ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5339/2005

Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta debitoare SC E. SRL a formulat contestație la executarea sentinței comerciale nr. 1476 din 25 ianuarie 2001 a Judecătoriei Alexandria, titlul executoriu al executorului judecătoresc M.M., privind pe creditoarea C.M.U.A. Motivându-și cererea reclamanta arată că sentința nu a rămas definitivă și în ea se face referire la un alt imobil care se execută silit în realitate. Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 505 din 17 mai 2004 a admis contestația la executare, a înlăturat ca premature formele de executare și a obligat-o pe creditoare la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că hotărârea nu este irevocabilă astfel încât cererea de executare este prematură.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea susținând că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă, iar sentința care a fost luată în considerare de instanța de fond nu are nici o legătură cu titlul executor în baza căruia s-a pornit executarea, astfel că în mod greșit au fost înlăturate ca premature formele de executare. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 80 din 28 ianuarie 2005 a admis apelul creditoarei, a schimbat în tot sentința și a respins contestația la executare ca nefondată. S-a reținut că sentința civilă nr. 1476 din 25 octombrie 2001, care reprezintă titlu executoriu este irevocabilă, iar celelalte sentințe sunt fără relevanță în cauză. Această decizie a fost atacată cu recurs de către debitor care susține motivele, prevăzute de art. 304 pct. 3, 6, 7 și 9 C. proc.

civ. Se susține că Judecătoria Alexandria era competentă să soluționeze contestația la executare nefiind o contestație la titlu. Pe de altă parte s-a dat ceea ce nu s-a cerut întrucât sentința civilă nr. 1476/2001 a Tribunalului Teleorman s-a bazat pe O.G. nr. 5/2001 (o creanță născută dintr-un contract de vânzare cumpărare) iar sentința nr. 1676/2003 rezulta dintr-un partaj. Este criticată hotărârea ca interpretând greșit actul dedus judecății, deoarece s-a pronunțat asupra executării silite ce avea la bază sentința nr. 1476/2001 dar aceasta fusese atacată separat. De asemenea contestația viza înlăturarea formelor de executare realizate în baza sentinței civile nr. 1676 din 23 iunie 2003. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin acțiune s-a contestat executarea sentinței comerciale nr. 1476 din 21 octombrie 2001 a Judecătoriei Alexandria motivat de faptul că aceasta nu este definitivă.

De asemenea și procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 11 februarie 2004 privește același titlu executoriu, respectiv sentința comercială nr. 1476 din 25 octombrie 2001. Această sentință este pronunțată de Tribunalul Teleorman și nu de Judecătoria Alexandria așa cum greșit motivează contestatorul. Față de această împrejurare competența de soluționare a fost respectată, întrucât în realitate se contestă executarea sentinței tribunalului nefiind întemeiat motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Nici critica referitoare la judecarea a altceva decât ce s-a cerut nu este întemeiată deoarece s-a formulat contestație la executare împotriva sentinței nr. 1476/2001 a Tribunalului Teleorman și s-a judecat această cerere.

Faptul că debitoarea intenționa să înlăture cu această contestație formele de executare realizate în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1676 din 23 iunie 2003, nu poate fi considerată ca o depășire a limitelor investirii de către instanța de fond. Așadar nu este întemeiată nici critica privind art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Pentru aceleași motive recurenta apreciază că a fost interpretat greșit actul dedus judecății instanța de apel apreciind că a fost investită cu o contestație împotriva executării silite bazate pe sentința nr. 1476/2001, când contestația viza înlăturarea formelor de executare bazate pe sentința nr. 1676 din 23 iunie 2003. Nici reformulată astfel pentru a se încadra în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., critica nu este fondată pentru că intenția trebuie să se regăsească în cererea formulată la instanța de fond. Acțiunea este formulată clar ca o contestație la executarea sentinței comerciale nr. 1476 din 21 octombrie 2001, așa cum se menționează expres la dosarul de fond nr. 889/2004, motiv pentru care va fi apreciată ca neîntemeiată și critica bazată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Negăsindu-se întemeiate nici unul dintre motivele de recurs, urmează ca acesta să fie respins ca nefondat recursul debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC E. SRL Alexandria, împotriva deciziei nr. 80 din 28 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.