ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5369/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Prahova sub nr. 1047 din 1 mai 2006 contestatoarea V.M.A. a chemat

în judecată pe intimata SC R. SA, solicitând anularea dispoziției nr. 2 din 9

ianuarie 2006 emisă de intimată, obligarea acesteia să-i acorde măsuri

reparatorii în echivalent pentru casa demolată și să-i restituie în natură

crama situată în Valea Călugărească.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 1346 din 24 octombrie 2007 a admis în parte contestația, a anulat

dispoziția nr. 2 din 9 ianuarie 2006 emisă de intimată pe care a obligat-o să

acorde contestatoarei măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa demolată

și crama, situată în Valea Călugărească, județul Prahova.

Instanța a reținut că reclamanta

este succesoarea autorilor C.I. și P., ce au avut în proprietate, conform

actului de proprietate din 1940, imobilul cu destinația de cramă și casă,

situat în comuna Valea Călugărească.

S-a conchis de către Tribunalul

Prahova că este greșită soluția de respingere a notificării ca fiind prescrisă,

dat fiind că aceasta a fost formulată în termen, iar pe fondul cauzei s-a

apreciat că este fondată contestația, din concluziile raportului de expertiză

rezultând faptul că crama este imposibil de restituit în natură, în prezent

având destinația de beci refăcut și consolidat peste care s-a construit o

cantină și în continuare un bloc alimentar.

S-a constatat în speță

aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat apel

intimata, susținând că nu poate fi obligată să plătească despăgubiri

contestatoarei, aceste măsuri reparatorii urmând a fi acordate prin legea

specială, că ea nu este unitate deținătoare în sensul legii și nici entitate

investită cu soluționarea notificării, bunurile solicitate neaflându-se în

patrimoniul său.

Prin decizia civilă nr. 28 din 1

februarie 2008 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat împotriva

sentinței civile atacate, a schimbat în parte sentința în sensul înlăturării

obligației intimatei SC R. SA Valea Călugărească să acorde contestatoarei

V.M.A. măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa demolată și cramă,

despăgubirile urmând a fi acordate în condițiile legii speciale.

Pentru a decide astfel, curtea a

reținut că s-a făcut dovada de către contestatoare a calității sale de persoană

îndreptățită conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind moștenitoarea

defuncților săi părinți I.G.C. și P.C., care au deținut în proprietate imobilul

în litigiu. S-a reținut și calitatea de entitate investită cu soluționarea

notificării (fiind unitate deținătoare), pentru intimată, calitate în care a

emis și dispoziția nr. 2 din 9 ianuarie 2006 ce face obiectul contestației.

Curtea a considerat, pe fondul

cauzei că instanța de fond a greșit când a obligat intimata să acorde măsuri reparatorii

prin echivalent, deoarece conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001,

despăgubirile aferente imobilelor preluate abuziv se acordă în condițiile legii

speciale.

A fost astfel înlăturată dispoziția

de obligare a intimatei la acordarea către contestatoare a măsurilor

reparatorii prin echivalent, despăgubirile urmând a fi acordate în condițiile

legii speciale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta V.M.A., care a învederat următoarele motive de nelegalitate

întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nu s-a avut în vedere că notificarea

a fost soluționată de SC R. SA Valea Călugărească, aceasta având calitate de

unitate deținătoare și de entitate învestită cu soluționarea notificării. Se

mai precizează că pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor trebuie să

existe o dispoziție sau o decizie prin care unitatea deținătoare să constate

dreptul persoanei îndreptățite de a beneficia de măsuri reparatorii prin

echivalent.

Astfel, prin pronunțarea deciziei de

către curtea de apel s-a îngrădit dreptul recurentei la măsurile reparatorii

prin echivalent, deoarece nu a obligat intimata la emiterea unei noi dispoziții

în baza sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova.

La dosarul cauzei intimata SC R. SA

Valea Călugărească a depus întâmpinare prin care solicită respingerea

recursului deoarece neexistând cadru legal, societatea nu poate emite o decizie

și să trimită dosarul nici unei instanțe în vederea acordării de despăgubiri

bănești.

Recursul se privește a fi nefondat

și se va respinge pentru considerentele ce succed:

Art. 1 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 statuează că „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizații

cooperatiste sau orice alte proprietăți, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 se restituie

în natură, iar prin alin. (2) s-a reglementat că dacă restituirea în natură nu

este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

În conformitate cu alin. (3) al

aceluiași articol, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare

cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată, iar măsurile reparatorii constând în echivalent constând

în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale prevăd regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv se

propun a fi acordate prin decizie sau dispoziție motivată a unității investite

cu soluționarea notificării. Pentru asigurarea ducerii la îndeplinire a acestor

măsuri într-un spirit rezonabil, prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost

reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

În mod corect Curtea a înlăturat

dispoziția de obligare a intimatei SC R. SA Valea Călugărească să acorde

contestatoarei V.M.A. măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa demolată

și cramă, considerând că despăgubirile cuvenite contestatoarei se vor acorda în

condițiile legii speciale.

Criticile formulate de recurenta

reclamantă nu sunt fondate, Curtea de Apel nu a înlăturat dispoziția privind

obligarea emiterii unei decizii de către intimată prin care să-i constate

reclamantei dreptul de beneficiară de măsuri reparatorii prin echivalent, ci în

mod corect a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent (despăgubiri), dar care vor fi acordate în condițiile legii

speciale. De altfel celelalte dispoziții ale sentinței atacate (prin care s-a

admis contestația și s-a anulat dispoziția nr. 2/2006) au fost păstrate.

După modificarea art. 24 din Legea

nr. 10/2001, abrogarea art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 (prin Legea nr.

247/2005), și intrarea în vigoare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

deciziile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, sunt supuse

aceleiași proceduri (art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005), urmând a fi

înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea

evaluării finale și a emiterii titlurilor de proprietate.

Pentru considerentele prezentate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatoarea V.M.A. împotriva deciziei nr. 28 din 1 februarie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 octombrie 2008 .