ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3460/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31

octombrie 2000, reclamanta SC A. SA Catalina, cu sediul în Catalina județul

Covasna, a chemat în judecată pârâtul T.L., iar ulterior și pe numitul I.A.,

pentru a fi obligat la plata sumelor de 6.000.000 lei, cu titlu de preț

16.380.000 lei dobânzi calculate pe perioada 31 octombrie 1997 – 26 octombrie

2000 și în continuare până la plata sumei datorate și la cheltuieli de

judecată, în baza contractului, încheiat între părți Tribunalul Covasna, prin

sentința civilă nr. 64 din 28 februarie 2001, a admis acțiunea față de pârâtul

T.L. și a respins-o față de pârâtul I.A., obligându-l la plata sumelor

pretinse, mai puțin plata dobânzilor în continuare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâtul T.L., care a fost respins prin decizia civilă nr. 505/ Ap

din 12 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere

corespunzătoare a situației de fapt care este în concordanță cu probele

administrate, constând în contract și depoziția martorului M. a cărui mărturie

nu poate fi înlăturată decât dacă s-ar fi demonstrat că acesta a fost condamnat

pentru mărturie mincinoasă.

Potrivit acestora rezultă că,

reclamantul a livrat pârâtului cantitatea de 4.000 kg cartofi de sămânță,

pentru care s-a obligat să restituie cantitatea de 8.000 kg cartofi de consum

până la data 30 octombrie 1997, sau contravaloarea acesteia, obligația

pârâtului fiind deci, de natură contractuală, iar termenul de prescripție

aplicabil, în cauză, este de 3 ani, care a început să curgă de la data

scadenței obligației – 30 octombrie 1997 și nu de la data predării cantității,

cum s-a susținut.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., deoarece contractul invocat și avut în vedere de către instanțe nu

este semnat și deci lipsește consimțământul ca element esențial pentru a se

putea constata valabilitatea acestuia, în lumina dispozițiilor art. 948 pct. 2 C.

civ., după cum nu a împuternicit pe nimeni să acționeze în numele acestuia nici

la încheierea contractului, nici la preluarea cantității de cartofi, încât

antrenarea răspunderii sale contractuale este lipsită de temei legal.

În raport de această situație este

evident că declarația martorului audiat este subiectivă, în realitate, acesta

acționând în interesul celuilalt pârât și, răspunderea nu poate fi antrenată,

în lipsa unui contract, decât în condițiile art. 992 C. civ., iar dreptul la

acțiunea în restituire sau pentru plata contravalorii s-a prescris.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 46 C. com.,

obligațiunile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură

privată, facturi acceptate, corespondență, martori și prin orice alte mijloace

de probă admise de legea civilă.

În cauză, contractul invocat și

reținut de instanță nu este semnat încât el nu poate face probă singur, în

acest sens dar, în materie comercială, în cazul contractului în speță acordul

de voință al părților dă naștere contractului, indiferent de forma pe care o

îmbracă fiind suficient și un acord verbal, contractul fiind perfect, conform art.

36 C. com., îndată ce partea cealaltă a întreprins efectuarea lui.

În cauză, acest înscris are valoarea

unei oferte care a fost urmată de acceptarea ei de către recurentul pârât, fapt

dovedit cu declarația martorului audiat, încât voința a fost exprimată în forma

contractuală și deci, motivul de recurs potrivit căruia nu se poate antrena

răspunderea contractuală nu este fondat.

Fiind vorba de răspundere

contractuală termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data

nașterii dreptului la acțiune, respectiv a scadenței obligației neexecutate

încât, și, sub acest aspect hotărârea este legală.

Așa fiind, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul T.L., împotriva deciziei nr. 505 din 12 septembrie 2001 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2005.