ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7029/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 102 din 24 aprilie 2003, Tribunalul

Vrancea a respins excepțiile prematurității și lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român, Ministerul Finanțelor Publice.

A fost admisă în parte acțiunea pentru restituire imobil,

formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul de

Interne și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a stabilit

contravaloarea despăgubirilor cuvenite reclamantului la suma de 252.683.670

lei.

S-a luat act de renunțarea la judecata cererii de completare

a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că excepția prematurității nu este întemeiată, deoarece atitudinea

unității deținătoare de a nu emite decizie „nu poate paraliza dreptul la acțiune

al reclamantului”.

Reține tribunalul că reclamantul a fost proprietarul

terenului în suprafață de 884 mp. Prin decizia nr. 81/1976 a Consiliului

Popular Focșani suprafața de 870 mp teren a trecut din administrarea operativă

a consiliului local, în aceea a pârâtului Ministerul de Interne, pentru

construirea sediului acestuia. Chiar dacă din adeverința nr. 5992/1976 rezultă

că inițial terenul a fost preluat de C.A.P., reclamantul nu a primit teren în

intravilan, conform Legii nr. 18/1991, iar potrivit Legilor nr. 169/1997 și

1/2000 nu i s-a acordat vreo suprafață de teren, pe motiv că imobilul face

obiectul Legii nr. 10/2001.

Se mai reține, că acțiunea este

întemeiată, conform art. 1 pct. 1 și art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 și că

excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, nu este întemeiată, pentru că din interpretarea

art. 16, art. 37 și art. 38 din lege rezultă că valoarea despăgubirilor trebuie

stabilită în contradictoriu cu acest pârât.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 146/A din 16 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de

pârâți, reținând că în mod corect instanța de fond a respins excepția

prematurității, deoarece reclamantul s-a conformat dispozițiilor art. 22 din

Legea nr. 10/2001 și că „în momentul în care pârâtul Ministerul de Interne a

solicitat introducerea în cauză a Statului Român, a renunțat practic la

excepția prematurității”.

Se mai reține că instanța de fond nu putea să acorde

reclamantului doar 5/8 din contravaloarea despăgubirilor, pentru că nu a fost

învestită cu partajarea masei succesorale. După aplicarea Legii nr. 10/2001

părțile au deschisă calea dreptului comun, iar Ministerul de Interne, prin

invocarea dispozițiilor Legii nr. 319/1944, recunoaște implicit pretențiile

reclamantului.

Critica

privitoare la nemenționarea imobilului în dispozitivul hotărârii, se reține că

nu se justifică, deoarece imobilul este precizat în considerente.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs ambii pârâți.

D.G.F.P. Vrancea, în numele și

pentru Ministerul Finanțelor Publice, invocând art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., susține că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și că în

decizia atacată nu sunt arătate motivele pentru care a fost respins apelul

declarat de acest pârât.

Arată recurentul că excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român este întemeiată, deoarece, fiind

identificată unitatea deținătoare, nu sunt îndeplinite condițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, singura ipoteză în care statul poate fi chemat în

judecată.

Pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulează următoarele

critici:

- A fost respinsă excepția

prematurității acțiunii, deși reclamantul nu a anexat la cele două notificări

toate actele necesare soluționării lor, acte care nu au fost depuse nici în

cursul procesului.

- Greșit s-a recunoscut dreptul

reclamantului la despăgubiri în cuantum de 252.683.670 lei, corespunzătoare

suprafeței de 870 mp teren, fără ca acesta să facă dovada că moștenește

integral succesiunea soției sale P.M. În cursul procesului reclamantul a

recunoscut că are doi copii rezultați din căsătoria sa cu P.M., situație în

care are dreptul doar la cota de 5/8 din valoarea bunului.

Arată recurentul, că instanța nu a

fost investită cu cerere de partaj, însă, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, atunci când restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite,

dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale,

potrivit dreptului comun.

- Reclamantul a cerut despăgubiri

bănești, tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la modalitatea concretă de

acordare a despăgubirilor, iar, conform art. 9 alin. (2) și art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, despăgubirile bănești se acordă numai pentru imobilele

care au avut la preluare destinația de locuință. De aceea, în cauză, pentru

terenul agricol puteau fi acordate măsuri reparatorii sub formă de acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital și/sau titluri de

valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare.

- În speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul a fost preluat de

stat de la C.A.P. Focșani și nu de la reclamant. Arată recurentul că reclamantul

s-a înscris în C.A.P. în anul 1959, iar pentru acest teren a primit o altă

suprafață de teren prin reconstituirea dreptului de proprietate. Terenul care

face obiectul procesului a trecut în anul 1965 în proprietate cooperatistă,

conform art. 9 și art. 36 din Constituție, în anul 1975 a fost preluat de stat,

iar fostul C.A.P. Focșani a primit o altă suprafață de teren în compensare.

Ambele recursuri vor fi admise,

pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., sunt incidente în cauză, deoarece decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se sprijină soluția respingerii apelului declarat de D.G.F.P. Vrancea

în numele Ministerului Finanțelor Publice, iar apelul declarat de Ministerul

Administrației și Internelor a fost respins, fără ca instanța să răspundă

tuturor criticilor formulate de acest apelant.

D.G.F.P. Vrancea, în numele Ministerului Finanțelor Publice,

a criticat sentința apelată, invocând excepția lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român, în raport de art. 16, art. 37 și art. 38 din Legea nr.

10/2001, însă cu privire la acest apelant hotărârea atacată este nemotivată,

iar soluția respingerii apelului declarat de Ministerul Administrației și

Internelor este argumentată sumar. Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care

s-au înlăturat susținerile acestui apelant că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 și că terenul fiind preluat de stat

de la C.A.P. Focșani, reclamantul era îndreptățit să primească teren, în

condițiile Legii nr. 18/1991, pe un alt amplasament (pct. 3 din declarația de

apel).

De asemenea, hotărârea nu cuprinde

motivele pentru care s-au înlăturat susținerile de la pct. 5 din declarația de

apel, privitoare la situațiile în care se acordă despăgubiri bănești și

stabilirea dreptului reclamantului în raport de dispozițiile art. 9 alin. (2)

și art. 24 alin. (2) din lege, invocate de apelant.

Nemotivarea soluției respingerii

apelului declarat de D.G.F.P. Vrancea în numele Ministerului Finanțelor Publice

și argumentația sumară a soluției respingerii apelului declarat de Ministerul

Administrației și Internelor, nu oferă instanței de recurs posibilitatea de a

exercita controlul judiciar asupra legalității soluției respingerii apelurilor,

pronunțată prin hotărârea atacată.

De aceea, conform art. 312, art. 313

C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de pârâți, va fi casată

hotărârea atacată și va fi trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea

apelurilor.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

apel va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții D.G.F.P. Vrancea, în numele Ministerului Finanțelor Publice și

Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 146 A din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2005.