CtEDO 22.06.2006 Auto

TÜMTİS SENDİKASI ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TÜMTİS SENDİKASI ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 20872/02 prezentate de TÜMT grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 aprilie 2002, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt sindicatul TÜMT Sindicatul muncitorilor din transportul cu motor din Turcia) și doi resortisanți turci, domnii Șükrü Günsili și Hasan Yayik, născuți în 1960 și 1957, care își au reședința la Istanbul și Izmir. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul N. și B. Deirmanci, avocați la Izmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Sindicatul TÜMT 368/S, membru al Confederației Sindicate a Muncitorilor din Turcia (Türk- Electroluxș), este un sindicat al transporturilor fondat în 1949. La momentul faptelor, Ș. Günsili era secretarul general al biroului central și H. Yayik, secretarul biroului local d Potrivit reclamanților, în decembrie 1995, angajatorii anumitor sindicaliști s-au reunit în cadrul societății de transport Nak-Kargo (inclusiv societatea Ulterior, în lunile decembrie 1995 și martie 1996, membrii sindicatului respectiv au participat la diverse acțiuni de protest împotriva acestor concedieri. La 8 decembrie 1995, în urma unei plângeri din partea societății, s-a depus o acțiune penală împotriva dlui Yayik și a altor douăzeci și cinci de sindicaliști pentru obstrucționarea libertății muncii și încălcarea legii privind întrunirile și protestele. La 21 decembrie 1995, s-au înregistrat probleme între membrii sindicatului în cauză și poliție, care au fost prezentate în fața societății. În urma unei plângeri din partea acesteia, s-au intentat acțiuni penale împotriva sindicaliștilor implicați, printre care și dl Yayik, pentru a împiedica libertatea muncii și a ocupării forței de muncă. La 22 decembrie 2000, Tribunalul Corecțional din Bornova a pronunțat o suspendare pentru o perioadă de cinci ani în temeiul Legii nr. 4616. Evenimente din 26 decembrie 1995 la 26 decembrie 1995, sindicatul în litigiu și membrii săi au organizat un sit-in Cu această ocazie, au apărut probleme între sindicaliști, noii angajați ai societății și polițiștii prezenți pentru a proteja sediul societății. În aceeași zi, dl Yayik a prezentat procurorului o plângere împotriva liderilor societății, precum și a polițiștilor pentru lovituri, amenințări, nerespectarea obligațiilor profesiei și declarații mincinoase și a susținut cu această ocazie că societatea nu și-a îndeplinit angajamentele prevăzute în acordurile sociale de ramură, prin concedierea abuzivă a angajaților săi. La 24 decembrie 1997, tribunalul corecțional din Bornova a condamnat șase membri ai sindicatului la o pedeapsă de șase luni de închisoare cu suspendare din cauza evenimentelor care au avut loc la 26 decembrie 1995. În recursul sindicaliștilor, această hotărâre a fost infirmată de Curtea de Casație și cauza în fața instanței corecționale, unde a fost anexată la celelalte proceduri diligente împotriva sindicaliștilor. 3. Evenimentele din 1 martie 1996 Martie 1996, au apărut probleme între sindicaliștii adunați la sediul societății în cauză și polițiștii prezenți la fața locului, în timpul cărora dl Günsili ar fi fost rănit. În această privință, reclamantul a fost acuzat în fața Tribunalului Corecțional din Bornova pentru încălcarea legii privind întrunirea și protestele, obstrucționând libertatea muncii și ocupația unui loc de muncă. La 18 martie 1996, dl Günsili prezintă procurorului o plângere împotriva polițiștilor pentru nerespectarea obligațiilor profesionale și relele tratamente, menționând că a fost recunoscută o incapacitate temporară de muncă de două zile. La 12 septembrie 1996, instanța corecțională a pronunțat reunirea tuturor reclamațiilor îndreptate împotriva reclamanților. La 30 mai 2002, tribunalul i-a numit pe reclamanți, precum și pe alți 37 de sindicaliști urmăriți, printre altele, pentru obstrucționarea libertății muncii prin amenințări și violență, încălcarea legii privind întâlnirile și manifestările, șantajul și încălcarea bunurilor, din cauza evenimentelor care au avut loc în lunile decembrie 1995 și martie 1996. Plângere pentru rele tratamente La o dată nespecificată, autoritățile naționale au soluționat plângerile depuse de sindicaliști împotriva polițiștilor. La 14 august 1997, consiliul departamental din apropiere de județul Izmir a adoptat o decizie de nesoluționare. La 25 noiembrie 1997, reclamanții au formulat opoziție împotriva acestei decizii în fața Consiliului de Stat. La 12 octombrie 2001, avocatul dlui Günsili sesizează consiliul de departament cu privire la rezultatul procedurii introduse în fața Consiliului de Stat și, în cazul unei decizii, cu privire la notificarea acesteia din urmă. La 31 octombrie 2001, reclamanții au obținut notificarea acestei decizii. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții au declarat că nu au fost judecați într-un termen rezonabil. Invocând art. 11 din Convenție, reclamanții au invocat o încălcare a drepturilor lor sindicale. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții susțin că nu au beneficiat de o cale de atac eficientă, având în vedere deciziile de nejudiciare la care au ajuns plângerile împotriva polițiștilor și lipsa notificării hotărârii Consiliului de Stat. Invocând art. 14 din Convenție (în combinație cu articolele 6 și 13), reclamanții susțin că autoritățile naționale au avut un comportament discriminatoriu în cursul procedurii. ÎN DREPT Invocând art. 6 din Convenție, dnii Günsili și Yayik se plâng de durata procedurilor penale diligente împotriva lor. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 11 din convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a libertății lor sindicale. Pe baza articolului 13 din Convenție, ei susțin că nu au beneficiat de o cale de atac eficientă în ceea ce privește plângerile lor privind relele tratamente și susțin, de asemenea, că au fost supuși unui tratament discriminatoriu prin încălcarea articolului 14 din Convenție (combinat cu articolele 6 și 13). Curtea subliniază în primul rând că, din lipsă de a se putea pretinde el însuși victimă, sindicatul în cauză nu are calitatea de a introduce o cerere îndreptată împotriva unei măsuri care îi afectează pe membrii săi (a se vedea mutatis mutandis Noack și alții c. Germania (dec.), nr 46346/99, CEDH 2000 VI și Asociația prietenilor Saint-Rafael și Frejus și alții c. Franța (dec.), 45053/98, 29 februarie 2000)).În consecință, aceste obiecții, așa cum au fost ridicate de sindicat, sunt incompatibile rațional personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinse în temeiul art. 11 din Convenție, Curtea arată, pe de o parte, că procedura diligentă împotriva M. Yayik pentru obstrucționarea libertății de muncă din cauza evenimentelor care au avut loc la 21 decembrie 1995 a dus la pronunțarea unei suspendări la 22 decembrie 2000 și, prin urmare, prezenta cerere a fost introdusă la 17 aprilie 2002. Curtea constată, pe de altă parte, că urmărirea penală a dlui Yayik și a dlui Günsili împreună ca urmare a activităților lor sindicale a dus la o hotărâre pronunțată. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în temeiul art. 35 alin. (4). În ceea ce privește Õ absența unei căi de atac efective, Curtea reamintește că Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În cele din urmă, Curtea constată că imputabilitatea reclamanților cu privire la o presupusă discriminare este formulată în general și că argumentația lor în această privință nu este susținută în niciun fel. Astfel, rezultă că această cauză este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Amin în scris. - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO) - (RO)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-02-21
0,97
AFFAIRE GÜNSELİ ET YAYIK c. TURQUIE (FORMER TÜMTİS SENDİKASI AND OTHERS
n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour. 3. Le 22 juin 2006, la Cour a déclaré la requête partiellement irrecevable, notamment en tant qu’elle émanait du syndicat TÜMTİŞ, et décidé de communiquer au Gouvernement le g
CtEDO 2002-03-07
0,94
TÜRKIYE DEVRIMCI ISCI SENDIKALARI KONFEDERASYONU (DISK) et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 43130/98 présentée par TÜRKİYE DEVRİMCİ İŞÇİ SENDİKALARI KONFEDERASYONU (DİSK) et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégean
CtEDO 2006-06-20
0,94
ÖZ et NAS c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 31941/03 et 31944/03 présentées respectivement par Ali Ekber ÖZ et Fuat NAS contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le
CtEDO 2008-01-31
0,93
ENERJI YAPI-YOL SEN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 68959/01 présentée par ENERJİ YAPI-YOL SEN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 31 janvier 2008 en une chambre composée
CtEDO 2002-03-07
0,93
SAHIN et AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53147/99 présentée par Zülcihan ŞAHİN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mars 2002 en une chambre composée de
Sursă