ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3460/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 31 octombrie 2000, reclamanta SC A. SA Catalina, cu sediul în Catalina județul Covasna, a chemat în judecată pârâtul T.L., iar ulterior și pe numitul I.A., pentru a fi obligat la plata sumelor de 6.000.000 lei, cu titlu de preț 16.380.000 lei dobânzi calculate pe perioada 31 octombrie 1997 – 26 octombrie 2000 și în continuare până la plata sumei datorate și la cheltuieli de judecată, în baza contractului, încheiat între părți Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 64 din 28 februarie 2001, a admis acțiunea față de pârâtul T.L. și a respins-o față de pârâtul I.A., obligându-l la plata sumelor pretinse, mai puțin plata dobânzilor în continuare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul T.L., care a fost respins prin decizia civilă nr. 505/ Ap din 12 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere corespunzătoare a situației de fapt care este în concordanță cu probele administrate, constând în contract și depoziția martorului M. a cărui mărturie nu poate fi înlăturată decât dacă s-ar fi demonstrat că acesta a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă.

Potrivit acestora rezultă că, reclamantul a livrat pârâtului cantitatea de 4.000 kg cartofi de sămânță, pentru care s-a obligat să restituie cantitatea de 8.000 kg cartofi de consum până la data 30 octombrie 1997, sau contravaloarea acesteia, obligația pârâtului fiind deci, de natură contractuală, iar termenul de prescripție aplicabil, în cauză, este de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței obligației – 30 octombrie 1997 și nu de la data predării cantității, cum s-a susținut. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece contractul invocat și avut în vedere de către instanțe nu este semnat și deci lipsește consimțământul ca element esențial pentru a se putea constata valabilitatea acestuia, în lumina dispozițiilor art. 948 pct. 2 C. civ., după cum nu a împuternicit pe nimeni să acționeze în numele acestuia nici la încheierea contractului, nici la preluarea cantității de cartofi, încât antrenarea răspunderii sale contractuale este lipsită de temei legal. În raport de această situație este evident că declarația martorului audiat este subiectivă, în realitate, acesta acționând în interesul celuilalt pârât și, răspunderea nu poate fi antrenată, în lipsa unui contract, decât în condițiile art. 992 C. civ., iar dreptul la acțiunea în restituire sau pentru plata contravalorii s-a prescris.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 46 C. com., obligațiunile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondență, martori și prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă. În cauză, contractul invocat și reținut de instanță nu este semnat încât el nu poate face probă singur, în acest sens dar, în materie comercială, în cazul contractului în speță acordul de voință al părților dă naștere contractului, indiferent de forma pe care o îmbracă fiind suficient și un acord verbal, contractul fiind perfect, conform art. 36 C. com., îndată ce partea cealaltă a întreprins efectuarea lui. În cauză, acest înscris are valoarea unei oferte care a fost urmată de acceptarea ei de către recurentul pârât, fapt dovedit cu declarația martorului audiat, încât voința a fost exprimată în forma contractuală și deci, motivul de recurs potrivit căruia nu se poate antrena răspunderea contractuală nu este fondat.

Fiind vorba de răspundere contractuală termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv a scadenței obligației neexecutate încât, și, sub acest aspect hotărârea este legală. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul T.L., împotriva deciziei nr. 505 din 12 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 iunie 2005.