ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 322/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144/ D din

15 martie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul T.C.C., la pedeapsa

de un an și 2 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și

c), cu aplicarea art. 37lit. a), art. 74 alin. ultim și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării

condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 3836 din 14 noiembrie 2002 a Judecătoriei Bacău, definitivă

prin neapelare, la data de 26 noiembrie 2002, pentru infracțiunea prevăzută de art.

239 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., și

executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa aplicată în cauză,

inculpatul având de executat 2 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută

de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsa de executat, reținerea din data de 20 martie 2003.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., coroborat cu art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată R.R.I. nu

se constituie parte civilă, prejudiciul cauzat acesteia fiind acoperit

integral, prin restituire.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.599.000 lei

cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, în seara zilei de 19

martie 2004, în jurul orelor 22,00, partea vătămată R.R.I., după ce a părăsit

imobilul în care locuiește, s-a deplasat pe strada M.E., la imobilul cu nr. 2.

În fața acestui imobil, s-a întâlnit cu un grup de tineri, printre aceștia

aflându-se C.S.A., M.D.V., D.I.C. și inculpatul T.C.C.

Inculpatul, observând că partea

vătămată poartă la gât un telefon mobil s-a apropiat de aceasta și i l-a smuls,

însușindu-și-l.

Întrucât partea vătămată a încercat

să-și recupereze telefonul, inculpatul a lovit-o cu palma peste față, pentru a

păstra bunul, iar în momentul în care aceasta s-a îndreptat către casa scării,

pentru a sesiza organele de poliție, a urmărit-o și a continuat să o lovească

în fața ușii de la intrarea în bloc.

Partea vătămată, ca urmare a

loviturilor, s-a dezechilibrat și în cădere a spart geamul ușii de la intrare.

Inculpatul, după deposedarea

victimei, a încercat să-și valorifice telefonul, sens în care s-a adresat

numitului S.N.O., barman la Club S. din municipiul Bacău, însă demersul nu s-a

finalizat.

În cursul aceleiași nopți, în jurul

orei 0,40, o patrulă de jandarmi, aflată în zonă, sesizată fiind de către

partea vătămată, l-a identificat pe inculpat. Cu ocazia controlului corporal

sumar, asupra inculpatului s-au găsit două telefoane mobile, marca Alcatel și

Mottorola. Întrebat fiind în legătură cu proveniența telefonului Mottorola,

inculpatul a precizat că l-a cumpărat de la o cunoștință cu suma de 3 milioane

lei.

S-a procedat la ridicarea, pe bază

de dovadă, a telefonului în cauză și la predarea acestuia către partea

vătămată.

Partea vătămată a precizat că nu mai

are pretenții civile în cauză, întrucât bunul sustras i-a fost restituit.

Inculpatul a declarat apel împotriva

acestei sentințe, fără însă a-l motiva în scris. Oral, inculpatul, prin

ajutorul său, a solicitat achitarea, motivat de faptul că din actele medicale

rezultă că partea vătămată nu prezintă urme de violență, între părți existând

relații de amiciție.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 221/2005 din 28 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, obligându-l, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata

sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.C.C., care a solicitat, în principal achitarea sa, iar în

subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie

în cea de furt.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului T.C.C. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen.

Astfel, este dovedit, în baza

declarațiilor inculpatului și a părții vătămate coroborate cu procesul verbal

de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile martorilor C.P., M.G.V.,

C.S.A., M.V., S.O., D.D.C., că inculpatul a deposedat, prin violență pe partea

vătămată de un telefon mobil.

Întrucât criticile din recurs sunt

neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului, cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.C.C. împotriva deciziei penale nr. 221 din 28 iunie

2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 ianuarie 2006.