ÖZ et NAS c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
ÖZ et NAS c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor n 31941/03 și, respectiv, 31944/03 prezentate de Ali Ekber ÖZ și Fuat NAS împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are sediul la 20 iunie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa, președinte, I. Cabral Barreto, R. Türmen, dl Ugrekhelidze, mei A. Mularoni, E. Fura-Sandström, D. Popović, judecători, S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 20 august 2003, pronunță următoarea decizie, în timp ce reclamanții, dnii Ali Ekber Öz și Fuat Nas, sunt resortisanți turci, născuți în 1969 și, respectiv, 1962, rezidenți la Istanbul. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl N. steem, avocat la Istanbul. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanții au fost arestați la 12 octombrie și, respectiv, 18 iulie 1992 de către agenți ai Direcției de Securitate din Istanbul, secțiunea de combatere a terorismului, pentru apartenența la PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan). La 27 octombrie și, respectiv, la 3 august 1992, au fost ascultați de către judecător aproape de curtea de securitate a statului de executare care a dispus plasarea lor în detenție provizorie. Prin actul de acuzare din 10 noiembrie 1992, instanța de judecată a intentat o acțiune penală împotriva a douăzeci și șase de persoane, inclusiv reclamanții, pentru separare. Reclamanții susțin că au fost eliberați provizoriu la patru luni după ce au fost reținuți. Prin hotărârea din 11 aprilie 2003, Curtea de Securitate a statului, compusă exclusiv din judecători civili, a constatat că a încetat acțiunea penală împotriva reclamanților prin efectul prescripției. Dreptul intern relevant Legea nr. 4388 din 18 iunie 1999 privind inițierea cursurilor de securitate ale statului a modificat art. 143 din Constituție, astfel formulat (...) Cursurile de securitate ale statului constau dintr-un președinte, doi membri titulari, un membru supleant, un procuror general al Republicii și un număr suficient de procurori ai Republicii. Președintele, doi membri titulari, un membru supleant și procurorul general al Republicii sunt numiți printre judecători și procurori de prim rang, procurorii Republicii printre procurorii din alte domenii, timp de patru ani, de către Înaltul Consiliu al judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu procedura prevăzută în legea specială. Mandatul acestora poate fi reînnoit (...) Modificările necesare în ceea ce privește numirea judecătorilor și procurorilor Republicii au fost aduse Legii nr. 2845 privind cursurile de securitate de stat prin Legea nr. 4390 din 22 iunie 1999. În conformitate cu articolul provizoriu 1 din Legea nr. 4390, mandatele judecătorilor militari și ale procurorilor militari în cadrul cursurilor de securitate de stat trebuiau să înceteze la data publicării acestei legi (22 iunie 1999). Potrivit articolului 3 din aceeași lege, procedurile pendinte în fața cursurilor de securitate de stat la data publicării acestei legi trebuiau să continue în statul în care se aflau la acea dată. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii penale inițiate împotriva lor în fața instanțelor naționale. Invocând același articol, reclamanții se plâng de lipsa independenței și a imparțialității Curții de Securitate a statului, în măsura în care aceasta era compusă dintr-un judecător militar până la 22 iunie 1999, data modificării componenței acestor cursuri. Având în vedere similitudinea obiecțiilor reclamanților trase din fapte identice, Curtea consideră oportun să se alăture celor două cereri. Reclamanții susțin că cauza lor nu a fost ascultată într-un termen rezonabil de instanțele naționale. Ei: art. 6 alineatul (1) din Convenție astfel formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este întemeiată. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții se plâng de lipsa de independență și de imparțialitate a instanței de stat d Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către un tribunal independent și imparțial, instituit prin lege, care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. Curtea constată că reclamanții au fost acuzați de către șeful de funcționare al PKK. La sfârșitul procedurii penale inițiate împotriva lor, printr-o hotărâre din 11 aprilie 2003, Curtea de Securitate a statului, compusă exclusiv din judecători civili, a constatat încetarea acțiunii publice prin intermediul prescripției. Prin urmare, Curtea arată că părțile interesate nu mai sunt afectate în niciun fel și că nu pot pretinde că au niciun interes, în sensul articolului 34 din convenție, să continue examinarea acestei părți a cererii lor. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în temeiul art. 35 alin. (4) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să atașeze instanțele Amâne examinarea celor care au depus cererea pe durata procedurii penale inițiate în fața instanței de securitate a statului de executare declară cererile inadmisibile pentru surplus. Naismith J.-P. Costa Grefier adjunct Președinte