Ayyildiz și alții împotriva Turciei

Reclamanții, dl Necmettin Ayyıldız, dl İsmail Yakut și dl Abdullah Șeker, sunt cetățeni turci, care s-au născut în 1928, 1927 și, respectiv, 1926 și trăiesc în Diyarbakır. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M. Tanrıkulu, avocat care practică în Diyarbakır. La 23 mai 2000, dl Ayyıldız a murit și la 4 mai 2005, moștenitorii săi au exprimat interesul în continuarea actualului solicitant. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 iulie 1999, un conflict armat a avut loc între forțele de securitate și militantii PKK în satul reclamanților Narlıca, în districtul Kulp, Diyarbakır. În timpul conflictului, unele dintre proprietățile reclamanților au fost distruse.

În special, viiurile lui Necmettin Ayyıldız din 3 dönüm (2.760 m2) și copacii fructelor, casa lui İsmail Yakut, hambarul de lapte și animalele, hambarul de lapte și animalele lui Abdullah Șeker au fost deteriorate ca urmare a unui incendiu care a izbucnit. Gardienii satului nu au permis reclamanților să-și salveze animalele în timpul incendiului. La 25 iulie 1999, trei ofițeri de gendarme au elaborat o scenă a raportului incidentului. Potrivit raportului, un incendiu a început ca urmare a conflictului care apoi s-a răspândit la hambarii lui İsmail Yakut și Abdullah Șeker. Raportul a declarat în continuare că un număr de animale aparținând acestor solicitanți au fost ucise din cauza incendiului.

La 26 iulie 1999, ofițerii de la Comandamentul Kulp Gendarme au luat declarații de la İsmail Yakut și Abdullah Șeker. Declarațiile lor au confirmat scena raportului incidentului din 25 iulie 1999. Abdullah Șeker și İsmail Yakut au depus cereri la Biroul Guvernatorului Județean Kulp la 2 august și, respectiv, 3 august 1999. Ei au solicitat autorităților să stabilească daunele lor, dar nu au primit niciun răspuns la cererile lor. Abdullah Șeker și İsmail Yakut au luat măsuri de declarație în fața Curții Civile Kulp la 9 august și, respectiv, 11 august 1999. Ei au solicitat instanței să evalueze daunele pe care le-au suferit. La 12 august 1999, Curtea Civilă Kulp a hotărât să nu efectueze o vizită pe loc în Narlıca, deoarece a fost informată de comanda generală a districtului că zona nu este sigură și că nu există personal sau echipament suficient pentru a asigura securitatea vizitei.

La 13 august 1999 Necmettin Ayyıldız a interzis o acțiune declaratorie în fața Curții Magistratelor Kulp (Sulh Hukuk Mahkemesi) pentru o evaluare a daunelor pe care le-a suferit. La 16 august 1999, Curtea a hotărât să nu efectueze o inspecție care citează același raționament ca Curtea Civilă Kulp. Ancheta efectuată de autoritățile a arătat că, în urma cererilor lor de compensare, dl Șeker și dl Yakut au primit 350.000.000 de lire turce (TL) și, respectiv, 400.000.000 de lire. Ancheta a dezvăluit în continuare că dl Ayyıldız nu a suferit nici o pierdere sau nici o deteriorare a incidentelor. De asemenea, Guvernul a subliniat Legea privind compensarea pierderilor rezultate din cauza terorismului și a luptei împotriva terorismului, care a fost adoptată de Marea Adunare Națională la 14 iulie 2004 și a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 („Legea de compensare”).

Legea de compensare prevedea un remediu suficient care să poată remedia plângerile Convenției ale persoanelor care au suferit daune rezultate din lupta împotriva terorismului din regiune. În acest sens, „Comisii de evaluare a datelor și de compensare” au fost înființate în șaptezeci și șase de provincii. Persoanele care au suferit daune ca urmare a terorismului sau a măsurilor luate de autoritățile pentru combaterea terorismului ar putea depune o cerere cu comisia de compensare relevantă care solicită compensare. Numărul de persoane aplicate acestor comisii a atins deja aproximativ 170.000. Un alt 800 de persoane, ale căror cereri erau în așteptare în fața Curții, au solicitat și comisioanele de compensare.

Mulți săteni au primit deja compensații pentru daunele pe care le-au suferit. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Curții de İçyer v. Turcia (n. 18888/02, §§ 44-54, 12 ianuarie 2006) și în hotărârea sa de Doğan și alții v. Turcia (n. 88038811/02, 8813/02 și 8815-8819/02, §§ 31-35, CEDO 2004-VI)

The applicants, Mr Necmettin Ayyıldız, Mr İsmail Yakut and Mr Abdullah Șeker, are Turkish nationals, who were born in 1928, 1927 and 1926 respectively and live in Diyarbakır. They are represented before the Court by Mr M. S. Tanrıkulu, a lawyer practising in Diyarbakır. On 23 May 2000, the applicant Mr Ayyıldız died and on 4 May 2005, his heirs expressed interest in continuing his present applicant. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 24 July 1999 an armed clash took place between the security forces and PKK militants in the applicants’ village of Narlıca, in district of Kulp, Diyarbakır. During the clash, some of the applicants’ property was destroyed.

In particular, Necmettin Ayyıldız’s vineyards of 3 dönüm (2,760 m2) and fruit trees, İsmail Yakut’s home, dairy barn and livestock, Abdullah Șeker’s dairy barn and livestock were damaged as a result of a fire that broke out. The village guards did not allow the applicants to save their livestock during the fire. On 25 July 1999 three gendarme officers drew up a scene of incident report. According to the report, a fire started as a result of the clash which then spread to the barns of İsmail Yakut and Abdullah Șeker. The report further stated that a number of livestock belonging to these applicants were killed because of the fire. On 26 July 1999 officers from the Kulp Gendarme Command took statements from İsmail Yakut and Abdullah Șeker.

Their statements confirmed the scene of the incident report of 25 July 1999. Abdullah Șeker and İsmail Yakut lodged petitions with the Kulp County Governor’s Office on 2 August and 3 August 1999 respectively. They requested the authorities to establish their damage but they received no response to their petitions. Abdullah Șeker and İsmail Yakut brought declaratory actions before the Kulp Civil Court on 9 August and 11 August 1999 respectively. They requested the court to assess the damage they had sustained. On 12 August 1999 the Kulp Civil Court decided not to hold an on-site visit in Narlıca as it had been informed by the district gendarme command that the area was not safe and that there was not sufficient staff or equipment to provide security for the visit.

On 13 August 1999 Necmettin Ayyıldız brought a declaratory action before the Kulp Magistrates’ Court (Sulh Hukuk Mahkemesi) for an assessment of the damage he had suffered. On 16 August 1999 the court decided not to hold an inspection citing the same reasoning as the Kulp Civil Court. The investigation carried out by the authorities indicated that subsequent to their requests for compensation, Mr Șeker and Mr Yakut had received 350,000,000 Turkish liras (TL) and 400,000,000 TL respectively. The investigation further revealed that Mr Ayyıldız had not suffered any loss or damage upon the incidents. The Government also pointed to the Law on Compensation for Losses resulting from Terrorism and the Fight against Terrorism that was passed by the Grand National Assembly on 14 July 2004 and entered into force on 27 July 2004 (“Compensation Law”).

The Compensation Law provided for a sufficient remedy capable of redressing the Convention grievances of persons who suffered damages resulting from the fight against terrorism in the region. In that connection, “Damage Assessment and Compensation Commissions” were set up in seventy-six provinces. Persons who had suffered damage as a result of terrorism or of measures taken by the authorities to combat terrorism could lodge an application with the relevant compensation commission claiming compensation. The number of persons applying to these commissions had already attained approximately 170,000. A further 800 persons, whose applications were pending before the Court, had also applied to the compensation commissions.

Many villagers had already been awarded compensation for the damage they had sustained. A description of the relevant domestic law can be found in the Court’s decision of İçyer v. Turkey (no. 18888/02, §§ 44-54, 12 January 2006) and in its judgment of Doğan and Others v. Turkey (nos. 88038811/02, 8813/02 and 8815-8819/02, §§ 31-35, ECHR 2004-VI)