat, remarcă faptul că guvernul belgian este pregătit să plătească domnului Frans Vangeenberghe suma de 2 500 EUR (două mii cinci). sute de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, se înțelege fără orice impozit aplicabil și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Belgiei cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte