ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5829/2004

HOTĂRÂRE
10.02.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5829/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința civilă nr. 588 din 3

octombrie 2002 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității

procesuale active și pentru acest considerent a respins acțiunea formulată de

reclamanta T.E.M. împotriva pârâtei Primăria orașului Pucioasa vizând

restituirea unui imobil în condițiile Legii nr. 10/2001.

S-a reținut că reclamanta nu a făcut

dovada calității sale de mandatară a persoanelor îndreptățite la restituire.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

acestei sentințe a fost respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 14 din 3

februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești, stabilindu-se că sentința a fost

comunicată părții la 28 noiembrie 2002 iar aceasta a declarat apel abia la data

de 19 decembrie 2002, încălcând astfel termenul prevăzut de art. 284 C. proc.

civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, invocând aspecte ce țin de fondul dreptului dedus judecății

și susținând că apelul a fost promovat în termen.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, prin decizia nr. 1278 din 13 februarie 2004, a respins recursul

ca tardiv, reținând că decizia pronunțată în apel i-a fost comunicată

reclamantei la data de 10 februarie 2003 iar recursul a fost depus la 10 martie

2003, deci cu depășirea evidentă a termenului de 15 zile prevăzut de art. 301

Împotriva acestei ultime decizii

reclamanta a formulat cererea de față, pe care și-a intitulat-o „revizuire”. Ea

nu a indicat vreun temei de drept al solicitării sale, susținând că „este o

eroare judiciară respingerea ca tardiv a recursului, în drept și în fapt sunt

permanente implicații politice de tergiversare, în prezent este indicația

pentru nesoluționare”.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, Înalta Curte reține următoarele :

Reclamanta și-a intitulat în mod

impropriu cererea ca fiind „revizuire”, fără să se refere la vreunul dintre

motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. și fără să fie

întrunite cerințele acestei căi extraordinare de atac.

De altfel, în tot cuprinsul cererii

reclamanta aduce critici de fond soluției pronunțate de către tribunal, în

condițiile în care susținerile sale din apel și recurs nu au putut fi luate în

discuție datorită tardivității formulării acestor căi de atac.

În consecință, cererea formulată de

reclamantă este vădit nefondată și urmează să fie respinsă ca atare.

Respinge cererea de revizuire formulată

de T.E.M. împotriva deciziei nr. 1278 din 13 februarie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1114/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1 din 6 ianuarie 2004 Tribunalul Dâmbovița a respins contestația reclamantului contra dispoziției nr. 887/B a Primarului orașului
ÎCCJ 2005-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1114/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1 din 6 ianuarie 2004 Tribunalul Dâmbovița a respins contestația reclamantului contra dispoziției nr. 887/B a Primarului orașului
ÎCCJ 2004-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5526/2004
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația adresată la data de 11 noiembrie 2002 Tribunalul Dâmbovița, reclamanții D.A.E. și D.C.T. au atacat dispoziția nr. 907 din 30 septem
ÎCCJ 2010-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4142/2010
10/2001 pentru imobilul în litigiu, neexistând un temei legal pentru emiterea unei noi dispoziții. Pârâta arată că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, întrucât pe rolul instanțelor s-a mai aflat soluționarea
ÎCCJ 2010-06-24
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3978/2010
Proceduri de restituire" și, ca atare, procedura pe care o reglementează și care constituie unica sa menire trebuie să privească un imobil a cărui restituire poate fi dispusă în baza Legii nr. 10/2001. Referitor la efectele sentinței civile
Sursă