ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1509 din 8

noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II–a penală, a fost respinsă

cererea condamnatului U.F. de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 507/2004 a aceluiași tribunal

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în baza anchetei sociale efectuate că familia condamnatului nu se află

în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen., că părinții și cei doi

frați ai condamnatului ocupă un apartament compus din 3 camere și dependințe și

că veniturile sunt asigurate din munca prestată de tatăl condamnatului și din

ajutoarele unor rude.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 977 din 12 decembrie 2005, a respins apelul declarat de

condamnat împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile

formulate în sensul că motivele invocate impuneau întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul care a susținut că familia sa se confruntă cu mari

dificultăți financiare și că este necesară prezența sa la domiciliu.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei

poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea

executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat și familie. În

acest caz executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură

dată.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că prin cererea adresată instanței condamnatul a susținut că familia

sa are o situație economică precară, că veniturile obținute de tatăl său sunt

insuficiente și că este necesară întreruperea executării pedepsei pentru

rezolvarea acestei situații.

Conform celor consemnate în

referatul de anchetă socială aflat în dosar, familia condamnatului compusă din

părinți și doi frați, ocupă un apartament compus din 3 camere și dependințe și

că mijloacele de subzistență sunt asigurate din retribuția tatălui și din

ajutoarele unor rude.

Or, dificultățile economice datând

de mai multă vreme și neputând fi remediate în termenul de 3 luni prevăzut de

lege, soluția instanțelor de respingere a cererii de întrerupere a executării

pedepsei este conformă cu dispozițiile legale evocate.

Așa fiind, Curtea, constatând

neîntemeiate criticile formulate, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge recursul declarat cu

obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul U.F. împotriva deciziei penale nr. 977 din 12 decembrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2006.