ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3317/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16

iunie 2003, reclamanta I.N. a chemat în judecată pe pârâtul I.Ș. și a solicitat

a se da o hotărâre prin care să se dispună validarea popririi din cuantumul

salariilor compensatorii obținute la disponibilizarea pârâtului de la terțul

poprit SC R. SA Constanța.

Reclamanta a arătat că, în urma

desfacerii căsătoriei în anul 1996 i-a fost încredințat spre creștere minorul

Ș.V. iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cotă de

20% din venitul net lunar.

Pârâtul a fost disponibilizat de la

locul său de muncă fiind beneficiarul unor salarii compensatorii de la terțul

poprit SC R. SA Constanța, din care însă nu a achitat pensia de întreținere

cuvenită minorului.

Judecătoria Constanța, prin sentința

civilă nr. 11524 din 28 august 2003, a admis cererea de înființare a popririi

asupra sumei de 23.320.736 lei reprezentând 20% din salariile compensatorii

însumând 116.603.680 lei datorate debitorului pârât de către terțul poprit SC

R. SA Constanța, în favoarea creditorului popritor I.N., reprezentant legal al

minorului I.Ș.V., în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 10514 din 5

septembrie 1996 a Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 452 și art. 453 alin. (2) C. proc.

civ.

Cu privire la validarea popririi

asupra unei sume globale reprezentând pensie de întreținere, s-a apreciat că

situația acordării unor salarii compensatorii este derogatorie de la regula

potrivit căreia obligația de întreținere are un caracter succesiv, regulă ce se

aplică în situația clasică în care drepturile salariale se plătesc periodic.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia nr. 27/C din 12 ianuarie 2004, a admis apelul civil

formulat de pârâtul-debitor I.Ș. și a schimbat în tot sentința în sensul

respingerii acțiunii.

S-a motivat că, veniturile avute în

vedere de instanță au un caracter nepermanent și la data înființării popririi

28 august 2003, sumele compensatorii nu se mai aflau la terțul poprit care le

achitase debitorului încă de la 10 iunie 2003.

Considerând decizia nelegală,

reclamanta-creditoare a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, modificarea deciziei în

sensul respingerii apelului declarat de debitorul-pârât și menținerea sentinței

judecătoriei.

Recurenta precizează că, în luna

primirii salariilor compensatorii, baza de calcul a pensiei s-a modificat în

sensul însumării acestora la salariul negociat, că a atenționat terțul poprit

anterior plăților că trebuie să aplice sentința în care s-a stabilit cota de

20% din venitul net.

Consideră că sunt nerelevante

argumentele instanței de apel cu privire la caracterul întâmplător al sumelor

compensatorii și a lipsei de calitate de terț poprit a SC R. SA Constanța.

Recursul este nefondat.

La calcularea cuantumului pensiei de

întreținere nu se iau în considerare decât veniturile obținute, nu și cele

întâmplătoare, cum sunt: cele din ore suplimentare, indemnizațiile de

deplasare, de transferare, de concediere și în general, sumele care nu au

caracter permanent.

Art. 409 alin. (4) C. proc. civ.,

prevede că: „ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensația

acordată salariaților în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe

baza oricărei dispoziții legale (....) nu pot fi urmărite decât pentru sumele

datorate cu titlu de obligație de întreținere”.

Textul menționat se referă la

urmărirea obligațiilor de întreținere neachitate, situație care nu se regăsește

în cauză întrucât chiar recurenta nu contestă că debitorul-pârât I.Ș. nu are

datorii cu acest titlu.

La data pronunțării hotărârii (28

august 2003) prin care s-a dispus înființarea popririi, R. SA, D.T. Constanța,

nu avea nici un fel de datorii față de I.Ș., astfel justificat s-a reținut că

acesta nu mai putea avea calitatea de terț poprit, sumele fiind plătite

pârâtului la 10 iunie 2003.

Cum prin decizia contestată s-a

stabilit în mod corect caracterul nepermanent al salariilor compensatorii și că

acestea nu pot constitui bază de calcul pentru pensia de întreținere și lipsa

de calitate de terț poprit a R. SA față de momentul pronunțării hotărârii

instanței de fond, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de I.N.

reprezentant legal al minorului I.Ș.V. împotriva deciziei nr. 27/C din 12

ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie

2005.