ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64/ F din

18 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 689/P/2005, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul M.F.S.

împotriva rezoluției din 21 martie 2002 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești în dosarul nr. 153 P/2001.

A fost obligat petiționarul la 100

lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin rezoluția din 21 martie 2002 dată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 153/P/2001, s-a confirmat

propunerea organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauza

privind pe G.N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246

C. pen. și art. 12 din Legea nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală.

În fapt, s-a arătat că în luna

octombrie 2001 M.S., reprezentantul firmei SC H.T.K.I.O.P. AS Istanbul Turcia a

formulat plângere penală împotriva numitului G.N., administratorul firmei A.S. SA

Pitești motivat de faptul că nu i-a achitat o datorie de 343.210 dolari și că

nu a înregistrat în contabilitate această creanță.

Parchetul a reținut că între cei doi

administratori au existat încă din 1994, relații comerciale, astfel că firma

petiționarului a achitat către două firme din Turcia, facturi întocmite pe

numele firmei numitului G.N., pentru marfa ridicată și prelucrată de acesta,

plăți care se ridică la suma sus-prevăzută. S-a convenit că în schimbul acestor

plăți, G.N. să livreze firmei petiționarului, produse realizate de el, dar

obligațiile comerciale nu au fost respectate în totalitate, ceea ce l-a

determinat pe petiționar să formuleze plângere penală.

Ca atare s-a decis de către procuror

că în cauză nu s-a săvârșit vreo infracțiune, ci este vorba de rularea unor

contracte comerciale, iar eventualele neexecutări ale obligației contractuale

trebuie rezolvate pe calea unui litigiu comercial.

Cu privire la pretinsa evaziune

fiscală, expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că toate

facturile de import au fost înregistrate în evidența contabilă de către numitul

G.N.

Rezoluția procurorului a fost

validată de procurorul ierarhic prin rezoluția din 14 iunie 2005 pronunțată în

dosarul nr. 713/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Împotriva rezoluției procurorului,

petiționarul M.F.S. a formulat în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., plângere la instanță, susținând că numitul G.N. a săvârșit

infracțiunea de abuz în serviciu și evaziune fiscală.

Verificând rezoluția procurorului pe

baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond a constatat că

plângerea este neîntemeiată, fiind respinsă, ca atare.

Din actele premergătoare efectuării

urmăririi penale a rezultat că de mai multă vreme între petiționar (cetățean

turc) și numitul G.N. (cetățean român) există relații comerciale contractuale,

acestea derulându-se din anul 1994, contractele având, în principal, ca obiect

cumpărarea și vânzarea de mărfuri.

Infracțiunile în legătură cu care

s-a formulat plângerea penală (abuz în serviciu și evaziune fiscală) se

săvârșesc, sub raport subiectiv numai cu intenție, ceea ce implică prevederea

de către făptuitor a unui rezultat socialmente periculos și urmărirea sau

acceptarea producerii acestuia.

Or, în speță, nu s-a făcut dovada că

apriori, numitul G.N. a avut o reprezentare frauduloasă a faptelor și

consecințelor acestora. Faptul că pe parcursul derulării contractului una din

părți nu și-a mai executat obligațiile comerciale, nu duce, de plano, la

concluzia că s-a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, motivul neexecutării putându-l constitui ori imposibilitatea din

partea debitorului sau alte cauze care au relevanță comercială (într-un eventual

litigiu comercial), nicidecum penal.

Privitor la infracțiunea de evaziune

fiscală s-a constatat, așa cum corect a reținut și procurorul că pe baza

expertizei contabile, s-a stabilit că toate facturile de import au fost

înregistrate în evidența contabilă a firmei învinuitului SC A.S. SA Pitești ce

exclude evident reținerea infracțiunii.

Prin urmare, în raport cu aceste

considerente, apreciindu-se ca legală și temeinică rezoluția procurorului a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., fiind obligat petiționarul la cheltuieli

judiciare către stat, în raport cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs petiționarul M.F.S., criticând-o în scris

pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe motive de recurs, ce au fost

depuse la dosar de către apărătorul acestuia.

Astfel, apărătorul petiționarului a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 18 C.

proc. pen., în sensul că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe esențiale

solicitate de natură să-i respecte acestuia drepturile materiale, urmare celor

de mai sus s-a comis o gravă eroare de fapt.

Se arată că în dosarul nr. 153/P/2001

al parchetului au fost formulate două plângeri penale distincte, prima sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 87/1994,

iar o a doua pentru infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale

pentru un prejudiciu de 49.500 dolari S.U.A., plângere întregită la un

prejudiciu total de 453.539 dolari S.U.A.

În ceea ce privește a doua plângere

se refuză efectuarea de acte de cercetare penală, se trece peste ea fără comentarii,

nu s-a efectuat nici un act premergător de cercetare penală, nu a fost audiat

pentru a i se cunoaște poziția față de fapta reclamată, operațiunea de

compensare neavând la bază operațiuni reale, profitându-se de neștiința

partenerului turc s-a întocmit în fals procesul-verbal de compensare,

rezultatul fiind însușirea sumei de 49.500 dolari S.U.A. de către făptuitori.

De asemenea, apărătorul a menționat

că a dovedit fără putință de tăgadă în dosarul 51/c/2004 al Tribunalului Argeș,

că la data întocmirii procesului-verbal de compensare nr. 4309 din 27 iulie

2001, reprezentantul firmei „H.T.K.…” anume M.F.S. nu se afla în România, ci în

Turcia și deci semnătura de pe procesul-verbal nu-i aparține, ca de altfel nici

parafa, anexând hotărârea la care face referire.

Se apreciază necesitatea efectuării

de acte de cercetare penală, constând în audierea făptuitorilor, verificarea

apărărilor lor, a relațiilor comerciale dintre firmele implicate în compensare,

expertiza tehnică a scrisului pentru a se constata dacă semnătura de pe

procesul-verbal de compensare este reală sau falsă.

Apărătorul petiționarului a

considerat că nici prima faptă reclamată nu a fost cercetată în profunzime,

soluția rezumându-se la expertiza contabilă, nu a fost audiată partea civilă,

nu se știe de ce sumele au fost trecute prin diferite conturi, nu s-a făcut

verificarea încrucișată de acte pentru a se stabili dacă este vreun prejudiciu,

solicitând admiterea recursului, desființarea soluției de neurmărire și

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în vederea

începerii urmăririi penale pentru faptele reclamate.

Examinând recursul declarat de

petiționarul M.F.S. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, atât în

raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 18 C. proc. pen., cât și din

oficiu, potrivit art. 385

6

din același cod, Înalta Curte apreciază

recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

corect și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului M.F.S.

Înalta Curte consideră că au fost

evaluate actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de

confirmare a propunerii organului de poliție de neîncepere a urmăririi penale

față de G.N., cercetat pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art.

12 din Legea nr. 87/1994.

Așa cum rezultă din cauză au fost

examinate, în ansamblu lor criticile formulate de petiționar, în raport cu persoana

și faptele pretins a fi săvârșite de către acesta, avându-se în vedere

plângerile formulate de acesta.

Astfel, pe parcursul cercetărilor au

fost ascultați petiționarul M.F.S., potrivit declarației date, tradusă de

traducător autorizat și făptuitorul G.N., declarație aflată la același dosar,

în care au fost descrise relațiile comerciale, operațiuni efectuate legate de

fire și fibre sintetice, aspecte legate de suma de 343.210 dolari S.U.A.

Au fost depuse la dosarul de

urmărire penală fotocopiile actului de recunoaștere a creanței și

angajamentului de plată, act de garanție încheiat între SC A.M.S. SA, în

calitate de debitoare și „SC H.T.K.I.O.P.I. TURCIA”, în calitate de creditoare,

pentru recunoașterea unei datorii de 343.210 dolari S.U.A. și proveniența

acestuia, autentificat la notariat, prin încheierea de autentificare nr. 618

din 11 mai 2001 la Biroul Notarului Public I.G., din dosarul de urmărire

penală, precum și ale procesului-verbal de compensare nr. 28 încheiat între SC

A.M.S. SA Pitești, SC N. SA și SC H.T.K. pentru stingerea datoriilor,

contractului de vânzare nr. 5 din 30 octombrie 2000 și a unei facturi din

același dosar de urmărire penală.

Organul de cercetare penală, prin

ordonanța din 21 ianuarie 2002 a dispus efectuarea unei expertize contabile, cu

mai multe obiective, respectiv dacă în evidențele contabile SC A.M.S. SA sunt

înregistrate documentele și facturile emise de SC H.T. în sumă de 343.210

dolari S.U.A. și dacă între aceste societăți au existat relații comerciale;

dacă SC A.M.S. SA Pitești are o datorie de 343.210 dolari S.U.A. față de SC H.T.

și în ce constă această datorie, precum și modul de stingere a datoriilor; dacă

în evidențele SC A.M.S. SA Pitești sunt înregistrate facturile emise de SC W.I.L.

și SC C.H. AS Istanbul, în caz că nu, care este prejudiciul adus bugetului de

stat; care este legislația încălcată și cine se face răspunzător.

A fost întocmit raportul de

expertiză contabilă, ale cărui constatări au fost menționate pentru fiecare

obiectiv stabilit, concluzionând în esență că facturile care totalizează

343.207,90 dolari S.U.A. au reprezentat importuri efectuate de firmele

administrate de G.N. de la SC W.I.L., 212.760 dolari S.U.A. și SC C., 14.374,80

dolari S.U.A. de la C. prin SC R., 116.073,10 dolari S.U.A., fiind evidențiate

facturile de import înregistrate în evidența contabilă la SC A.M.S. SA Pitești;

datoria de 343.210 dolari S.U.A. face parte integrantă din obligațiile totale

1.420.018,564 dolari S.U.A., care au fost acoperite de exporturile efectuate în

sumă de 1.500.667,85 dolari S.U.A., inclusiv transfer valutar; facturile emise

de SC W.I.L. și SC C. au fost înregistrate în evidența contabilă a SC A.M.S. și

SC R. și nu a fost stabilit prejudiciu adus bugetului de stat; expertiza nu a

stabilit încălcări de legislație, cu precizarea că există diferențe de valoare

înscrisă în facturile de export, din evidența contabilă a SC A.M.S. Pitești și

facturile prezentate de H., fără de care nu se poate pronunța expertiza;

compensare în sumă de 1.590.643.591 lei, echivalent a 49.500 dolari S.U.A., din

punct de vedere contabil este legală, cu precizarea că trebuia acceptată și

persoana juridică destinatară (H.), aflată la același dosar de urmărire penală.

De asemenea, la dosar se află depuse

fotocopiile unor înscrisuri în materie comercială.

Ulterior rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale dată la 21 martie 2002 de către Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Pitești, petiționarul M.S. a formulat plângere la procurorul general al

aceluiași parchet, înregistrată sub nr. 713 la 29 aprilie 2005 în care

menționează că procesul-verbal de compensare nr. 28 este fals, nesemnat de el,

iar că acest înscris este necorespunzător realității a rezultat și din sentința

comercială nr. 926/ C din 1 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul comercial

Argeș, hotărâre rămasă definitivă, irevocabilă și învestită cu formulă

executorie, solicitând redeschiderea și reluarea cercetării penale, anexând

fotocopia sentinței menționate și altor înscrisuri.

Prin sentința comercială nr. 926/ C

din 1 iulie 2004 a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ,

a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC H.T.K.I.I.M.M.H.I. – Turcia,

reprezentată prin avocat O.C., împotriva pârâtei SC N. SA Pitești.

S-a constatat nulitatea procesului-verbal

de compensare nr. 28 înregistrat la SC N. SA Pitești sub nr. 4309 din 27 iulie 2001.

A fost obligată pârâta SC N. SA Pitești

să plătească reclamantei suma de 49.500 dolari S.U.A., cu titlu de contravaloare

marfă.

A fost obligată pârâta la plata

dobânzilor până la achitarea integrală a debitelor.

S-a respins acțiunea în pretenții

formulată de reclamanta SC H.T.K.I.I.M.M.H.S. Turcia față de pârâta SC A.M.S. SRL

Pitești.

A fost obligată pârâta SC N. SA

Pitești la plata sumei de 48.552.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin rezoluția din 14 iunie 2005

dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești în

dosarul nr. 713/2005 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de M.S.

și în a cărei parte expozitivă se face referire la plângerea petiționarului

împotriva soluției, în sensul solicitării acestuia de a fi efectuate cercetări

mai complete și tragerea la răspundere penală a numitului G.N.

Înalta Curte apreciază că instanța

de fond a făcut o corectă și obiectivă evaluare a materialului probator

administrat, analizându-se criticile formulate de petiționar față de conținutul

infracțiunilor de abuz în serviciu și evaziune fiscală, constatându-se că

neexecutarea unor obligații comerciale ce decurg dintr-un contract, poate avea

la bază cauze comerciale și nu se circumscriu automat unei activități

infracționale, respectiv conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și nici infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece

facturile de import au fost înregistrate în evidența contabilă a firmei

intimatului, astfel că faptelor pretins a fi comise le lipsește un element

constitutiv, respectiv intenția.

Înalta Curte nu poate avea în vedere

critica recurentului petiționar că sentința pronunțată de prima instanță este nemotivată,

deoarece în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., în sensul că judecarea plângerii s-a făcut pe baza

verificării rezoluției atacate, a lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, având loc un examen asupra

actelor premergătoare, materializat în constatările efectuate prin raportare la

acestea, cu evidențierea expresă a expertizei efectuate față de conținutul

constitutiv al infracțiunilor pretins a fi comise, astfel că nu este incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

De asemenea, nu poate fi reținută

nici apărarea că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe esențiale,

deoarece în cauză a fost analizată în ansamblu activitatea comercială derulată

între firmele petiționarului și a intimatului, în raport cu plângerile depuse

de acesta la organele de urmărire penală și aflate la acel dosar, iar față de

criticile sale a fost dispusă o expertiză contabilă, ale cărei concluzii au fost

evidențiate în concret, în care s-a răspuns și cu privire la procesul-verbal de

compensare nr. 28 înregistrat la SC N. SA Pitești sub nr. 4309 din 27 iulie 2001.

Prin sentința comercială nr. 926/ c

din 1 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă și irevocabilă s-a

constatat nulitatea procesului-verbal de compensare arătat mai sus, fiind, însă

respinsă acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC H.T. față de pârâta

SC A.M.S. SRL Pitești.

În considerentele hotărârii

menționate s-a reținut că „expertiza a concluzionat că între firma H. ca

reclamantă și pârâta A.M.S. Pitești nu au fost livrări de mărfuri sau prestări

de servicii, deci nu a avut loc desfășurarea de activități comerciale de

vânzare-cumpărare și compensarea este eronată, în condițiile în care firma

menționată nu are împuternicire din partea reclamantei. Așa fiind, tribunalul

urmează să constate că actul de compensare este lovit de nulitate absolută

fiind încheiat fără consimțământul reclamantei este fondat pe o cauză ilicită

și încalcă prevederile art. 948 C. civil.”

Astfel, prin constatarea nulității

procesului-verbal de compensare menționat, acesta nu-și mai produce efectele,

începând, chiar cu momentul încheierii lui, deoarece retroactivează, urmare a

felului sancțiunii, respectiv nulitatea absolută.

Hotărârea arătată a fost anexată de

către petiționar, plângerii adresate procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, depusă la dosarul de urmărire penală, fiind

examinată în ansamblul materialului probator administrat, nefiind aplicabil

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

De asemenea, nu se susține nici

apărarea recurentului petiționar, că în cauză s-ar fi comis o gravă eroare de

fapt, deoarece între percepția materialului probator administrat de către

instanța de fond și soluția pronunțată există o deplină concordanță, astfel că

nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

Înalta Curte, verificând sentința

atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.F.S. împotriva sentinței

penale nr. 64/ F din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.F.S. împotriva sentinței penale nr. 64/ F din 18

octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 RON (600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

februarie 2006.