ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4998/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4998/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând asupra recursului de
față:
Prin sentința civilă nr. 297 din 7
martie 2003 a Tribunalului Sălaj, a fost admisă, în parte, cererea
contestatorului V.G. și s-a dispus anularea procesului verbal de licitație
încheiat de lichidatorul N.V.D. la 24 iulie 2002 în favoarea adjudecatarului SC
T.D.G. SRL Zalău.
A fost respinsă cererea privind
constatarea nulității absolute a licitației din 7 ianuarie 2003 și a
procesului-verbal din aceeași dată ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință
instanța de fond a reținut că neregularitatea privind încălcarea dispozițiilor art.
506 alin. (1) C. proc. civ., a fost acoperită prin depunerea de către
adjudecatar, anterior licitației a întregului preț al bunurilor adjudecate, iar
nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 510 C. proc. civ., nu poate fi
invocată de către debitoare, aceasta neavând interes.
Sentința a fost menținută prin
decizia nr. 517 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, care a respins ca
nefondat recursul contestatorului V.G.
Împotriva acestor hotărâri a
formulat recurs în anulare P.G. criticându-le ca vădit nelegale pentru lipsa
acordului judecătorului sindic (exprimat printr-o încheiere) și pentru lipsa
votului creditorilor.
Se arată că, în aceste condiții atât
licitația cât și procesul verbal din 7 ianuarie 2003 sunt lovite de nulitate.
Este criticată și nedepunerea
cauțiunii de 10 %, conform art. 506 alin. (1) C. proc. civ.
Se mai arată că în prezent cadrul
procesual s-a modificat și cel doi creditori au cesionat creanțele în favoarea
creditorului unic SC C.J., care înțelege să renunțe la acțiunea de faliment și
intenționează să continue activitatea în asociere cu debitorul.
Recursul în anulare este nefondat
pentru următoarele considerente:
În cauză nu se regăsește o încălcare
esențială a legii de natură a determina soluționarea greșită a cauzei pe fond.
Licitația din 7 ianuarie 2003 a fost desfășurată cu respectarea condițiilor
legale și întregul preț a fost depus anterior licitației fiind astfel acoperite
neregularitățile procedurale care oricum nu erau de natură a determina
soluționarea pe fond a cauzei.
Pe de altă parte nu poate fi avută
în vedere în această fază a procesului sau prin această modalitate reapariția
șanselor de salvare a afacerii și a locurilor de muncă ce constituie
într-adevăr o rațiune importantă pentru revenirea la stadiul de firmă în
funcțiune a debitoarei însă imposibilitatea acestei reveniri este datorată
limitelor de reglementare în procedura Legii nr. 64/1995. Întrucât prin
trecerea la faliment societatea este dizolvată de drept ea nu mai are nici o
șansă juridică de a reveni pe piață chiar dacă s-ar dovedi că afacerea
respectivă este viabilă.
Numai o viitoare reglementare care
ar îngădui întoarcerea din faliment ar permite și rezolvarea unor astfel de
situații care își regăsesc soluții în economiile dezvoltate și care au
reglementări nuanțate, menite să acopere toate ipotezele realității și mai ales
să realizeze principiul esențial al legii comerciale acela de a permite
comerțului, în sens larg de activitate economică utilă să se desfășoare nu să-l
îngrădească.
Negăsindu-se întemeiat recursul în
anulare acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul în anulare
declarat de P.G. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva
deciziei nr. 917 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Cluj și a sentinței nr. 297
din 7 martie 2003 a Tribunalului Sălaj.
Obligă intimata SC P.C.P. SRL Zalău
la plata sumei de 2.000 lei noi (20.000.000) cheltuieli de judecată către
intimata SC T.D.G. SRL Zalău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 26 octombrie 2005.