ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1509 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II–a penală, a fost respinsă cererea condamnatului U.F. de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 507/2004 a aceluiași tribunal pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în baza anchetei sociale efectuate că familia condamnatului nu se află în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen., că părinții și cei doi frați ai condamnatului ocupă un apartament compus din 3 camere și dependințe și că veniturile sunt asigurate din munca prestată de tatăl condamnatului și din ajutoarele unor rude.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 977 din 12 decembrie 2005, a respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate în sensul că motivele invocate impuneau întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a susținut că familia sa se confruntă cu mari dificultăți financiare și că este necesară prezența sa la domiciliu. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat și familie.

În acest caz executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată. Din examinarea actelor dosarului se constată că prin cererea adresată instanței condamnatul a susținut că familia sa are o situație economică precară, că veniturile obținute de tatăl său sunt insuficiente și că este necesară întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea acestei situații. Conform celor consemnate în referatul de anchetă socială aflat în dosar, familia condamnatului compusă din părinți și doi frați, ocupă un apartament compus din 3 camere și dependințe și că mijloacele de subzistență sunt asigurate din retribuția tatălui și din ajutoarele unor rude. Or, dificultățile economice datând de mai multă vreme și neputând fi remediate în termenul de 3 luni prevăzut de lege, soluția instanțelor de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este conformă cu dispozițiile legale evocate.

Așa fiind, Curtea, constatând neîntemeiate criticile formulate, urmează, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge recursul declarat cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul U.F. împotriva deciziei penale nr. 977 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2006.