ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2009/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vrancea, secția penală, prin sentința penală nr. 427 din 21 octombrie 2005, l-a condamnat printre alții pe inculpatul Z.D.C., la pedeapsa de un an închisoare și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și respectiv de art. 78 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. A menținut starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații Z.D.C.

și T.I. Prin încheierea de ședință din 10 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 8589/44/2005 secția penală de la Curtea de Apel Galați a admis cererea de amânare a cauzei pentru lipsa de apărare a inculpatului T.I. și având în vedere dispozițiile art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului Z.D.C. este legală și temeinică și a apreciat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în vedere faptele comise. Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Z.C.D. A criticat încheierea ca nelegală și netemeinică susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării și în plus este bolnav astfel că se impune ca judecata să continue în stare de libertate.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. În recurs inculpatul susține că temeiurile avute în vedere au încetat și în plus că suferă de afecțiuni grave care impun tratament medical. Acest ultim aspect nu a fost invocat în cursul judecății iar revocarea măsurii arestării pe motive de sănătate nu poate fi dispusă decât în măsura formulării unei cereri și a constatării pe baza unei expertize medico-legale, că inculpatul suferă de o boală gravă care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P.

ori care îl împiedică să participe la judecată, în această ultimă situație instanța urmând a dispune conform art. 303 C. proc. pen. și suspendarea judecății. Așa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de tâlhărie se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani, și fapta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, urmează a respinge recursul. Văzând și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Z.D.C. împotriva încheierii din 10 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 8589/44/2005. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2006.